Jazz (Queen)

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Jazz
Artista:  Queen
Tipu album:  Studio
Data dâ nisciuta:  14 di nuvèmmiru 1978
Durata:  44 min : 43 s (album originali)
61 min : 17 s (deluxe edition 2011)
Númmuru di Dischi:  1
Númmuru di tracci:  13
Gèniri:  Hard rock
Dance rock
Glam rock
Art rock
Heavy metal
Arena rock
Pop rock
Casa discugràfica:  EMI, Parlophone (Europa)
Hollywood Records, Elektra Records (USA)
Prudutturi:  Queen, Roy Thomas Baker
Riggistrazzioni:  Mountain Studios, Montreux, Svìzzira, e Super Bear Studios, Berre-les-Alpes, Nizza, Francia, giugnettu - uttuviru 1978
Noti:  #2 (Regnu Unitu)
Album pricidenti:  News of the World
Album succissivu:  Live Killers


Jazz è lu sèttimu album 'n studiu dû gruppu musicali ngrisi li Queen, pubbricatu 'n furmatu LP lu 14 di nuvèmmiru 1978 di l'etichetta EMI 'n Europa e dâ Elektra Records nnî Stati Uniti.

Lu discu[cancia | cancia la surgenti]

L'album arrimina stili musicali assai diversi tra di iddi, comu lu discu-funk (Fun It) e lu vaudeville (Dreamer's Ball), oltri o consuetu vecchiu rock and roll (Dead on Time) e hard rock (If You Can't Beat Them). Curiosamenti, nunustanti lu tìtulu di l'album (Jazz), nun cci sunnu canzuni 'n stili jazz, tranni pi lu swing di “Dreamer's Ball”. La versatilità ammustrata dû gruppu na stu travagghiu fu ô stissu tempu mutivu di plausu e di critichi e l'album a so nisciuta fu struncatu dû criticu Dave Marsh supra Rolling Stone; nustanti chistu l'album arrivò ô 6° postu nnâ classìfica miricana e ô 2° postu nnâ classìfica ngrisa.

Fra l'avutri attribuzzioni, ne noti ri l'album, 'n riferimentu o truònu ca si senti 'n suttufunnu na canzuni “Dead on Time”, si leggi “Thunderbolt courtesy of God” ('n sicilianu “Truònu pi gentili cuncissioni ri Diu”. Jazz è l'ultimu album de Queen runni na nota dici ca nun è statu usatu nuddu tipi ri sintetizzaturi, e u primi discu a nun essiri registratu nto Regnu Unitu pi motivi fiscali. Cu vinili era inclusu nu poster runni eranu prisenti i protagoniste ru video ra famusa canzuni Bicycle Race, runni nu gruppu ri picciotte nure currunu 'n bici na pista ru stadiu ri Wimbledon.

Origini e storia[cancia | cancia la surgenti]

U gruppu, ra mità ri l'anni sittanta era addivintata annu dopu annu sempri cchiù pupulari a livellu munniali. Nto 1977, i Queen avianu pubbricatu News of the World ca cuntinia u singulu We Are the Champions / We Will Rock You, addivintatu nu successu munniali, puru in Amèrica. U novu discu, Jazz, è volutamenti spuntaneo, orientatu o rock comu l'album pricirenti, u gruppu vulia n'album semplici, cchiù ra cumprenniri pu pubblicu, accussì ra otteneri ancuòra maggiori successu commerciali. News of the World era statu sviluppatu cumpletamenti 'n modu innipinnenti, sìenza nu prudutturi ri grido ca putissi oscurari i meriti ru gruppu. Pi lu nove album, u gruppu invece decisi ri chiamari arrieri Roy Thomas Baker, già prudutturi 'n passatu ru famusu A Night at the Opera. N'avutru canciamentu fu chiddu ri registrari tra Svìzzira e Francia inveci ca 'n patria, pi sfuggiri a lu fiscu britannicu. Oltri a lu criscenti successu ru gruppu, puru i scandali ca circondavanu u gruppu aumintarunu 'n maniera esponenziali. Mentri u chitarrista Brian May e lu bassista John Deacon vivunu na vita riservata e tranquilla, u batterista Roger Taylor e Freddie Mercury sunnu dui veri e propri “animali notturni”, prutagonisti fissi ri articoli scandalistici. Mercury, 'n particolari, si distingue da l'avutri cumpunenti ru gruppu; nto mumentu 'n cui è ormai abbastanza riccu ra putiri fari tuttu ciò chi voli, rilascia a li jurnali dichiarazioni scunsidirati ca fannu scalpori. All'epoca, Freddie Mercury avia lassatu l'ex zita, Mary Austin, e si circondava ri nu fultu gruppu ri amici, assai ri quali puru amanti occasionali. Nto 1977 u giornalista Tony Stewart intervistò u cantanti pi NME e ri iddu fici nu ritrattu assai sarcastico 'n cui vennu derisi i so atteggiamenti frivoli nto sitturi ru spittaculu. Da allora 'n poi Mercury e li cumpunenti ru gruppu addivintaru assai sospettosi ne cunfronti ri giurnalisti, di cunseguenza a stampa accuminciò a criticarli sempri cchiù assai.

