Battagghia di Gela (405 a.C.)

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Battagghia di Gela (405 a.C.)
Data405 a.C.
LocuGela
EsituVitturia cartagginisi
Schieramenti
Cummannanti
Effittivi
30.000 / 40.000 òmini30.000 / 40.000 òmini
Pèrditi
ScunusciutuScunusciutu

La battagghia di Gela appi locu lu 405 a.C., tra li forzi cartagginisi cummannati da Imircuni II e i Sicilioti cummannati da Dionisiu lu vecchiu.

Vicenni pricidenti[cancia | cancia la surgenti]

Li ncursioni dû ginirali sarausanu n esiliu, Armocrati, nnî tirritori punichi ntornu Mozzia e Panormus, causaru lu nterventu di Cartaggini n Sicilia ri Annibali Maguni. Nunustanti Sarausa fussi mpignata ntâ Guerra dû Pilupunnìsu, lu sò cuvernu dumannau aiutu nnâ Magna Grecia, e na vota ca i cartagginisi sbarcaru n Sicilia anchi ntâ Grecia stissa. Annibali pigghiau sutta assèdiu Girgenti nni la stati dû 406 a.C., cu la citati c'arriniscìu a risistiri a lu primu attaccu. Dopu na pistilenza ca causau la morti di Annibali, lu cumannu di l'èsercitu fu pigghiatu da Imircuni, ca vinni scunfittu da l'èsercitu n'aiutu a Girgenti. Imircuni II canciau li sorti dâ battagghia ricupirannu lu cunvogghiu navali di pruvvisti ca Sarausa vulìa purtari a Girgenti. Cu la vittoria di Cartaggini i citatini fujuti accusaru di trarimentu li ginirali sicilioti. L'assimbrea sarausana dicisi d'alluntanarili e di eliggìri Dionisiu lu vecchiu novu ginirali. A stu puntu, cu i cartagginisi vicini a citati, Gela dumannau aiutu a Sarausa.

Gela n pirìculu[cancia | cancia la surgenti]

Li forzi di cummattimentu[cancia | cancia la surgenti]

Annibali Maguni avìa purtatu cu iddu n'èsercitu di 60.000 òmini tra Cartaggini, Africa, Pinìsula ibbèrica e Italia, cu 120 tririmi. L'èsercitu si riduciu di nùmmaru pi la pistilenza e la battagghia contru Girgenti e nun si sapi si Imircuni riciviu àutri òmini nfinu a lu sò ngrissu n citati. Li sò forzi cummattivi (si penza 30.000/40.000) marciaru su Gela nnâ primavera dû 405 a.C.. Li granni citati sicilioti putìanu cuntari nzinu a 10.000 e 20.000 òmini, mentri chiddi ccìu nichi comu Missina putìanu furniri nfinu a 3.000-6.000 òmini. Dionisiu arrivau a Gela cu 30.000 òmini di Sarausa, e di àutri citati sicilioti.

L'assartu a Gela[cancia | cancia la surgenti]

Mentri Dionisiu era mpignatu a sèquiri la sò via a lu putiri, l'èsercitu cartagginisi avìa lassatu Girgenti e marciau longu la costa di Gela, e s'accampau a uccidenti dâ citati furtificannu lu campu cu na trincea e na palizzata. Cartaggini mpiau lu tempu a sacchiari li campagni e raccugghiennu pruvvisti prima di nizziari li upirazzioni d'assèdiu, li citatini Gilisi avìannu prupostu di trasfiriri fimmini e picciriddi a Sarausa, ma li fimmini nsisteru pi ristari n citati, a la fini vinni dicisu di nun custringiri nuddu a lassari la citati. Imircuni II dicisi di pigghiari d'assartu la citati prima di l'arrivu di l'aiuti, nun si priuccupau di custruiri mura ntornu Gela, ma prifiriu pi l'assartu direttu. Nunustanti la risistenza di Gela, i cartagginisi rinisceru a purtari i muntuni contru li mura uccidintali e a d'aprìri brecci. Pirò i difinsura rinisceru a risistìri a li attacchi ntô corsu dû jornu e a riparari li mura duranti la notti. Dionisiu lu vecchiu riniscìu a urganizzari n'èsercitu ca cuntava armenu 30.000 upliti, 4.000 cavaleri e 50 tririmi e marciau a picca a picca versu Gela. A l'arrivu di sto èsercitu i cartagginisi livaru l'assèdiu pi nu certu tempu. I sicilioti s'accamparu a la fuci dû ciumi, a uccidenti, nfacciu a la citati di l'àutru latu a lu campu nimicu, e vicinu lu mari pi cummannari l'upirazzioni navali.

