Di la vinuta di lu re Japicu in Catania (rumanzu)

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
St'artìculu è scrivutu 'n sicilianu anticu.

Stu prizziusu ducumentu veni sarvatu nzinu a oggi ntô munasteru di San Nicolò La Rena 'n Catania, di unni, appuntu, appartineva l'auturi; e vinni pubbricatu dô "Bentivegna" di Palermu l'annu 1760 nta l'òpira ntitulata: "Opùsculu di autori Siciliani". S'attrova minzioni di st'auturi nta la "Bibliotecha Sicula" dô Mongitore, ntê "Mimorii storichi di Catania" di Petru Carrera, e nta àutri scrittura siciliani. La mpurtanza di stu scrittu, spiciarmenti pî studi liguìstici, è assai granni e ni fa vidiri comu la lingua siciliana, macari cu tutti li nfruenzi dâ lingua taliana, hà sarvatu quasi tuttu di chidda ca era ntô 1287

- Rumanzu Sìculu di lu 1287 -



Di la vinuta di lu re Japicu in Catania

(Nutizzia di lu P.Fr. Atanasiu di Aci)

La vinuta di lu re Japicu a la gitati di Catania fu lu primu di maju di l’annu 1287 all’Ave Maria; trasiu per la porta di Jaci, e fu incontratu di tutti li gitatini cu alligrizza; ma chiui di tutti vinia multu malenconicu, pirchì havia vidutu multi galeri franzisi vicinu di Catania, e si cridia chi n’ixianu di lu portu di Catania; ma pirchì sti galeri havianu vinutu cu l’autri Franzisi per terra chiamati da alcuni nimici, per fari qualchi movimentu; ma a la vinuta di lu re havendu volutu fari certa bravaria, foru cacciati.
E standu lu re a lu castellu ci foru portati boni novi, e li gitatini stavanu cu l’armi a li manu, aspettandu li cumanni di lu re; ed avendu vistu, chi a li Farnzisi ci atrinixiu sfallu, havendu tentatu per mari e per terra l’assautu di la gitati; Martinu Lopes criatu di lu re, homu di grandi ardiri, da subitu chi intisi, chi li Franzisi si ritiravunu ad Augusta, zoè, di chi vinniru per terra, n’ixiu di Catania cu deci cavalli all’ammucciuni, e cinquanta autri Catanisi cu li balestri e saitti, quali foru Misser Forti Tudiscu figliu di Giusta Tudiscu, e chistu fu lu capu di l’autri, zoè Franciscu Anigitu, Petru Puglisi, Antoniu Andronicu, Micheli Viperanu, Carlu Banaju, Franciscu Rosa, Petru Platania, Cristofalu Di Lau, Ximeni Costa, Muni di Stefanu, Salvaturi Nafittia, Curradu Tarantu, irlandu Riganu, Rumanu Anigitu, e li soi frati, e multi autri, quali n’ixeru di la porta di Chiana, chi poi chista porta subitu si murau.
Quisti sinni ieru , per assicutari li Franzisi chi fuianu di la facci di lu re Japicu; e caminandu a la via di xiumi grandi, incuntraru un armentu di vacchi , chi ìa a la via di la Chiana; ed una cani, chi si truvau di pressu a li Catanisi, accuminzau a bajari, ed assicutari li stissi vacchi, i quali accuminzaru a fuiri cu grandi impetu; e li Franzisi, videndu chista rimurata, pirchì era di notti, accuminzaru ad aviri paura e, cridendusi chi era qualchi cavalleria, sinni fueieru; e li Catanisi cu Martinu Lopes spagnolu sicutaru bravamenti, e cinni ammazzaru chiù di ottanta, e nni pigliaru multi vivi, pirchì li cavalli li assicutaru a la cuda, e li balistreri d’arretu li mura di li vigni, e non si tinniru, si no li purtaru pirfina a lu xiumi, e li ficiru passari a mollu, pirchì li Catanisi tagliaru la corda di la Giarretta, e sinni annigaru multi Franzisi.
La matina rifireru chistu a lu re, chi sinni pigliau grandi placiri, e lu successu lu facia cuntari di unu in unu, e poi a tutti rimunerau, e ci dunau dinari e autri cosi, ed a Misser Forti Tudiscu l’onurau ca farilu Governaturi di Jaci.

