Assèdiu di Girgenti (406 a.C.)

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Assèdiu di Girgenti (406 a.C.)
Data406 a.C.
LocuGirgenti/Akragas
EsituVitturia cartagginisi
Schieramenti
Cummannanti
Effittivi
40.000 òmini
40 tririmi
Vecchi stimi: 120.000 òmini
Novi stimi: 60.000
120 tririmi
Pèrditi
Scunusciutu6.000

L'assèdiu di Girgenti appi locu nnû 406 a.C. tra li forzi sicilioti e li cartagginisi cummannati da Annibali Maguni e Imircuni II (dopu la morti di Annibali). Lu nterventu cartagginisi fu dicisu pi cunsicuenza a li ncursioni sicilioti nnî tirritori punichi n Sicilia.

Ntruduzzioni a la battagghia[cancia | cancia la surgenti]

Ncursioni sicilioti[cancia | cancia la surgenti]

Mentri li cuverni di Sarausa e Girgenti pigghiaru sulu misuri privintivi, lu ginirali n esiliu Armocrati, accuminciau a pigghiari na pusizzioni cchìu cummattiva pi l'attaccu di Cartaggini nnî battagghi di Silinunti e Imera, spirannu ca li sò azzioni li avissìru pirmissu di turnari a Sarausa assumennu na pusizzioni pulitica. Armocrati ricugghìu 2.000 òmini (tra mircinari e ex citatini di Imera) e cincu navi mpustannu la sò basi nnî ruvini di Silinunti, la sò forza aumintau nzinu a 6.000 òmini cu li ex citatini di Silinunti. Accuminzau a attaccari n primu locu Mozzia, battennu li sò òmini, l'àutru ubbittivu fu la terra ntornu a Panormus. Nnû 407 a.C. scunfissi i citatini di Panormus (ammazzannu 500 di iddi). St'attivitati ci fici uttiniri sulu pupularitati tra li citatini sicilioti, ma nuddu ritornu ntâ citati matri.

Armocrati ricugghìu l'ossa ri morti Imirisi chi nun appiru sipurtura, e li nviau a Sarausa, stu gestu raffurzau la sò pupularitati nnî citati sicilioti, ma nun la fini dû sò esiliu, e purtau a la caruta di Diucli di Sarausa, ca scunfittu a Imera, lassau li ossa sinza sipurtura. Nfini tintau di urganizzari nu colpu di statu a Sarausa, d'unni murìu n battagghia.

Priparazzioni pâ battagghia[cancia | cancia la surgenti]

Sarausa e Girgenti àppiru na riazziuni ràpida pi priparari la difisa dopu la caruta di Armocrati. Sarausa dumannau aiutu a li citati da Magna Grecia e a Sparta, mentri nu ginirali di nomu Dafniu fu eliggiutu pi dirìggiri li forzi di cummattimentu. L'èsercitu sarausanu cuntava i grici di Kamarina, Messene, sicilioti di Gela, Magna Grecia e mircinari. Girgenti eliggiu lu ginirali spartanu Diuxippu cu na banna di 1.500 upliti e mircinari campani pi aumintari la sò forza a 10.000 òmini. Li citati granni comu Sarausa e Girgenti putìanu cuntari nzinu a 10.000 e 20.000 òmini, ca cu li mircinari e schiavi aumintava la forza cummattiva a 40.000 òmini, cchìu 40 tririmi.

Lu sinatu cartagginisi avìa uffertu a Annibali Maguni lu cumannu dâ spidizzioni, ca nti nu primu mumentu rifiutau, pi la ranni età, quannu lu sò parenti Imircuni II fu numinatu comu sò vici, Annibali misi a fari li priparativi pâ battagghia. A parti l'òmini cartagginisi, li truppi foru ricugghiuti puru n Africa, na Pinìsula ibbèrica e na pinìsula Italica, Cartaggini putìa d'accussì cuntari 120.000 òmini (60.000 sicunnu novi funti) e 120 tririmi.

Assèdiu di Girgenti[cancia | cancia la surgenti]

