Scola Siciliana

Artìculu n vitrina
Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

La Scola Siciliana fu na scola puètica ca ciurìu 'n Palermu ntra lu 1230 e lu 1250, duranti lu regnu di Fidiricu II di Hohenstaufen di Svevia (Fidiricu I di Sicilia, 1194-1250), lu niputi di Barbarussa, stupor mundi (miravigghia dû munnu).[1]

La Scola Siciliana havi na mpurtanza granni nta la storia di la littiratura pirchì cu idda, pi la prima vota, si usau lu vulgari a scopi littirarî. Ereditò li tradizzioni puètichi pruvenzali, affinànnuli, pi sviluppari la prima lingua littiraria taliana. La lingua siciliana, usata ntâ Scola Siciliana di li Siciliani e di li nun-Siciliani, fu la prima lingua scritta dî lingui vulgari latini di l'Italia, capaci di esprìmiri tutti l'emuzzioni umani.

L'àutra cosa ùnica di sta "scola" è lu fattu ca cumprinnìu nun sulu li nòbbili, ma puru giuristi, funziunarî e mpiati dû regnu (viditi sutta).

La puisìa dâ scola è quasi sclusivamenti d'amuri, siguennu li mutivi dâ puisìa pruvenzali. Sta scola littiraria appi na granni nfluenza supra Dante Alighieri.


Principali autura[cancia | cancia la surgenti]

La Scola Siciliana fu na scola ricca di autura; puru Federicu II e li sò figghi Enzu e Manfredi scrìssiru puisìi.

Li principali autura foru[2]:

Asempiu[cancia | cancia la surgenti]

Lu Re Fidiricu nun era sulu lu sustinituri dâ scola, ma puru iddu scrivìu li puisìi d'èbbica, comu st'asempiu (traduciutu pi tuscanu)[3]:

Poi che to piace, Amore,
che eo deggia tovare,
faronne mia possanza
ch'io vegna a compimento.
Dat'aggio lo meo core
in voi, madonna, amare,
e tutta mia speranza
in vostro piacimento.
E non mi partiraggio
da voi, donna valente,
ch'eo v'amo dolcemente,
e piace a voi ch'eo aggia intendimento.
Valimento me date, donna fine,
che lo mio core adesso a voi s'inchina.


Pir meu cori alligrari, (Protonotaro) originali 'n sicilianu anticu. (1190-1250)

Pir meu cori alligrari,

chi multu longiamenti

senza alligranza e joi d'amuri è statu,

mi ritornu in cantari,

ca forsi levimenti

da dimuranza turniria in usatu

di lu troppu taciri;

e quandu l'omu ha rasuni di diri,

ben di' cantari e mustrari alligranza,

ca senza dimustranza

joi siria sempri di pocu valuri:

dunca ben di' cantar onni amaduri.


E si pir ben amari

cantau jujusamenti

omu chi avissi in alcun tempu amatu,

ben lu diviria fari

plui dilittusamenti

eu, chi son di tal donna innamuratu,

dundi è dulci placiri,

preju e valenza e jujusu pariri

e di billizzi cutant'abundanza

chi illu m'è pir simblanza,

quandu eu la guardu, sintir la dulzuri

chi fa la tigra in illu miraturi;


chi si vidi livari

multu crudilimenti

sua nuritura, chi ill'ha nutricatu:

e sì bonu li pari

mirarsi dulcimenti

dintru unu speclu chi li esti amustratu,

chi l'ublïa siguiri.

Cusì m'è dulci mia donna vidiri:

ca 'n lei guardandu mettu in ublïianza

tutta autra mia intindanza,

sì chi istanti mi feri sou amuri

d'un colpu chi inavanza tutisuri.


Di chi eu putia sanari

multu leggeramenti,

sulu chi fussi a la mia donna a gratu

meu sirviri e pinari;

m'eu duttu fortimenti

chi, quandu si rimembra di sou statu,

nun li dia displaciri.

Ma si quistu putissi adiviniri,

ch'Amori la ferissi di la lanza

che mi fer'e mi lanza,

ben crederia guarir di mei doluri,

ca sintiramu engualimenti arduri.


Purrïami laudari

d'Amori bonamenti

com'omu da lui beni ammiritatu;

ma beni è da blasmari

Amur virasimenti

quandu illu dà favur da l'unu latu

e l'autru fa languiri:

chi si l'amanti nun sa suffiriri,

disia d'amari e perdi sua speranza.

Ma eu suffru in usanza,

ca ho vistu adess'a bon suffirituri

vinciri prova et aquistari unuri.


E si pir suffiriri

ni per amar lïalmenti e timiri

omu acquistau d'amur gran beninanza,

digiu avir confurtanza

eu, chi amu e timu e servivi a tutturi

cilatamenti plui chi autru amaduri.

Umaggiu[cancia | cancia la surgenti]

Lu CD E vinniru du mari... Federicu (2004 du gruppu musicali sicilianu Taberna Mylaensis è na ricerca e n'umaggiu â Scola Puètica Siciliana.

Rifirimenti[cancia | cancia la surgenti]

  1. Arba Sicula, Volumi XVI, Numira 1 & 2, Primavera & Autunnu, 1995.
  2. Arba Sicula, Volumi XVI, Numira 1 & 2, Primavera & Autunnu, 1995.
  3. Dieli, Art, Federicu II, SicilyPage, taliatu lu 6 di giugnu, 2008

Articuli cunsigghiati[cancia | cancia la surgenti]

Lijami di fora[cancia | cancia la surgenti]


Wikimedaglia
Wikimedaglia
Chista è na vuci nzirita nni l'artìculu n vitrina, zoè una dî mègghiu vuci criati dâ cumunità.
Fu arricanusciuta lu 2006

S'hai traduciutu n'artìculu o hai criatu na vuci e riteni ca sia lu casu di fàrila canùsciri picchì è cumpreta n tuttu, signàlila. Naturalmenti, sunnu boni accittati suggirimenti e canciamenti chi mìgghiùranu lu travagghiu.

Signala na vuci          Archiviu         Talìa tutti l'articuli n vitrina