Lu re stava aspettandu a Ruggeri Lauria, per sicutari li Franzisi; chi vinni cu li galeri a Catania, e si fici una gran gazzara, e li galeri, chi purtau, foru vintisetti, ed altri tredici vinniru di poi; e poi si pigliaru li galeri di Catania, chi eranu homini valenti di supra, ed in particolari Antoniu Carrula, chi luttava cu li jeuchi, e li vincia; e sinni ju ad Augusta. In chistu tempu lu re ascutava a tutti, e si assittava ‘ntra lu cutigliu di lu castellu, e dava audienza a tutti, e facia la giustizia; ma vosi sapiri, cui erano quilli chi tinianu la intelligenza cu li Franzisi, e s’infurmau di tutti li persuni da beni, e sacerdoti; ed avenduli saputu, fingia nun li sapiri; ma a tutti mustrava bona cera; ed havendusi di spusari la figlia di Gioanni Munticatinu, lu re ju a li nozzi vistutu di virdi, accumpagnatu di li nobili di gitati; ma nun ci vosi mangiari, pirchì avia di spediri a diversi Curreri chi l’aspittavanu , e sinni ju a lu castellu a cavallu; e a la so spalla ci era lu Baruni di Schitinu, e Farnciscu Brandinu; e juntu a lu castellu, truvau a Micheli Protupapa, chi purtava quattru Franzisi attaccati, chi la sira di l’assautu per paura si havianu ammucciatu tra li canniti a lu pantanu. Lu re l’appi assai a caru, e detti a lu dittu di Protupapa quaranta xiurini di biviraggiu, e ci fici multi carizzi. In quistu sinni acchianau a mangiari, e si tinia quattru di Catania cu illu, di li quali nu nni lassau n’exiri, zetto dui; ma quannu si partiu li lassau, e nun si sapppi la causa di chistu trattenimentu.

Quannu vinniru li galeri cu Lauria, tutti li gitatini li jeru a vidiri, chi vinniru la sira di li dudici di Maju, e si facia una festa a la marina; ed a Ruggeri Lauria si lu pigliau Misser Antoni Papè di la gitati di Plazza, homu assai valurusu, ed amicu di lu re, e si li purtau a lu castellu accumpagnatu di gran genti; ed arrivatu, si misi a parlari cu lu re a la finestra un gran pezzu. In chistu vinnu unu, gridandu, chi a la casa di Cola Vajasinni ci eranu ammucciati multi Franzisi; e ci fu dittu a lu re, quali mandau a vidiri la cosa; ed arritruvau a dudici Franzisi ammucciati arretu li vutti, chi avianu trasutu di notti; e ci dicia, chi havianu trasutu ammucciuni di lu patruni di casa, chi era di fora; ed avenduli misu a li turmenti separati, ci cunfissaru tutti una cosa: chi havianu stati chiamati a Catania di alcuni; ma lu re non li vosi appalisari pri allura; e chissi la notti havianu a impatrunirsi di la porta di la marina, e aprirsi a li Franzisi, e lassarili trasiri intra. Lu re, saputu chilli chi cunsinteru, pri allura lu fingiu, nun ci parendu tempu pri risintirisi, pirchì allura a la gitati ci eranu giuvini assai vulintirusi.
In chistu vinni Misser Luca di Giovanni di Missina. Chistu havia statu Monacu, e si spugliau, pirchi nun putia stari scapilli; e lu re lu mandau chi issi a truvari a Lauria, pirchì chistu giuvini era assai valenti, e bravu suldatu, e consiglieri ancora. Chistu muriu a Catania in subitu chi vinni, e lu re lu chiangiu, e li fici fari li esequij.

In quistu tempu lu re stava in grandi ansia di haviri la vittoria di Augusta; ma si mustrava allegru; ed ogni ura si mannavanu curreri, e tutti li Signuri di lu regnu vinniru a Catania, e suldati assai, e cavalli, chi paria un reduttu di armi.
E lu re vulia fari lu parlamentu pri abbuscari dinari; ma li Catanisi ci desiru quantu abbisugnava, ed una fimmina cattiva, chi non havia figli, dunau a lu re ducentu unzi, e li so cosi di oru, chi lu re l’appi assai caru, e ristau cuntentu,. Quista donna si chiamava Agata Seminara. Lu re Japicu si partiu per assediari li Franzisi ad Augusta; ma sinni jieru prima: e li genti di lu regnu ancora eranu fermi; chì cui dicia una cosa, cui un’autra; ma tutti vinianu inchinati a lu re Japicu. E’ veru chi ognunu stava a lu vidiri comu ìanu li cosi di lu regnu.

Siddu hai prubbremi a lèggiri nti sta furma, munci ccà:Testu no stilizzatu.