Priludiu a la battagghia[cancia | cancia la surgenti]

Pi tri simani Dionisiu turmintau i cartagginisi cu l'èsercitu leggiu e tagghiau iddi i pruvvisti usannu la sò forza navali. Sta stratiggia avìanu quasi purtatu a la rùvina i cartagginisi, ma Dionisiu scigghìu di cummattiri na battagghia dopu tri simani a causa a lu patiri di li sò surdati nnî cunfrunti dâ guerra di luguramentu. L'èsercitu cartagginisi era prubabirmenti n supiriuritati nùmirica a la forza siciliota, quinni Dionisiu dicisi d'usari na stratiggia pi niutralizzari la supiriuritati nimica.

Lu chianu di battagghia siciliota[cancia | cancia la surgenti]

I cartagginisi eranu accampati a uccidenti dâ citati e Dionisiu priparau n'attaccu a tri culunni contru di iddi. Lu chianu prividìa n'attaccu c'avìa a siguiri na vilucitati pricisa nni l'upirazzioni. La cavallirìa cartagginisi s'attruvava nnû latu versu la terra, mentri i mircinari eranu versu lu mari, cu l'africani nnâ parti cintrali dû campu. Dionisiu taliannu ca na forza dû putìa èssiri attaccata d'unni era raprutu e picca difisu, dicisi lu sicuenti chianu:

  1. Nu gruppu di picca migghiaia di l'èsercitu leggiu avìa a scinnìri ntâ praia a sud dû campu cartagginisi, cummannata da sò frati Leptini, avìa attaccari l'estrimitati dû campu a uccidenti, mpignannu li forzi cartagginisi, mentri 4.000 upliti taliani avìanu a marciari e attaccari lu campu sud da urienti, nni lu stissu tempu la cavalliria siciliota cu 8.000 upliti, avìanu mpignari i cartagginisi a nord dû campu.
  2. Dionisiu cu la risirva e l'upliti Gilisi, avìa a fari n'assartu da la porta uccidintali dâ citati, e attaccari lu campu na vota ca li cartagginisi fussiru mpignati nnî cianchi dû campu.

La battagghia[cancia | cancia la surgenti]

Lu chianu dipinneva da na cuurdinazzioni pricisa tra i culunni di l'èsercitu, o puru s'arrizzicava na scunfitta cu la distruzzioni unu pi unu di li culunni. Quannu l'azzioni nizziau, tutti avvinni nta nu cuurdinamentu sbagghiatu, li forzi cummannati da Leptini pigghiati di surprisa nzemi a li upliti, attaccaru trasennu nnû campu cartagginisi, mentri stu gruppu cummatteva, chiddu sittintriunali ritardau lu sò arrivu a nun arriniscìu a lanciari n'attaccu n tempu p'aiutari Leptini. Stu fattu detti lu tempu niccissariu a li cartagginisi di scunfiggiri i sicilioti c'attaccavanu ri sud, unni Leptini pirdìu milli òmini prima d'arritirarisi, i cartagginisi assicuratu i nimici e furu firmati da l'attaccu di navi nimici, ca pirmisiru a li sicilioti d'arrivari a Gela. Ntô mentri la culunna sittintriunali avìa attaccatu lu campu, a stu puntu Imircuni II cuntrattaccau pruvucannu la morti di 600 òmini nimici. La forza a lu cummannu di Dionisiu ristau mpirugghiatu nnî vìi strissi dâ citati, nun trasennu mancu n'azzioni, la cavalliria nun fu mpignata e i cartagginisi ripurtaru i sicilioti dintra la citati. A la fini dû cummattimentu Imircuni avìa vinciutu a battagghia. L'èsercitu putìa èssiri cuntrariu a ripigghiari la battagghia si li cartagginisi avissiru assidiatu la citati cu dintra iddi, mentri li nimici pulitici di Dionisiu avissiru pututu aviri l'uppurtunitati d'urganizzari nu corpu di statu a Sarausa. Dionisiu dicisi di lassari la citati, e dumannau n'armistizziu pâ sipurtura dî morti. Duranti la notti lassau cu tuttu l'èsercitu e citatini la citati lassannu sinza sipurtura i morti, mentri nu gruppu di 2.000 òmini ristau n'arreri, e addumau lu focu pi fari crìriri a li cartagginisi ca eranu nnû campu, di prima matina puru iddi lassaru Gela. I cartagginisi traseru e sacchiaru la citati lu jornu dopu.

