Tiurìa dî soni di Pitrè

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

La tiurìa dî soni fa parti dâ Grammatica Siciliana di Giuseppe Pitrè (pubbricata ntô 1875). Si tratta supratuttu dî canciamenti dî soni tra lu latinu e la lingua siciliana. Sutta putiti truvari un astrattu di sta tiurìa dû libbru numinatu.

Vucali[cancia | cancia la surgenti]

Vucali accintati[cancia | cancia la surgenti]

  1. Pâ maggiuranza di casi, la A arresta (ma clavus - «chiovu»).
  2. La E longa raramenti arresta: venenum - «vilenu»; ecclesia - «cresia»; heredem - «reda»; e pejus - «peju». Usuarmenti si trasforma ntâ "I", p'asempiu: acetum - «acitu»; havere - «aviri»; catena - «catina»; credere - «cridiri»; fidelis - «fidili»; legem - «liggi»; mensem - «misi»; moneta - «munita»; offensa - «offisa»; placere - «piaciri»; pensum - «pisu»; sera - «sira»; e vena - «vina».
  3. La E brevi davanti cunzunanti sèmprici arresta, supratuttu davanti N, C e S, p'asempiu: ad heri - «ajèri»; centum - «centu»; decem - «deci»; intendere - «ntènniri»; in-exire - «nèsciri»; rendere - «rènniri»; descendere - «scènniri»; e tendere - «tènniri». Raramenti si trasforma ntâ I, p'asempiu: esca - «isca»; antenna - «ntinna»; e arabesca - «rabbisca».
  4. La I giniralmenti arresta, p'asempiu: dictum - «dittu»; littera - «littira»; nidus - «nidu»; pilus - «pilu»; strictus - «strittu»; e spissus - «spissu». Raramenti si trasforma ntâ E, p'asempiu: impius - «empiu»; genista - «jinestra»; in simul - «nzèmmula»; milzi - «mèusa»; e arista - «resta».
  5. La O arresta quarchi vota, p'asempiu: quomodo - «comu»; longus - «longu»; occidere - «occidiri»; oleum - «ogghiu»; boves - «voi»; homo - «omu»; hordeum - «oriu»; hortus - «ortu»; ossa - «ossa»; orbu - «orvu»; ova - «ova»; e rota - «rota». Pâ maggiuranza di casi, la O longa chi s'attrova 'n sìllabba aperta (spiciarmenti davanti "S", "L", "N" e "R") si trasforma ntâ "U", p'asempiu: amorem - «amuri»; autorem - «auturi»; adorat - «adura»; dolorem - «duluri»; majorem - «maggiuri»; perdono - «pirdunu»; rationem - «raggiuni»; solus - «sulu»; hora - «ura»; e spiciarmenti nnâ forma latina -usus: amorosus - «amurusu»; umbrosus - «umbrusu»; nnâ forma latina -one: portone - «purtuni»; e poi frontem - «frunti».
  6. La "U" s'arresta quasi sempri, raramenti si trasforma ntâ O, p'asempiu: grus - «groi» diurnum - «jornu»; mulier - «mogghi»; o ntâ I, p'asempiu: geneculum - «jinocchi»"; feneculum - «finocchiu»; e hirundinem - «rìndina».
  7. Ae s'accosta â E, p'asempiu: caelum - «celu»; o â I, p'asempiu: muraena - «murina».
  8. Au si resta, p'asempiu: laurus - «addauru»; da laus - «lausu»; o addiventa O: aurum - «oru»; causa - «cosa»; o U: cauda - «cuda»; e pauperem - «puviru».