Registrazioni[cancia | cancia la surgenti]

I sissioni ri registrazioni accuminciarunu nto giugnettu 1978. A li cumpunenti ru gruppu fussi piaciutu putiri travagghiari ancùora cu Mike Stone, picchì dopu tanti anni ri travagghiu comuni iddu venia ormai cunsidiratu comu u quintu cumpunenti ru gruppu, ma nun fu possibbili a causa di l'impegni privati ru prudutturi. Quinni i Queen dicisiru ri turnari a travagghiari cu primu ex-prudutturi, Roy Thomas Baker, ca no frattempu avia pruduttu l'album ri debuttu de The Cars. Pa prima vota all'estero 'n studio, na citati svìzzira ri Montreux, u gruppu pinzava ca, grazzi o “canciamentu ri location”, a novità avrebbe limitatu o eliminatu del tuttu i cunflitti 'n studio tra li cumpunenti ru gruppu comu inveci spissu era successu 'n passatu. «Ma inveci litigammu no stissu modu ri sempri» dissi Brian May, «sulu i motivi pi litigari eranu divìersi». Nto 1991, u chitarrista ricurdannu stu piriudu 'n n'intervista dissi: «Ra tempu ci odiavamu l'un l'avutru... Nu paru ri voti lassai puru u gruppu, ma si sapi comu succeri, sulu pi nu joru e poi ci ripinzavu». «A funti ra maggior parti ri prubblemi era a paternità ri canzuni, ogni autori vulia viriri i proprie canzuni no disco». Comu Mercury fici nutari, i Queen 'n studio eranu comu “quattru galli ra combattimenti na nu pollaio”. A travagghiu ri l'album iniziò a li Mountain Studios, e u gruppu si truvò talmente bene a registrari na ddu luogo, ca 'n nu secunnu mumentu i cumpunenti ru gruppu affittarunu ddà nu monolocali e divìersi avutri loro album furunu fatti ddà. A registrazioni prucidetti a singhiuzzu tra pausi ri ogni gèniri e si svolse nzemi o famusu Festival Jazz ri Montreux, ca ispirò u gruppu a chiamari u dicsu “Jazz”. Cchiù avanti, i sissioni 'n studio si spustarunu vicinu a citati ri Nizza, 'n Francia a li Super Bear Studios, ri Berre-les-Alpes.

Comu o solitu, alcuni canzuni furunu purtari 'n studio già quasi cumpleti del tuttu, e l'avutra parti venni scritta duranti i seduti di registrazioni, pigghiannu ispirazioni ra varie fonti. U prudutturi Baker nto 1982, ricordandosi di lu piriodu ri sessioni ri l'album Jazz, rissi ca “ogni sira, iddu e lu gruppu si recavanu 'n nu night club vicinu o studio runni i spogliareliste eranu incredibili; finivanu ri registrari a li 23 'n puntu, andavano o spittaculu e poi turnavanu a travagghiari 'n studio.

Copertina[cancia | cancia la surgenti]

