Mariu Gori

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Statua di Mariu Gori cu nu garofunu russu ntâ manu, misa ntâ sò tomba a Niscemi

Mariu Gori (lu veru nomu era Mariu Di Pasquali; Niscemi, 16 di sittèmmiru, 1926Catania, 5 di dicèmmiru, 1970) fù nu pueta, scritturi e auturi sicilianu.

Biografìa[cancia | cancia la surgenti]

Finuti li scoli elemintari a Niscemi, si scrissi â scola ginnasiu di Cartagiruni, unni supirau cu màssimu voti l'esami di maturità clàssica.

Ntô 1944 fici pubbricari a Cartagiruni lu vulumettu Germogli, na raccolta di 39 puemi apprizzata d'amici e prufissura chi cunteni lu megghiu dî primi tintativi lìrici dû carusu studenti.

Ntô 1945 si scrissi a facultà di midicina e chirurgìa di l'Univirsitati di Catania prima e a chidda di Pisa doppu, ma nun friquintava mai li lizzioni pirchì si didicava esclusivamenti â puisìa e a l'attività littiraria. Fu prumuturi a Catania, nzemi a tri amici e scrittura, ntô 1946 dû muvimentu littirariu sicilianu dinuminatu Trinacrismo pû rinnuvamentu dâ puisìa dialittali.

La sò attività littiraria cuntinuau a Pisa unni criau ntô 1954 lu centru di cultura ed arti La Soffitta. Tinìu tanti recitals, cunfirenzi e ncuntri culturali ntâ Sicilia e l'Italia.

Pubbricau ntô 1955 nu vulumettu di puisìi pi sicilianu ntitulatu Ogni Jornu ca passa.

Òpiri[cancia | cancia la surgenti]

  • Germogli (1944)
  • Ogni jornu ca passa (1955)
  • Un garofano rosso (1957)
  • I ragazzi di Butera (1968)
  • Un garofano rosso e altre poesie (1973)
  • Nella pena di vivere (1976)
  • Taccuino delle ore perdute (1980)