Vucali nun accintati[cancia | cancia la surgenti]

Ô principiu dâ palora[cancia | cancia la surgenti]

  1. La vucali nun accintata ô principiu si elidi, p'asempiu: antenna - «ntinna»; ampulla - «mpulletta» o (mpullina); appetitus - «pitittu»; arabesca - «rabbisca»; arista - «resta»; arena - «rina»; axilla - «scilla»; ecclesia - «cresia»; heredem - «reda»; hirundinem - «rindina»; eremita - «rimitu»; examen - «ciamu»; ignorantem - «gnuranti»; incudenem - «ncunia»; intra - «ntra»; interesse - «ntressu»; hystericus - «stèricu»; ipsum, ipsam - «ssu», «ssa»; in-calcare - «ncarcari»; in-dignari - «ndignari»; inclinare - «nchinari»; indovinare - «nduvinari»; incrispare - «ngrispari»; infiammare - «nciammari»; in-somniare - «nzunnari»; intendere - «ntenniri»; in-ebrius - «mbriacu»; imbarcare - «mmarcari»; inventare - «mmintari»; immiscare - «mmiscari»; in-murmurare - «mmurmaruari»; impingere - «mpinciri»; impensus - «mpisu»; in-praestare - «mpristari»; in casa - «ncasa»; in collo - «ncoddu»; in facie - «nfacci»; in fondo - «nfunnu»; in grammathica - «ngrammatica»; in joco - «niocu»; in-ab-ante - «nnavanti»; in quantitae - «nquantitati»; in sella - «nsedda»; in summa - «nzumma»; in tanto - «ntantu»; in terra - «nterra»; in testa - «ntesta»; in manu - «mmanu»; in medio - «mmenzu»; in veritae - «mmiritati»; in bucca - «mmucca»; in pectore - «npettu»; ορειγανον - «riganu»; horologium - «roggiu»; obscurus - «scuru»; obscurare - «scurari»; una - «na»; urinale - «rinali»; e umbilicus - «villicu».
  2. Tanti voti la palora si pigghia la A unni cc'era la pripusizzioni ad, p'asempiu: ad heri - «ajeri»; mentha - «amenta»; ad-monstrare - «ammustrari»; ad regalare - «arrigalari»; ad-re-in-exire - «arrinèsciri»; ad-re-ex-vigilare - «arrisbigghiari»; ad-recreare - «arricriari»; ad-resecare - «arrisicari»; ruta - «aruta»; ad-turbare - «attruvari»; e cio è - «azzoè».
  3. Quarchi vota li vucali ô principiu dî palori si mùtanu: Au ntâ O: auctorem - «oturi», ma puru ntâ A: alscultare - «ascutari»; E ntâ A: heri sera - «assera» o «arsira» e ebur - «avoliu»; O ntâ A: oleastrum - «agghiastru» e olearium - «agghialoru»; e U ntâ A: utrica - «ardica».

Mmenzu â palora[cancia | cancia la surgenti]

  1. Li vucali nun accintati quarchi vota si scumparìscinu, p'asempiu: scarabaeus - «scravagghiu»; littera - «littra»; periculum - «priculu»; speranza - «spranza»; theriacum - «triacali»; anima - «arma»; animus - «armu»; animali - «armali»; soricem - «surci»; pulicem - «purci»; oculus - «occhiu»; ferula - «fera»; merula - «merru»; carolus - «carru»; e collocari - «curcari».
  2. Cchiù raramenti silli nzìtanu, ma sulu la "I", p'asempiu: χαταπλασμα - «cataprasimu»; σπασμοσ - «spasimu»; e (ulannisi) flits - «fileccia».
  3. I e U, cu pochi eccizzioni, si trasfòrmanu mmenzu â parola nta nu modu sìmili c'arresta la A, p'asempiu: ricamare - «raccamari»; e disparere - «spiriri».
  4. E si muta pû cchiù ntâ I, p'asempiu: cadere - «càdiri»; credere - «crìdiri»; ponere - «poniri»; pendere - «penniri»; memoria - «mimoria»; medulla - «midudda»; negari - «nigari»; littera - «littira»; da persona - pirsunaggiu; refectorium - «rifittoriu»; subterraneus - «suttirraniu»; e veracem - «viraci». Quarchi vota la E si muta ntâ A (davanti la R): cameraria - «cammarera»; carcerem - «carzara»; suber - «suvaru»; sternutare - «stranutari»; e praecoquus - «varcocu».
  5. I arresta o si muta ntâ A: anisum - «ànasu»; e silvaticus - «sarvaggiu».
  6. La O si muta spissu ntâ U: compati - «cumpatiri»; computare - «cuntari»; continuus - «cuntìnuu»; fortunatus - «furtunatu»; momentum - «mumentu»; portare - «purtari»; possidere - «pussidiri»; tormentare - «turmintari»; e quarchi vota ntâ A: sulphur - «sùrfaru».