U disegnu ra copertina fruntali ri l'album venni cunsigghiatu ra Roger Taylor, ca avia vistu 'n pricirenza nu disegnu simili dipintu nto muru di Berlinu. Pi promuoviri l'album e lu singolo Bicycle Race / Fat Bottomed Girls u 17 di sittèmmiru 1978 o stadiu ri Wimbledon a Londra venni organizzata na corsa ciclistica cu 65 picciotte nure, tutte mudelle. A foto ru gruppu ri donne vinni inclusa comu poster pieghevole all'interno ri primi copie ri l'album. Na li Stati Uniti dâ Mèrica, causa censura, u poster vinni canciatu da na cartolina cu la quali cu fussi statu interessatu avrebbe potutu richiederlo. Ne successivi ristampi ru discu, e ne riedizioni 'n CD, u poster ritenutu troppu “scabroso”, nun venni cchiù misu na confezione. Na versioni cchiù nica ru poster vinni successivamenti misa nto box set Crown Jewels. A causa ri violente pruteste ra parti ri svariati associazioni moraliste, na li Stati Uniti dâ Mèrica puru a copertina ru singulu Bycicle Race/Fat Bottomed Girls, ca ammustrava 'n primu pianu u latu B ri na picciotta 'n bici (a vincitrici ra corsa), vinni censurata cu nu paru ri slip.

Pubbricazioni e critica[cancia | cancia la surgenti]

Pubbricatu u 14 di nuvèmmiru 1978, u discu arrivò o 2° postu na classifica ngrisi e o 6° postu na li Stati Uniti dâ Mèrica, puru si vinni fattu uggettu ri nu violentu attaccu ra parti ra stampa, 'n particularai da lu criticu Dave Marsh da rivista Rolling Stone, ca rissi ca l'album era vulgari e banali, finennu a recinsioni dicennu ca i Queen eranu u primu gruppu rock fascista. Puru a ricinsioni du Musical Express fu negativa, ca scrissi: “Si aviti parenti surdi, rigalatici Jazz pi Natali”. Fu inveci pusitiva a recinsioni ri Paul Rees, da rivista Q, ca retti 4 stiddi su 5 a l'album, dicennu: “U loru album cchiù suttavalutatu, comu A Night at the Opera, iddu ammustra nu largu raggiu ri stili musicali diffirenti”.

L'album fu pubbricatu prima nto 1991 na li Stati Uniti dâ Mèrica ra Hollywood Records cu l'aggiunta ri dui bonus track, 'n seguitu nto 1994 ra Parlophone (sìenza acluna traccia bonus) è pi finiri nto 2011 rimasterizzatu 'n furmatu digitali ra Island Records / Universal Records e distribuitu 'n dui edizioni:

  • standard edition, cuntinenti l'album originali
  • deluxe edition 2 CD, cuntinenti l'album originali e nu EP bonus

U party o Fairmont Hotel[cancia | cancia la surgenti]

U 31 di uttuviru 1978, jornu ri Halloween, u gruppu retti na granni festa pi cilibrari u cumpretamentu di registrazioni ri l'album. U famusu party, nto corso ri l'anni addivintò unu ri punti cchiù strani na storia ru gruppu. A festa fu fatta o Fairmont Hotel ri New Orleans, cu circa 400 invitati (oltre a numerose prostitute e ballerine pigghiati na li vari club ru quartieri francisi). Puru i dirigenze ri EMI e Elektra Records furunu invitati. Dopu annu nun è del tuttu chiaru cùosa successi duranti u party, 'n ogni casu, nto corso ri successive simani, a stampa scrissi ca no party eranu prisenti: ballerine ri striptease, cammàrieri 'n topless, lavandini ca pigghiavanu focu, incantaturi ri serpenti, travestiti, spogliarellisti, ecc, ecc... Secunnu i racconti, u divertimentu custò nu tutali ri 200.000 sterlini. Nto corsu ri l'anni, a lìggenna crisciu sempri cchiù assai e aumintarunu i vuci ca vulianu a prisenza ri nani ermafroditi, picciotte 'n bikini ca battagghiavanu no fangu, vassoi d'argentu chini ri cocaina, e ca festa addivintò prestu n'orgia. Bob Mercer ri l'EMI dissi ca nun c'era a prisenza ri nani e cocaina e Roger Taylor rissi ca assai cosi ca li jurnali dicevanu eranu esagerati e favusi, ma ca assai cosi ca si raccuntanu sunnu realmenti accaduti no corso ra festa.

