Usu dâ «-CI-» ca veni dû latinu «-CE-»
Ntô sicilianu si canciaru arcuni furmi latini, comu la «-CE-» latina ca si canciau a li voti 'n «-CI-» siciliana.
Diffusioni[cancia | cancia la surgenti]
Stu finòminu s'attrova nta vari àrii di la Sicilia. Li scrittura siciliani ùsanu sti furmi siciliani.
Asempi[cancia | cancia la surgenti]
arci (dû latinu "arcem")
mircinariu (dû latinu "mercenàrius")
marciri (dû latinu "marcère")
merci (dû latinu "mèrcem")
vînciri (dû latinu "vîncere")
ecc.
Rifirimenti ca ùsanu palori cu sta furma "CI"[cancia | cancia la surgenti]
- Grammàtica di Pitrè, 1870
- Vucabbulariu di Piccittu, 1950-1980
- Dizziunariu etimològgicu di Giarrizzo, 1989
- Vucabbulariu di Camilleri, 1998
- Dizziunariu di Luigi La Rocca, 2000
- Grammàtica di Bonner, 2001
- Vucabbulariu sicilianu-italianu di Luciu Zinna, 2002
Rifirimenti ca nun ùsanu palori cu sta furma "CI"[cancia | cancia la surgenti]
Ntâ littiratura siciliana[cancia | cancia la surgenti]
- Parra Mastru Cuncettu di Ninu Martogliu:
- pri forza avemu a vinciri
Sicilianu standard usatu ntâ wikipedia[cancia | cancia la surgenti]
Raccumannamu d'usari sta furma siciliana "CI" pi la "CE" latina ma nun cunzidiramu l'àutri usi comu erruri.