Nfini â palora[cancia | cancia la surgenti]

  1. Si arrestanu senza eccizzioni A, I, e U. E e O si mùtanu ntâ I e ntâ U.
  2. La E si pò trasfurmari ntâ U: glaciem - «jazzu»; laudem - «lausu»; mollem - «moddu»; interesse - «ntressu»; e salutem - «salutu»; o ntâ A: propaginem - «purpaina».

Cunzunanti[cancia | cancia la surgenti]

Soni labbiali[cancia | cancia la surgenti]

P[cancia | cancia la surgenti]

  1. La P ô principiu dâ parola, innanzi davanti la vucali e la R, arresta: palumbes - «palummi»; patrunem - «patruni»; pellis - «peddi»; pilus - «pilu»; per - «pri»; e prensus - «prisu».
  2. Nnâ secunna sillaba la P quarchi vota si raddoppia: de post - «doppu»; doppu S, tra dui vucali o davanti R s'addiventa B: da leporem - «lebru»; resplendere - «risblenniri»; splendorem - «sblennuri»; da palam - «sblancari»; cupa - «cubu»; cupola - «cubula»; àutri voti si trasforma ntâ V tra dui vucali: da papilionem - «pavigghiuni»; e pauperem - «puviru». Nnâ maggiuranza di casi, s'arresta comu è.
  3. Ntô sicilianu Pl addiventa quasi sempri "chi" siddu si segui na vucali: plaga - "chiaga"; planum - «chianu»; plango - «chianciu»; plantare - «chiantari»; e platea - «chiazza». Quarchi vota addiventa "pi": duplum - «duppia»; o "gghi": scoplus - «scogghiu». Pt perdi la P ô principiu dâ palora. Ntô menzu si assimila â "tt": ruptum - «ruttu». Ps is trasforma ntâ "ss" e "sci": capsa - «cascia»; e ecc'ipsum - «chissu». Pi (pj) in "ci": apium - «accia»; sapientem - «saccenti»; sapio - «sacciu»; e sepia - «siccia».

B[cancia | cancia la surgenti]

  1. 'N prima sillaba la B arresta, o veni sustituita dâ V: balneum - «vagnu»; bilancem - «valanza»; barca - «varca»; barba - «varva»; basiare - «vasari»; basium - «vasatu»; bassus - «vasciu»; bovem - «voi»; boscus - «voscu»; blond - «vrunnu»; bucca - «vucca»; bollire - «vugghiri»; bursa - «vurza»; e brachium - «vrazzu».
  2. 'N secunna sillaba si pò radduppiari: librum - «libbru»; Phoebus - «Febbu»; o veni sustituita a) dâ V, spiciarmenti mmenzu a vucali o appressu la R: habere - «aviri»; arborem - «arvulu»; herba - «erva»; febris - «frevi»; Februarius - «Frivaru»; orbus - «orvu»; taberna - "taverna"; tribulari - «trivulari»; b) cchiù raramenti dâ F: (tuscanu ribaldo dû tudiscu briba) - «rifaudu»; c) dâ P: babuit - «appi»; o si perdi davanti vucali, spiciarmenti davanti la "U": habes - «hai»; diabolus - «diaulu»; fabula - «faula»; nebula - «neula»; e tabula - «taula».
  3. Si assimila 'n:
    • bt a tt: subtus - «sutta»
    • bj a ggi: cambiare - «canciari»; rabies - «raggia»
    • mb a mm: da bucca - «ammuccari»; da lambere - «allammicari»; catacomba - «catacummi»; combattere - «cummàttiri»; conventus - «cummentu»; conservare - «cummisari»; gamba - «gamma»; succumbere - «succummiri»; e da trumba - «trumma»