Tracci[cancia | cancia la surgenti]

  1. Mustapha – 3:01 (Freddie Mercury – Queen)
  2. Fat Bottomed Girls – 4:17 (Brian May – Queen)
  3. Jealousy – 3:13 (Freddie Mercury – Queen)
  4. Bicycle Race – 3:03 (Freddie Mercury – Queen)
  5. If You Can't Beat Them – 4:15 (John Deacon – Queen)
  6. Let Me Entertain You – 3:02 (Freddie Mercury – Queen)
  7. Dead on Time – 3:23 (Brian May – Queen)
  8. In Only Seven Days – 2:30 (John Deacon – Queen)
  9. Dreamer's Ball – 3:30 (Brian May – Queen)
  10. Fun It – 3:29 (Roger Taylor – Queen)
  11. Leaving Home Ain't Easy – 3:15 (Brian May)
  12. Don't Stop Me Now – 3:29 (Freddie Mercury – Queen)
  13. More of That Jazz – 4:16 (Roger Taylor)

Durata tutali: 44:43

Bonus tracks (ri-edizioni CD 1991 ri Hollywood Records)

  1. Fat Bottomed Girls (1991 remix) - 4:22 (Brian May - Queen)
  2. Bicycle Race (1991 remix) - 4:59 (Freddie Mercury - Queen)

Bonus EP (ri-edizioni CD 2011 ri Island Records / Universal Records)

  1. Fat Bottomed Girls (Single Version) – 3:23 (May)
  2. Bicycle Race (Instrumental) – 3:09 (Mercury)
  3. Don't Stop Me Now (With long-lost guitars) – 3:34 (Mercury)
  4. Let Me Entertain You (Live in Montreal, November 1981) – 2:48 (Mercury)
  5. Dreamers Ball (Early acoustic take, August 1978) – 3:40 (May)

Durata tutali: 16:34

Mustapha[cancia | cancia la surgenti]

Pi sapìrinni cchiossai, vidi puru la vuci Mustapha (canzuni).


A canzuni fu scritta ra Freddie Mercury. Fu pubbricata comu singulu nto 1979 sulu 'n Bolivia, Spagna, Yugoslavia e Girmania. Mustapha è una ri pochi canzuni de Queen ad aviri di versi 'n lingua divìera da l'ngrisi. I paroli du testu sunnu nu mistu ri ngrisi, arabu, persianu e quarchi parola ri fantasia. Duranti i cuncerti du tour pa promozioni ri l'album, a canzuni vinia usata pi introdurri Bohemian Rhapsody.

Fat Bottomed Girls[cancia | cancia la surgenti]

Pi sapìrinni cchiossai, vidi puru la vuci Fat Bottomed Girls.


Fat Bottomed Girls fu scritta ra Brian May ca addividiu cu Mercury a parti vucali principali. Nto palcu duranti i cuncerti Mercury cantava tutta a canzuni, cu Roger Taylor e May ca cantavanu l'armonie vucali. Sia a chitarra ca lu bassu sunnu sunati nto branu cu n'accordatura apìerta, na rarità pi Queen. A canzuni vinni pisantimenti accusata ri sessismu datu u so riferimentu a li “picciotte da lu culu grossu”, puru a causa ru videoclip ca accumpagnava u branu. 'N realtà a canzuni è a celebrazzioni ri doti di na groupie assai 'n carne ca accumpagnò u gruppu no tour mèricanu.

Jealousy[cancia | cancia la surgenti]

Pi sapìrinni cchiossai, vidi puru la vuci Jealousy (Queen).


A canzuni vinni scritta ra Mercury e cunteni n'esecuzzioni strumintali ra parti ri May a chitarra acustica ottenuta punennu piccoli pizzuddicchi ri filu ri chianuforti sutta i testi pi riprodurri l'effettu “trimuliu” di na sitar. Stu effettu era già statu usata 'n pricirenza pi lu branu “White Queen (As It Began”), na l'labum Queen II. A traccia è cantata pi interu ra Mercury. Pubbricata comu singulu na li Stati Uniti dâ Mèrica, Canadà, Brasili, Nova Zilanna e na l'Unioni Sovietica, a canzuni fallì anticchià ovunque.

Bicycle Race[cancia | cancia la surgenti]

Pi sapìrinni cchiossai, vidi puru la vuci Bicycle Race.


A gioiosa Bicycle Race è na cumposizioni cumplessa opira ri Mercury ca ebbi l'ispirazioni pi lu branu taliannu ra finestra u passaggiu ri ciclisti ru Tour de France mentri si truvava a Nizza. A traccia viri a prisenza ri svariati modulazioni, inusuali canci r'accordo, variazioni ri tempu (ra 4/4 a 6/8 e poi r'arrieri), e na sizzioni prugrammatica ri effetti sunori (nu muru ri chitarri a simulari a corsa 'n biciretta, campanelli, ecc...).

