Liunardu Vigo

Artìculu n vitrina
Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Liunardu Vigo Calanna (Lionardo Vigo 'n talianu) marchisi di Jaddudoru (Jaciriali, 25 di sittèmmiru 179914 di aprili 1879) fu un pueta, filòlugu e pulìticu sicilianu.

La vita[cancia | cancia la surgenti]

Liunardu Vigo (A.Bonaccorsi, Pinacuteca Zelantea)

Liunardu Vigo fu n'espunenti dâ cultura siciliana dô XIX sèculu. Ntê sò òpiri ammustrau cu prufunna canuscenza lu sintimentu àutu ca iddu avìa pi la Sicilia. Fu unu di li cchiù granni studiusi dê tradizzioni e dê custumi pupulari siciliani. Avìa quattr'anni quannu ci mossi â matri e, di picciriddu, criscìu senza l'amuri d'idda; quannu fu cchiù spintuliddu, dê novi ê sìdici anni, stetti nta tri culleggi, a Jaci, a Catania e a Missina. Già ntâ picciuttanza accuminciau a fari cumpusizzioni di puemi (li primi di chisti vìnniru abbruciati), a participari a riunioni accadèmichi, a ntirissàrisi di lingua e dialettu, di Storia dâ Sicilia e di archioluggìa. Attruvau ntâ sò cità di Aciriali ddu paisi mèdiu ca, macari cu tutti li difetti d'iddu stissu ricanusciuti, era norma 'ppi cintinara di àutri paisi siciliani. La sò lìrica dâ picciuttanza è ngintilita di la prisenza di na fìmmina, ca iddu chiama l'Ùnica, senza ammustràrini lu nomu. Dopu ca si lauriau n giurisprudenza, si maritau cu Carlotta Sweeny, di patri ngrisi, ca murìu dopu suli dui anni dô spusalìzziu e ci lassau na picciridda. Si mpignau a fari rinàsciri, tra l'àultri cosi, l'Accadèmia di scenzi, littri e beddi arti di li Zilanti e di li Dafnichi (Accadèmia Zelantea) di Aciriali, funnata ntô 1671, ma 'n pràtica senza attività. Lu 1848 rappresintau pi iddu lu pirìudu cchiù attivu dâ sò vita: duranti li moti campau a Palermo 'n cuntattu direttu cu Ruggeru Sèttimu, Marianu Stabbili, Emericu e Micheli Amari. Fu diputatu â Càmmira dê cumuni dû Parramentu nasciutu di la nzurrizzioni. Quannu la rivuluzzioni siciliana s'astutau, turnau a Aciriali e s'additicau a la Raccorta di canti pupulari siciliani, a lu puema èpicu Ruggiero, a la struzzione e a la cultura, e eppi macari la càrica di Ispitturi sculàsticu dô Circunnàriu di Aciriali. Ntô 1871 siaddumannava s'avissi mai datu a li stampi lu sò manuscrittu "Il 1848 e 1849 in Sicilia. Testimonianze di L. V." Supra lu primatu di la civiltati siciliana Vigo - scrivìu Capuana - spinnìu l'ùrtimi anni travagghiannu a la Protustasi sìcula o gènisi di civiltati. La Protustasi forma dui granni vulumi ca la morti non ci pirmittìu di pubbricari. Ntô mentri di la sò vita si mantinìu 'n cuntattu pi mezzu di na granni quantitati di littra cu assai ntillittuali taliani, tudischi e francisi.

Òpiri[cancia | cancia la surgenti]

La Raccolta di canti popolari siciliani[cancia | cancia la surgenti]

La Raccolta di canti popolari siciliani vinni pubbricata di Vigo ntô 1857 pi fissari pi sempri la tradizzioni parrata dô pòpulu di Sicilia. Iddu n'avìa aricugghuti migghiara a partiri dô 1830 "n sicilianu, francu-lummardu, sìculu-lummardu e 'n arbanisi". Ccà muntuamu li tìtuli di quarchi "tema" d'intra a la Raccorta : I Bellezza dell'uomo. II e della donna. XIII Serenate. XXXI Ingiurie. XLIV Canti morali. XLVII Indovinelli o 'Nniminagghi. LIV Mare e pesca.
L'òpira vinni apprizzata e ludata macari di Ferdinand Gregorovius. Dopu la prima e granni stampa siquitau na Raccolta amplissima di canti popolari sicliani (1870-1874).(Pâ "marachella giovanile" di L.Capuana, ca a Vigo ci mannau canti autèntichi di Mineu e canti di iddu "fatti di sana chianta", G.B.Bronzini metti n guardia di ricamàricci tanticchia assai...sulu nu cuntrollu sul campo avrebbe potuto appurarne la falsificazione . Spiciarmenti vinni cuntraffattu un versu: «Donni, ch'aviti 'ntillettu d'amuri» ca currispunni a «Donne, ch'avete intelletto d'amore» di la Vita nova di Dante Alighieri, ca grapìu un dibbàttitu supra ô fattu ca lu cantu sicilianu avìa statu fattu prima di l'òpira di Danti; a ssu dibbàttitu participau macari lu filòlugu Alessandru d'Ancona).
La Raccorta fu appoi assai ùtili ô picciottu Giuseppi Pitrè (c'è un cartèggiu assai granni tra chistu e Liunardu Vigo) pi li sò funnamintali studî dû fulclori. Capuana scrivìu ntô 1885 ca «dopu la Raccolta dei canti popolari siciliani non c'è libbru c'appittura cu chiossai putenza e chiossai pricisioni di li Malavoglia»