F[cancia | cancia la surgenti]

  1. La F s'arresta pû cchiù senza canciata: fidelis - «fidili»; ma ogni tantu addiventa la B: (àrabbu) gerâf - «carrabba».
  2. Fl s'arresta in «flautu», o addiventa fi: floccus - «fiocco»; franc. fleuret - «fiurettu». Cchiù spissu addiventa sci, scrittu comu ci, e na vota x comu lu napulitanu e lu portughisi: flamma - «ciamma»; flatus - «ciatu»; flare - «ciatari»; franc. flairer - «ciurari»; flumen - «ciumi»; florem - «ciuri»; florire - «ciuriri».

V[cancia | cancia la surgenti]

  1. Ô principiu di sillaba si cancia quarchi vota câ B: votum - «butu»; o cu Gu ntê vuci d'urìggini tudisca: wartên - «guardari»; wastjan - «guastari»; o si perdi: vulpem - «urpi».
  2. Mmenzu â palora:
    • spissu si cancia ntâ B: spiciarmenti doppu la S: ad viam - «abbia»; ad visare - «abbisari»; re-ex-vigilare - «arrisbigghiari»; per verum - «pribbiru»; ventu - «sbintuliari»; venter - «sbintricari»; ex-voltare - «sbutari»
    • scumparisci in favilla - «faidda»; pavo - «paunazzu»; o si muta nta J: avena - «ajina»; o la G: pavo - «pagu»
    • veni nzitata apressu la u: vidua - «viduva»; pluere - «chioviri»
    • mv e nv addiventa mm: in-velenare - «mmilinari»; inventare - «mmintari»; in veritate - «mmiritati».

M[cancia | cancia la surgenti]

  1. Giniralmenti la M arresta. Ogni tantu si radoppia doppu vucali tonica: cucumerem - «cucummaru»; tumulus - «tumminu»; numerus - «nùmmuru»; vomerem - «vummaru»; vomitare - «vummicari».
  2. Mi addiventa gn: simia - «signa».

Soni gutturali[cancia | cancia la surgenti]

C[cancia | cancia la surgenti]

  1. La C dura s'arresta ô principiu nurmalmenti: caput - «capu»; ogni tantu si raddoppia: «ccà», «cchiù». Autri voti si muta ntâ G: cavea - «gaggia»; camelus - «gamiddu». Raramenti si scumparisci: cammarus - «ammaru» (tud. Hummer); cubitum - «uvitu».
  2. Mmenzu na parola, s'arresta cchiù raramenti: ex-sucare - «asciucari»; lactuca - «lattuca»; locus - «locu». Nurmalmenti s'addiventa G: encaustum - «inga» (ng. ink); locusta - «lagusta»; recordari - «rigurdari».
  3. Ct si assimilia a tt: factum - «fattu». Cs addiventa ss: fixum - «fissu», o sci: maxilla - «mascidda», examen - «sciamu». Cl si muta in chi: claudo - «chiudu», clavus - «chiovu».
  4. La C palatina:
    • quarchi vota si dùbbula: innocentem - «nnuccenti»;
    • spissu passa nta nautru sonu sibbilanti, spiciarmenti in zz: aciarium - «assaru'», bracium - «vrazzu»; li diminutivi «-uzzu», li pejurativi «-azzu»;
    • raramenti addiventa s: caleci - «causi»;
    • quarchi vota si scumparisci ô princìpiu di na palora: cisterna - «jisterna»; e nnô menzu tra vucali: facere - «fari», dicere - «diri».

