Usu dâ «J» 'n pusizzioni finali
Apparenza
Ntô sicilianu scrittu, s'usava a li voti la «J» 'n pusizzioni finali.
Diffusioni
[cancia | cancia lu còdici]Oi la "j" finali è picca usata ntâ littiratura siciliana, mentri tannu era usata chiù assai.
Asempi
[cancia | cancia lu còdici]sej (sei)
faj (fai)
maj (mai)
giaj (giai, giaiu) -> n'aceddu (Garrulus glandarius) chiamatu "ghiandaia" ntô talianu
toj (toi, tò)
saj (sai)
haj (hai)
mej (mei, mè)
soj (soi, sò)
oramaj (oramai)
oj (oi, oji, oggi)
voj (voi)
assaj (assai)
appoj (appoi)
casumaj (casumai)
chiossaj/chiassaj (chiossai/chiassai)
guaj (guai)
ecc.
Rifirimenti ca ùsanu palori cu la "j" finali
[cancia | cancia lu còdici]Rifirimenti ca nun ùsanu palori cu la "j" finali
[cancia | cancia lu còdici]- Grammàtica di Pitrè, 1870
- Vucabbulariu di Piccittu, 1950-1980
- Dizziunariu etimològgicu di Giarrizzo, 1989
- Vucabbulariu di Camilleri, 1998
- Dizziunariu di Luigi La Rocca, 2000
- Grammàtica di Bonner, 2001
Ntâ littiratura siciliana
[cancia | cancia lu còdici]- Dî pruverbi siciliani cugghiuti di Giuseppi Pitrè:
- Ammaìsa cu li voi, simina cu li vacchi a tempu sò.
- Rizzi, pateddi, e granci, spenni assai e nenti manci.
Sicilianu standard usatu ntâ wikipedia
[cancia | cancia lu còdici]Racumannamu di nun usari sta "j" finali e cunzidiramu lu sò usu comu n'erruri.