Gnazziu Scimonelli

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Gnazziu Scimonelli (14 di frivaru 1754 - 21 di dicèmmiru 1831), fu nu giurista e pueta di lingua siciliana.

Comu avvucatu pinalista era canusciutu nta tutta l'Italia (murìu a Firenzi mentri ca addifinneva 'n Corti d'appeddu na famùsissima càusa) e, comu giurista, fici parti ntô 1812 dâ cummissioni pi la cumpilazzioni di nu novu còdici pinali, ma arristau famusu, pirò, pri li sò òpiri littiràrii e pâ sò puisìa 'n lingua siciliana.

La prima pubbricazzioni dê soi puisìi foru fatti ntô 1826 e, doppu ca murìu, vinni pubbricatu n'àutru vulumi ntô 1877 ntitulatu “Poesie siciliane edite ed inedite”.

Traducìu li “Odi e gli Epodi” di Orazio, dui “Idilli” di Teocrito e lassau manuscrittu nu puema 'n 9 canti “Il diluvio universale”.

Doppu Giuvanni Meli, addivintau prisidenti di l'Accadèmia dê pueti siciliani, unni la principali carattirìstica era chidda ca s'avìa parrari e scrìviri 'n sicilianu e nudda àutra lingua era cunzintita.


« Nun mettu peccu a Grecu o Germanisi,
Ne a Toscu o Francu, a Latino o Spagnolu;
Ma bedda carta mi canta in cannolu
Lingua e paisi.

E pri sta lingua sugnu tantu vanu

Ca mortu e prima d’esseri urvicatu
Lu miserere lu vogghiu cantatu
‘n sicilianu.

Sarrà in latinu ben fattu e ben dittu

Ma un miserere in lingua nostra misu
l’arma mi fa jiri ‘mpararisu
drittu pi drittu! »


Lijami di dintra[cancia | cancia la surgenti]

Lijami di fora[cancia | cancia la surgenti]