Usu dâ «RR» pû radduppiamentu dâ «R» nizziali
Ntâ lingua siciliana, la «R» nizziali è spissu prununzata duppia. Pirchissu, arcuni cristiani la scrìvinu usannu la «RR».
Diffusioni[cancia | cancia la surgenti]
Stu finòminu funèticu s'attrova nta assai àrii di la Sicilia. Picca sunnu l'autura siciliani ca ùsanu stu modu di scrìviri.
Asempi[cancia | cancia la surgenti]
rrosi (rosi)
rregule (règuli)
rragusanu (ragusanu, rausanu)
ecc.
Rifirimenti ca ùsanu palori cu sta "rr"[cancia | cancia la surgenti]
- Vucabbulariu di Piccittu, 1950-1980
Rifirimenti ca nun ùsanu palori cu sta "rr"[cancia | cancia la surgenti]
- Grammàtica di Pitrè, 1870
- Dizziunariu etimològgicu di Giarrizzo, 1989
- Vucabbulariu di Camilleri, 1998
- Dizziunariu di Luigi La Rocca, 2000
- Grammàtica di Bonner, 2001
Ntâ littiratura siciliana[cancia | cancia la surgenti]
- Dî pruverbi siciliani cugghiuti di Giuseppi Pitrè:
- Cavaddi rausani, muli spaccafurnari e scecchi muricani.
- Un casu nun fa règula.
- Quannu lu riccu accarizza lu pòviru, signu ca l'havi a ngannari.
- Diciottu Jarofuli di Sarvaturi Camilleri:
- di li ricordi di la primavera
- Lu Regnu di li Vulpi di Giuvanni Meli:
- Tra lu regnu e dominiu vulpignu
- Traduzzioni di William Shakespeare di Renzu Porcelli:
- e a lu to libbru duni la ricchizza.
Sicilianu standard usatu ntâ wikipedia[cancia | cancia la surgenti]
Raccumannamu di nun usari la "rr" ca rapprisenta nu finòminu funèticu e cunzidiramu lu sò usu comu n'erruri.