Àutri òpiri[cancia | cancia la surgenti]

  • Memorie storiche di Pietro Paolo Vasta (1827);
  • Cenno sull'arte drammatica e del teatro in Sicilia (1833);
  • Notizie storiche della città d'Aci-Reale, (1836);
  • Numerose liriche, tra cui Ad Aci (1838).
  • il Ruggiero, puema èpicu diticatu a la esaltazzionie di la nnipindenza siciliana (1865);
  • Dante e la Sicilia (1870).

Bibbliugrafìa[cancia | cancia la surgenti]

  • L. Capuana. Lettere inedite a Lionardo Vigo (1857-1875). ed. Bulzoni, 2002.
  • L. Pasquini. Risorgimento e antirisorgimento. Carteggio inedito Lionardo Vigo - Giannina Milli. (1852-1875). ed. Rocco Carabba, 2003.
  • I. Castrogiovanni, Lionardo Vigo e il manoscritto sul '48. Su "Agorà", 2000
  • S. Rapisarda, Dante nelle campagne di Mineo e altre imposture siciliane. Atti del XXXII convengno Contrafactum, copia, imitazione, falso. Bressanone, 2004.
  • L. Protostasi sicula o genesi della civiltà, a cura di Giacomo Girardi, Roma, 2017.

N'asèmpiu dâ sò puisìa[cancia | cancia la surgenti]

Lamentu di un pupulanu
a lu Cristu crucifissu
puisìa diticata a li "pòviri cristi" di la ducèa di Bronti

<>

Lu testu di sta puisìa è chiddu di unni Dumènicu Modugnu fici la canzuna 'Malarazza'.

Quannu, a l'èbbica, la puisìa vinni pubbricata, tutti li copii foru siquistrati picchì mmitàvanu a la viulenza. Vinni n'àutra vota pubbricata câ rispusta di Cristu canciata e ca ammita a la rassignazzioni.

Chista è la secunna virsioni:

Rispusta di lu Cristu:

E tu chi ti scurdasti, o testa pazza,
chiddu ch’è scrittu 'nta la Liggi mia?
Sempri in guerra sarà l'umana razza
si cu l'offisi l'offisi castija!

A cu l'offenni, lu vasa e l'abbrazza
e in Paradisu sidirai ccu mia:
m’inchiuvaru l’ebrei 'nta sta cruciazza:
e Cielu e Terra disfari putia!"



Un servu, tempu fa di chista chiazza,
ccussì priava a Cristu e cci dicìa:
"Signuri! U me patruni mi strapazza!
Mi tratta commu ‘n cani ‘nta la via;
tuttu si pigghia ccu la sò manazza
macari a vita e dici chi nun è a mia.
Si ppò mi lagnu cchiù peggiu mi minazza,
a bbastunati mi llìscia u pilu e m’impriggiunìa.
Quindi, ti pregu, chista mala razza,
distruggila tu, Cristu, ppi mia!


rispusta di lu Cristu:
"E ttu, forsi, hai ciunchi li brazza?
Oppuri l’hai ‘nchiuvati commu a mia?
Cu voli a giustìzzia si la fazza
Né speri c’àutru la farìa ppi tia.
Si ttu si omu e nun si na testa pazza,
metti a fruttu sta sintenza mia:
iù nun sarìa supra ‘sta cruciazza
S’avissi fattu quantu dissi a ttia".

Lijami di fora[cancia | cancia la surgenti]

Wikimedaglia
Wikimedaglia
Chista è na vuci nzirita nni l'artìculu n vitrina, zoè una dî mègghiu vuci criati dâ cumunità.
Fu arricanusciuta lu 24 di dicèmmiru 2008

S'hai traduciutu n'artìculu o hai criatu na vuci e riteni ca sia lu casu di fàrila canùsciri picchì è cumpreta n tuttu, signàlila. Naturalmenti, sunnu boni accittati suggirimenti e canciamenti chi mìgghiùranu lu travagghiu.

Signala na vuci          Archiviu         Talìa tutti l'articuli n vitrina