Usu dâ «GG» pû radduppiamentu dâ «G» nizziali
Ntâ lingua siciliana, la «G» nizziali è a li voti prununzata duppia. Pirchissu, arcuni cristiani la scrìvinu usannu la «GG».
Diffusioni[cancia | cancia la surgenti]
Stu finòminu funèticu s'attrova nta arcuni àrii di la Sicilia. Picca sunnu l'autura siciliani ca ùsanu stu modu di scrìviri.
Asempi[cancia | cancia la surgenti]
ggenti (genti)
ggià (già)
ggiugnettu (giugnettu)
ggiugnu (giugnu)
ggiustu (giustu)
Ggesù (Gesù)
ecc.
Rifirimenti ca ùsanu palori cu sta "gg"[cancia | cancia la surgenti]
- Vucabbulariu di Piccittu, 1950-1980
Rifirimenti ca nun ùsanu palori cu sta "gg"[cancia | cancia la surgenti]
- Grammàtica di Pitrè, 1870
- Dizziunariu etimològgicu di Giarrizzo, 1989
- Vucabbulariu di Camilleri, 1998
- Dizziunariu di Luigi La Rocca, 2000
- Grammàtica di Bonner, 2001
Ntâ littiratura siciliana[cancia | cancia la surgenti]
- Dî pruverbi siciliani cugghiuti di Giuseppi Pitrè:
- Girgenti, bona terra, trista genti.
- Di giusta tagghia e di giusta misura, la donna havi a èssiri pri fari figura.
- ddu giganti, chi curri ntra dda costa!
- Traduzzioni di William Shakespeare di Renzu Porcelli:
- 'n mucca dâ genti, è u preggiu dâ me pinna.
Sicilianu standard usatu ntâ wikipedia[cancia | cancia la surgenti]
Raccumannamu di nun usari la "gg" nizziali ca rapprisenta nu finòminu funèticu e cunzidiramu lu sò usu comu n'erruri.