Dopu na brevi battagghia navali a Èrici, Annibali dicisi di lassari li sò navi da guerra a Mozzia e a l'inizziu dâ stati 406 a.C. avanzau a Girgenti. I citatini di Girgenti nun vulennu affruntari i cartagginisi, comu parti dâ priparazzioni, si jùnceru a lu nternu dâ citati. Na vòta ca l'èsercitu arrivau a Girgenti, Annibali nizziau la priparazzioni di l'assèdiu. Foru custruiti du campi furtificati, nu campi ntô latu uccidintali da citati cu l'èsercitu cullucatu a destra e a manca dû ciumi, l'àutru a urienti, bluccannu la strata pi Gela. Annibali nviau li sò cundizzioni prima di nizziari la battagghia: Girgenti avìa addivintari n'alliatu di Cartaggini, o avìa ristari niutrali mentri Cartaggini battagghiava cu l'àutri sicilioti. Lu cuvernu rifiutau li cundizzioni e si priparau a l'assartu cartagginisi. Pi la pusizzioni da citati, Annibali dicisi d'attaccari cu li turri d'assèdiu cuncintrannu l'attaccu nnî porti uccidintali, i cartagginisi arrinisceru a causari pèrditi, ma dopu na jurnata di battagghia nun rinisceru a furzari li porti, noltri, nni la notti i sicilioti nfucaru tutti i turri d'assèdiu. Ntantu na pistilenza curpìu i campi cartagginisi, ca pèrsiru abbastanti òmini, puru Annibali.

Fallimentu di l'assèdiu[cancia | cancia la surgenti]

Tempiu di Erculi

Cu la morti di Annibali, Imircuni II pigghiau lu cumannu di l'èsercitu, lu sò primu duviri era chiddu di ricupirari lu murali dî sò òmini, dopu, d'urganizzari novamenti l'assèdiu pi uttèniri na migghiuri trasuta a la citati. A stu puntu Dafniu arrivau cu 30.000 òmini pi rùmpiri l'assèdiu, Imircuni purtau i mircinari nnû campu urintali pi ntircittari i sicilioti, mentri l'èsercitu principali ristau a cuntrullari Girgenti. Ntô primu mumentu i punichi rinisceru a criari difficurtati, ma finìu pi aviri la megghiu Sarausa, mentri l'èsercitu cartagginisi fuju lassanu n'arreri 6.000 morti.

Tiurìi di cuspirazzioni[cancia | cancia la surgenti]

Cu la fujuta punica, li citatini sicilioti dumannaru d'attaccari lu nimicu, ma li ginirali s'arrifiutaru timennu li cunsicuenzi di Imera. A stu puntu tra li citatini s'accuminciau a diffunniri la nutizzia ca li ginirali nun avìanu attaccatu picchì s'avìanu fattu accattari da Imircuni. Nu cunsigghiu puliticu cunnannau a morti i ginirali pi trarimentu, e a Dafniu vinìa cunsignatu lu cumannu ginirali.

Vittoria di Cartaggini[cancia | cancia la surgenti]

Di frunti a li nzufficienti quantitati di cibu, avìa nizziatu a crisciri lu puntu di ruttura tra i mircinari e Imircuni. Lu ginirali punicu sapìa d'un cunvogghiu navali di pruvvisti pi Girgenti, riniscìu d'accussì a cunvinciri i mircinari a ristari quarchi jornu suvecchiu rialannu a iddi oru e argentu. Li 40 mmarcazzioni punichi ca arrivaru da Mozzia e Panormus rinisceru a pigghiari li pruvvisti ca Sarausa vulìa purtari a Girgenti. Sta azziuni canciava la situazzioni, picchì i cartagginisi putìanu gòdiri dî pruvvisti, mentri Girgenti ora n'avìa bisognu. Cu lu mancari dû cibu i mircinari e l'èsercitu da Magna Grecia lassaru Girgenti, a mitati dicèmmiru 40.000 cristiani marciaru versu Gela, a stu puntu Cartaggini appi picca difficurtati a cunquistari la citati dopu n'assèdiu di 8 misi. Lu nvernu purtau Imircuni a nun muvirisi su Gela, ma a accamparisi a Girgenti nfinu a la primavera dû 405 a.C.. Nveci dopu ca Dafniu vinni accusatu di trarimentu, Dionisiu lu vecchiu divintau lu novu cummannanti ginirali.

Bibbliugrafìa[cancia | cancia la surgenti]

  • Baker, G. P., Hannibal, Cooper Square Press, 1999. 0-8154-1005-0
  • Bath, Tony, Hannibal's Campaigns, Barnes & Noble, 1992. 0-88029-817-0
  • Church, Alfred J., Carthage, 4th, T. Fisher Unwin, 1886.
  • Freeman, Edward A., Sicily: Phoenician, Greek & Roman, 3rd, T. Fisher Unwin, 1892.
  • Kern, Paul B., Ancient Siege Warfare, Indiana University Publishers, 1999. 0-253-33546-9
  • Lancel, Serge, Carthage: A History, Blackwell Publishers, 1997. 1-57718-103-4
  • Warry, John, Warfare in The Classical World: An Illustrated Encyclopedia of Weapons, Warriors and Warfare in the Ancient Civilisations of Greece and Rome, Barnes & Noble [1980], 1993. 1-56619-463-6