Favuli Morali

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
«  Cui punciri si senti nèscia fora. - (di Lu Surci e lu Rizzu)  »


Li Favuli Morali cumprènninu l'ùrtima cugghiuta dî puisìi di Giuvanni Meli, unu dî cchiù cèlibbri scrittura siciliani. La cugghiuta ntera vinni pubbricata ntô 1814. Meli scrissi la majuranza dî versi nni l'ùrtimi anni dâ sò vita, ma li primi puisìi foru già canusciuti versu 1787.

Comu si vidi dû tìtulu, li Favuli Morali cumprènninu 89 fàvuli scritti 'n versi chi ni fannu ricurdari li fàvuli di Esopu e Fedru. Meli appi na granni stima pi Esopu, nu fattu assai evidenti di st'òpira. Comu Esopu, la majuranza dî versi si tràttanu d'armali comu prutagunista, e ogni fàvula si cunchiudi cu na murali, ma cuntinuta ntra li versi stissi senza èssiri esaggirata o troppu suttaliniata.

Pi capiri pi quali mutivu Meli dicidìu a usari la fàvula comu na forma accittàbbili pi scrìviri li soi versi, avemu a capiri ca duranti lu sèculu XVIII, e macari nzinu â sò morti ntô 1815, la fàvula rapprisintau na forma di littiratura pupulari e puru abbastanti stimata dî littirati, paru 'n Sicilia comu lu restu d'Europa. Ntâ Sicilia, tanti vulumi vìnniru pubbricati di Vinirannu Gangi, Giuseppi Maraffinu e Duminicu Tempiu, sulu p'ammuntuari tri noma canusciuti. Spissu sta forma di scrittura vinni usata comu nu strumentu di difùnniri punti di vista pulìtichi. Meli canuscìu stu fattu e usau la fàvulu propiu picchì spirava d'èssiri liggiutu di vari classi siciliani. Nfatti, comu na ntroduzzioni nta Favuli Morali, Meli stissu scrivi ca era nfruinzatu dû scritturi ngrisi, Addison, lu quali pubbricau cunti ntâ rivista, The Spectator, chi vìnniru liggiutu di na granni parti dâ sucitati ngrisa.

Ntê fàvuli, Meli n'ammustra lu giudizziu di l'armali chi càmpanu naturalmenti e cu armunìa, senza facennu dannu a l'àutri. L'omu, mmeci, veni rapprisintatu comu n'èssiri vizziusu. 'N ogni casu, li versi quasi sempri riflèttinu na pusizzioni umurìstica (ntô senzu pirandillianu), chi putemu diri era la marca usuali di Meli.


Asempiu[cancia | cancia la surgenti]

La Cucucciuta e lu Pispisuni[cancia | cancia la surgenti]

Mi si permetta stu picciulu prolugu,
l'applicu a li D. 'Ninnari stu apologu.
Na cucucciuta vidìa passiari
un pispisuni linnu ed attillatu,
chi appena in terra si vidìa pusari,
sbriciu, galanti, e di coddu alliggiatu.
Dissi tra d'idda: "Ci vurrìa spiari
chi pretenni accussì 'mpipiriddatu?
Cu st'eleganza, dimmi, chi ci abbuschi?..."
Ci accosta, e vidi chi ammuccava muschi.

Àutri òpiri di Meli[cancia | cancia la surgenti]

Rifirimenti[cancia | cancia la surgenti]

  • Meli, Giuvanni (1995) Moral Fables and Other Poems: A Bilingual Anthology (Sicilian/English), Legas (antoluggìa bilinguali, traduciuta di Prof. Gaitanu Cipolla)