Q[cancia | cancia la surgenti]

  1. Davanti a, o, u s'arresta senza canciata: quando - «quannu», quantum - «quantu»; o addiventa c: quartabuono - «cartabonu», squama - «scama»;
  2. Avanti e si passa in c: quercus - «cersa», o in z: laquesu - «lazzu»;
  3. Avanti i s'arresta Qu: quintus - «quintu», seguitare - «siquitari»; o pigghia la c dura: quietare - «cuitari», qui, quid - «chi».

G[cancia | cancia la surgenti]

  1. Davanti a, o, u e davanti cunzunanti, la G si priserva lu sonu gutturali: ô princìpiu dâ sillabba s'arresta ntâ sò forma nurmali: gallus - «gaddu», granum - «granu», gryllus - «grillu»; o si muta in C o J; ntô menzu s'arresta senza canciata o addiventa C: sugere - «sucari», alga - «arca», o J, spiciarmenti davanti la N: regnum - «regnu», dignum - «dignu», eccetra.
  2. Davanti e, i la G pigghia lu sonu palatinu, ma si pò canciari ntâ J: gelu - «jelu», genista - «jinestra», geneculum - «jinocchiu», gypsum - «jissu», fugere - «fujiri» e plaga - «plaja».
  3. Doppu n addiventa spissu la c: angilla - «ancilla», plangere - «chiànciri», fingere - «fìnciri», pingere - «pinciri», stringere - «strinciri».
  4. G si perdi quarchi vota ô principiu davanti r, p'asempiu: granu - «ranu», grappolo - «rappa» (tuscanu), (ma sta canciata fa parti chiutostu di certi parrati) e nnû menzu di vucali, p'asempiu: «affatiarisi» (di fatigare), fragola - «fràula», frigere - «frijiri», fugere - «fujiri», magistrum - «maistru» o «mastru», regula - «rèula», ruga - «rua» (fran. rue), regulus, regillus - «riiddu».

J[cancia | cancia la surgenti]

  1. Cchiù spissu cunzerba lu sonu latinu ja: januarius - «jinnaru», jiniperus - «jiniparu», jovis dies - «jovidìa», jocare - «jucari», judicem - «jùdici», junctus - «juntu», diurnum - «jurnata», jurare - «jurari», majus - «maju», pejus - «peju».
  2. Lu mutamentu comu lu talianu dâ J 'n gi succedi raramenti: juvare - «giuvari», subjecti - «suggetti», subjungere - «suggiunciri». Doppu la n la j si muta quarchi vota 'n ci: injuria - «nciuria».
  3. Nnâ prununza si senti spissu lu jatu, p'asempiu, «a jiri» si prununza /agghiri/.

H[cancia | cancia la surgenti]

La H si sparisci.

Soni linguali[cancia | cancia la surgenti]

T[cancia | cancia la surgenti]

  1. La T ô principiu s'arresta: thema - «tema», tempus - «tempu», testa - «testa».
  2. Ntrô menzu di: a) dui vucali o davanti la r, cci arresta: latro - «latru», scutum - «scutu», σπάδή - «spata», spedale - «spitali» (tuscanu), squadrone - «squatruni» (tuscanu); b) doppu la r, quarchi vota passa 'n d, urtica - «ardicula», spiritus - «spirdu»; e sparisci 'n «arreri» (ad retro).
  3. Ti - davanti a na vucali addiventa Z: ad-cum-initiari - «accuminzari», conscientia - «cuscenza», patientia - «pacenza», o C, patientia - «pacenza».
  4. St addiventa ss: habuisti - «avissi», fuisti - «fussi».