If You Can't Beat Them[cancia | cancia la surgenti]

If You Can't Beat Them è n'avutra ri cumposizioni hard rock ri John Deacon e unu ri brani preferiti pi li esibizzioni live ru gruppu na fini ri l'anni sittanta. Si tratta ri una ri pochi canzuni ri Deacon runni May sona tutti i parti ri chitarra e ca cunteni nu assulu chitarristico ri cchiù ri dui minuti ri chitarra, unu ri cchiù luònghi 'n na canzuni ri Queen.

Let Me Entertain You[cancia | cancia la surgenti]

A canzuni vinni cumposta ra Freddie Mercury, pi li fan. A strofa «we'll sing to you in Japanese» è nu riferimentu o branu Teo Torriatte (Let Us Cling Together) ri May, prisenti na l'album A Day at the Races. L'idea ru riff ri chitarra 'n parallelu vinni poi riutilizzata na canzuni “The Hitman” na l'album Innuendo.

Dead on Time[cancia | cancia la surgenti]

Dead on Time, scritta ra May, cuntinenti alcuni ri cchiù aggressivi e viluci parti ri chitarra mai scritti da lu chitarrista, e puru nu intensu travagghiu percussivu ra parti ri Taylor. A canzuni vinia cunsidirata ra molti fani ru gruppu comu nu branu ideali ra sunari live, ma nun vinni mai sunata 'n cuncertu; May sunò sulu brevi sizzioni ri assolo ri chitarra duranti u Jazz Tour. A canzuni arricorda 'n quarchi puntu Keep Yourself Alive, prisenti no primu album ri Queen, Queen I. Nall'ultimu ritornello, i paroli “keep yourself alive” vennu cantati e no testu ra canzuni, sunnu scritti 'n maiusculu. U branu finisci cu sonu ri nu truonu, ca Mercury ca urla: «You're dead!». U truonu vinni registratu ra May su nu registraturi durantu nu violentu timpurali a Montreux.

In Only Seven Days[cancia | cancia la surgenti]

In Only Seven Days è n'avutru branu scrittu ra Deacon, na ballata sentimentali ca ammustra i sumigghianzi cu una ri pricirenti canzuni ri Queen, Spread Your Wings (puru sta canzuni scritta ra Deacon). Deacon sunò nto branu sia a chitarra elettrica ca chidda acustica.

Dreamers Ball[cancia | cancia la surgenti]

Si tratta ri nu tributu 'n musica ra parti ri Brian May a Elvis Presley, mortu l'annu pricirenti. L'arranciamentu ra virsioni live è cumpretamenti diffirenti rispettu a virsioni 'n studio.

Fun It[cancia | cancia la surgenti]

Fun It è nu branu funky cu percussioni discu scritta ra Taylor, cantatu ra iddu stissu e ra Mercury. Taylor canta comu vuci sulista principali, mentri Mercury è a secunna vuci r'accumpagnamentu. U batterista usò na batteria elettronica pi lu branu e sunò a maggior parti ri l'avutri strumenti. Si po' interpretari a canzuni comu anticipatrici ra futura Another One Bites the Dust, specialmenti na l'introduzioni.

Leaving Home Ain't Easy[cancia | cancia la surgenti]

Si tratta ri na ballata opira ri May, ca cantò a canzuni comu vuci sulista.

Don't Stop Me Now[cancia | cancia la surgenti]

Pi sapìrinni cchiossai, vidi puru la vuci Don't Stop Me Now.


Don't Stop Me Now è una ri canzuni scritte ra Mercury cchiù famusi e ri successu. L'unicu apporto ratu da May a cumposizioni ru branu fu nu brevi assolo ri chitarra e no coru ri suttufunnu. Innu liberatorio a qualsiasi tipu ri sfrenatezza sessuali, a canzuni è stata giudicata na trasmissione ra BBC Top Gear o 1° postu nta classifica ri megghiu branu r'ascoltari 'n auto.

More of That Jazz[cancia | cancia la surgenti]

More of That Jazz è nu branu scrittu ra Taylor, nu cummentu agruruci pa società ri l'epoca e lu modu nto quali u rock and roll veni disprizzatu. Taylor sona a maggior parti ri strumenti e canta a canzuni comu vuci sulista. A cura finali cunteni brevi accenni ru motivu ri avutri canzuni prisenti na l'album, comu “Dead on Time”, “Bicycle Race”, “Mustapha”, “If You Can't Beat Them”, “Fun It”, e “Fat Bottomed Girls”.