Vicenni succissivi[cancia | cancia la surgenti]

Dionisiu purtau l'èsercitu e i citatini a Kamarina, unni urdinau a la pupulazzioni d'abbannunnari la citati. Si fussi ristatu sutta assèdiu a kamarina avissi rischiatu lu corpu di statu a Sarausa, a marcia pi Sarausa fu linta ca purtau i citatini sarausani a pinsari a n'accordu tra Dionisiu e Imircuni, chistu lanciau nu tintativu di corpu di statu.

Parti dâ cavalliria turnau di primura a Sarausa e tintau di pigghiari lu cuntrollu dâ citati. Lu tintativu fu ammaccarrunatu, picchì quannu Dionisiu turnau a Sarausa truvau li porti chiusu, ma nun taliatu. A ddu puntu addumau cu focu li porti e ammazzau la maggiur parti di trarituri. I citatini di Gela e Kamarina, nun avennu cchìu fidi n Dionisiu, s'uneru a li citatini di Girgenti a Lintini. La pusizzioni di Dionisiu era diffìcili, cu Imircuni II e lu sò èsercitu ca dopu aviri sacchiatu Kamarina, marciava a Sarausa

La paci dû 405 a.C.[cancia | cancia la surgenti]

Nveci d'attaccari Sarausa, Cartaggini nnû 405 a.C. firmau nu trattatu di paci. Li pussìbbili raggiuni di stu accordu:

  • Dionisiu era veru n cumunicazzioni du Imircuni e accittau nu trattatu a faùri di Cartaggini n canciu dâ paci e dû ricanuscimentu di la sò auturitati.
  • La forza cummattiva di Imircuni era novamenti curpita di la pistilenza c'avìa cuntrattu duranti assèdiu di Girgenti, pi la dibulizza dî sò forzi prifirìu la paci.

L'accordu:

  • Cartaggini mantinìa lu chinu cuntrollu dî citati Elimi, Sicani e punichi dâ Sicilia.
  • I Sicilioti putìanu turnari a Silinunti, Girgenti, Kamarina e Gela. Sti citati e puru la nova Imera avìanu a paari tribbuti a Cartaggini. Gela e Kamarina nun putìanu riparari li mura da citati.
  • I Siculi e la citati di Missina e Lintini, avìanu a ristari libbiri d'anfruenza cartagginisi e Sarausana.
  • Li dui citati accittarunu di libbirari i priggiuneri e di cunzignari li navi.

Bibbliugrafìa[cancia | cancia la surgenti]

  • Baker, G. P., Hannibal, Cooper Square Press, 1999. 0-8154-1005-0
  • Bath, Tony, Hannibal's Campaigns, Barns & Noble, 1992. 0-88029-817-0
  • Church, Alfred J., Carthage, 4th, T. Fisher Unwin, 1886.
  • Freeman, Edward A., Sicily: Phoenician, Greek & Roman, 3rd, T. Fisher Unwin, 1892.
  • Goldsworthy, Adrian, Roman Warfare, Orion Publishing Group, 2007. 978-0-7538-2258-6
  • Kern, Paul B., Ancient Siege Warfare, Indiana University Publishers, 1999. 0-253-33546-9
  • Lancel, Serge, Carthage: A History, Blackwell Publishers, 1997. 1-57718-103-4
  • Warry, John, Warfare in The Classical World: An Illustrated Encyclopedia of Weapons, Warriors and Warfare in the Ancient Civilisations of Greece and Rome, Barnes & Noble [1980], 1993. 1-56619-463-6