D[cancia | cancia la surgenti]

  1. Giniralmenti la D s'arresta custanti ô principiu di palori, ma 'n casi rari si muta 'n T, p'asempiu: diadema - «taddema».
  2. Mmenzu di parola: a) si raddoppia, taedium - «teddiu», remedium - «rimeddiu»; b) passa 'n t (davanti la r mmenzu a vucali) cedrus - «citru», χΰδώντον - «cutugna», χροχοδειλος - «cuncutrigghiu», o 'n R, medulla - «mirudda», e 'n «cicala» (cicada) addiventa l.
  3. S'attrova contrappusizzioni 'n fracidus - «fradiciu», digitus - «jiditu», digitalia - «jiditali».
  4. Quarchi vota si sparisci mmenzu a na vucali o doppu la r: da podium - «appujari», hodie - «oi», radius - «raìa», hordeum - «oriu».
  5. Cci veni agghiunciutu 'n distruere - «strudiri».
  6. Nd si assìmila quasi senza ccizzioni: abundare - «abbunnari», abbandonare - «abbannunari», bandjan - «abbanniari» (gòticu), accendere - «accènn»iri, appendere - «appenniri», binde - «benna» (tudiscu), condemnatus - «cunnannatu», conducere - «cunnuciri», emendare - «emennari», fundus - «funnu», mundus - «munnu», quando - «quannu», extendere - «stènniri», vindicta - «vinnitta».
  7. Dr addiventa rr: ad retro - «arretru», fôdr - «furra» (gòticu), ad-recreare - «arricriari».

S[cancia | cancia la surgenti]

  1. Nnû principiu arresta nvariàbbili; raramenti passa 'n z: sorbum - «zorba».
  2. Mmenzu nurmalmenti addiventa z doppu la n e la r: saccus - «nzaccari», in-simil - «nzèmmula», in summa - «nzumma», in-sursum - «nzusu», in signare - «nzignari», recompensare - «ricumpinzari», sensu - «senzu»; o ci: caseus - «caciu», phasianus - «facìanu»; o sci 'n sortem - «sciorta»; e si raddoppia 'n aeque sic - «acussì».
  3. 'N fini si muta 'n i: nos - «nui», post - «poi», sex - «sei».
  4. Ss addiventa sci 'n bassus - «vasciu»; e zz 'n possum - «pozzu».

N[cancia | cancia la surgenti]

  1. Ô principiu arresta nvariàbbili, (ma nnâ parrata sparisci 'n non - «'un»).
  2. Mmenzu si raddoppia 'n cinerem - «cinniri», tenerum - «tènniru». Passa 'n l nnâ vuci venemum - «vilenu»; avanti di m e n si pò addivintari r: anima - «arma», animali - «armali», animus - «armu». S'attrovu misu mmenzu 'n «menzu» e «cuncutrigghiu» (tuscanu: mezzo e coccodrillo).
  3. Ns s'attrova ridiciutu a s 'n mensis - «misi», pensum - «pisu».

L[cancia | cancia la surgenti]

  1. Ô principiu arresta nvariàbbili.
  2. Mmenzu arresta, ma si raddoppia 'n diluvium - «dilluviu».
  3. Spissu si muta 'n r. P'assimilazzioni: carolus - «carru», ferula - «ferra», merulus - «merru», tuscanu parlare - «parrari». Tra vucali: tuscanu pillola - «pillora». Avanti soni palati: alga - «arca», algobbah - «arcova» (àrabbu), al-kîmia - «archimia» (àrabbu), collocare - «curcari», qualisquam unus - «quarcunu». Avanti soni dintali: ultimus - «ùrtimu». Avanti soni labbiali: colpo - «corpu», pulpa - purpa , sulphur - «sùrfaru», pulvurem - «pùrvuli», silvaticus - «sarvaggiu», salvare - «sarvari», salvia - «sarvia», palma - «parma». Doppu li soni palatali: ecclesia - cresia. Doppu li labbiali: plaga - «praja», placet - praci, afflictus - «affrittu».
  4. Cchiù raramenti la l passa 'n n: perla - «perna».
  5. Avanti li soni linguali (t, d, s, z) la l si muta 'n u: altare - «autari», altus - «àutu», saltare - «sautari», calidus - «caudu», falsus - «fausu», salsa - «sausa». Cchiù raramenti avanti c: calcem - «cauci», falcem - «fàuci».
  6. Appressu la u, si scumparisci: ausculta - «ascuta», culter - «cuteddu», pulsus - «pusu», re-collectus - «ricotu», re-volutare - «rivutari», voluta - «vota», voluit - «vosi».
  7. 'N pl, bl, cl s'arramodda 'n j.
  8. Ll si muta quasi sempri ntô sonu cacuminali Dd: allevare - «addivari», ad-molire - amuddiri, bellus - beddu , collum - coddu , illâ - dda, illum - ddu, mollis - «moddu», nullus - «nuddu», pellis - «peddi», sella - «sedda», stella - «stidda».
  9. Li si muta quasi sempri 'n gghi: consilium - «cunzigghiu», familia - «famigghia», filus - «figghiu», folium - «fogghiu», melius - «megghiu», oleum - «ogghiu», ex-eligere - «scègghiri», spoliare - «spugghiari», talea - «tagghiari».

R[cancia | cancia la surgenti]

  1. Ô principiu arresta nvariàbbili.
  2. Mmenzu â palora spissu si raddoppia: «sdirrupu» e «sdirrupari» (tuscanu: dirupo).
  3. Spissu suffri na metàtesi o la cunzunanti pricidenti attira la r: disturbare - «distrubbari»; (tusc.) formaggio - «frumaggiu» (franc. fromage); per - «pri»; pulmonem - «primuni»; porrigere - «prori»; pulverem - «pruvuli»; (tusc.) sfarzo - «sfrazzu»; sternutare - «stranutari»; (tusc.) turbante e (tud.) Turban - «trubbanti»; puru quannu sequi la cunzunanti vicina: cathedra - «cattrida»; capra - «crapa»; castrato - «crastu» e «crastatu»; (tusc.) codrione - «cruduzzu»; febris - «frevi»; Februarius - «frivaru».
  4. A li voti la cunzunanti siquenti attira la r: (tosc.) coccodrillo e χροχοδειλος - «cuncutrigghiu»; frumentum - «furmentu»; propaginem - «purpaina».
  5. Quannu la palora cunteni dui r 'n vari sìllabbi, una addiventa l: arbor - «àrvulu»; coriandrum - «cugghiandrum»; rasorium - «rasolu»; robur - «ruvulu»; o la l e la r si scàncianu pusizzioni: (tusc.) casseruola e (tud.) Kastrol - «cazzalora»; (tusc.) garofano - «galòfaru»; (tusc.) gattaiuola - «gattalora»; (tusc.) erbajuolo - «irvaloru»; (tusc.) linajuolo - «linaloru»; parabola - «palora»; (tusc.) pinnajuolo - «pinnaloru»; (tusc.) quarteruolo - «quartaloru»; (tusc.) punteruolo - «puntaloru».
  6. La r passa puru 'n l: (tusc.) avorio - «avoliu»; (tusc.) sargia e (franc.) serge - «salga»; (tusc.) scirocco (arabb.) schoruq - «sciloccu».
  7. La r s'attrova nzitata 'n: (arabb.) jâsamûn - «gersuminu»; genista - «jinestra»; thesaurus - «trisoru»; tonare - «truniari».
  8. Sparisci la r 'n: in sursum - «'n susu»; deorsum - «ghiusu»; e puru prora - «prua» (franc. proue).

Assirvazzioni ginirali[cancia | cancia la surgenti]

  1. Li vucali a, e e u suprànianu. La a s'attrova spissu ô principiu, ma la i si perdi giniralmenti.
  2. La L suffri chiossai canciamenti d'ogni cunzunanti, ora passannu 'n r, o u o DD o scumparisci addirritura.
  3. La R è la cunzunanti cchiù ncustanti, vinennu attirata d'una o l'àutra pusizzioni, o scanciannu pusizzioni cu la L.
  4. Li canciamenti assai carattirìstici dû sicilianu sunnu: lu pl 'n chi (chi s'attrova macari ntâ lingua napulitana); lu fl 'n ci (sci e x, chi s'attrova ntô napulitanu e lu portughisa); la LL 'n DD e la nd 'n nn.