Battagghia di Missina (397 a.C.)

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Battagghia di Missina (397 a.C.)
Data397 a.C.
LocuMissina
EsituLa citati sacchiata da li cartagginisi
Schieramenti
Cummannanti
ScunusciutuImircuni II
Effittivi
Scunusciutu50.000 òmini
4.000 cavaleri
600 Tririmi
Pèrditi
ScunusciutuScunusciutu

La battagghia di Missina appi locu nnâ primavera dû 397 a.C.. Cartaggini pi l'attaccu a Mozzia di Dionisiu lu vecchiu, avìa mannatu n'èsercitu sutta lu cumannu di Imircuni II p'arricupirari li tirritori pirduti. Imircuni II navigau e marciau longu la costa sittintriunali dâ Sicilia nfinu a Capu Piloru, a 15 km nord di Missina. Mentri l'èsercitu Missinisi niscìu da citati pi offrìri battagghia a lu nimicu, Imircuni II mannau 200 mmarcazzioni chini di surdati pi assartari la citati. La citati vinni sacchiata e distruggiuta da Imircuni, e ricustruuta a la fini dâ guerra.

Vicenni pricidenti[cancia | cancia la surgenti]

Dopu la scunfitta a Imera nnû 480 a.C. pi manu di Giluni di Sarausa e Tiruni di Girgenti, Cartaggini si tinni luntanu di li quistioni dâ Sicilia pi 70 anni. Nnû 410 a.C. Cartaggini arrispunnìu a l'appeddu d'aiutu di Seggesta 'n guerra contru Silinunti nviannu na spidizzioni militari sutta lu cumannu di Annibali Maguni, sacchiannu Silinunti e Imera. Rispunennu a l'àutri attacchi sicilioti nnû sò duminiu 'n Sicilia, Cartaggini lanciau n'àutra spidizzioni attaccannu Girgenti, Gela e Kamarina, lu cunflittu finiu quannu Imircuni II e Dionisiu trattaru la paci. Dionisiu passau lu pìriudu ri paci furtificannu Sarausa, raffurzannu l'èsercitu e aumitannu lu tirritoriu sutta lu sò cuntrollu.

L'attaccu ri Dionisiu e la fini di Mozzia[cancia | cancia la surgenti]

Nnù 398 a.C. Dionisiu mannau n'ammasciata a Cartaggini cu dichiarazzioni di guerra, a menu ca chista nun avissi dicisu di rinunziari a li citati sutta lu sò cuntrollu 'n Sicilia. Nun arrispunnennu, Dionisiu urdinau a li sò mircinari d'attaccari i citatini cartagginisi di Sarausa, nfini partìu pi Mozzia. Prima d'arrivari a Mozzia, tutti li citati sicilioti e àutri sicani e siculi s'uneru a Sarausa, lassanu fideli a Cartaggini sulu Panormus, Suluntu, Seggesta e Entella. Dionisiu pigghiau Erici, tinìu sutta assèediu Seggesta e Entella e distruggìu Mozzia sacchiannu la citati, nfini a Sarausa cu granni parti di lu sò èsercitu pi lu nvernu.

Cartaggini rispunni[cancia | cancia la surgenti]

Picca e nenti si sapi di l'attivitati di Cartaggini duranti lu pìriudu di paci ca vitti Sarausa addivintari cchìu forti. Quannu Mozzia vinni misa sutta assèdiu granni parti di li citati dâ Sicilia si libbiraru da lu cuntrollu cartagginisi, lassannu Cartaggini senza n'èsercitu nna l'isula, Imircuni II ncuminciau a pigghiari òmini e mircinari e partìu pâ Sicilia cu 50.000 òmini, 4.000 cavaleri, 600 tririmi e 400 di trasportu. Li mmarcazzioni sicilioti cummannati da Liptini arrinisceru a fari affunnari sulu 50 mmarcazzioni di trasportu, li cartagginisi sbarcaru a Palermu pi gghiri nfinu a Erici, ca vinni uccupata pi trarimentu. Cartaggini pigghiau Erici e Mozzia, custruennu Lilibeu, e avanzau a Seggesta pi livari l'assèdiu siciliota, Dionisiu mmeci ri cummattiri contru n'èsercitu cchìu granni, s'arritirau a Sarausa. Imircuni II turnau a Parnomus furtificannu li tirritori cartagginisi, e muviu 'n dirizzioni di Missina.

Battagghia di Missina[cancia | cancia la surgenti]

Li mura dâ citati nun eranu 'n condizzioni pi n'assèdiu, e parti di la cavalliria e di surdati s'attruvavanu ô sirvizziu di Sarausa. Chistu purtau lu guvernu di Missina a dicidiri di cummattiri i cartagginisi luntanu dâ citati, cu granni parti di l'èsercitu ca marciau a nord. L'èsercitu Cartagginisi nun era nfiriuri di nùmmaru a li sicilioti, e li sò mmarcazzioni duminavanu lu mari, l'ubiettivu di l'èsercitu di Missina 'n marcia a nord nun era difinutu, li ntinzioni putìanu èssiri chiddi di trasìri 'n cuntattu e cuntrullari li nimici, macari Imircuni II avìa sulu na parti di l'èsercitu, e la pussibilitati di na battagghia navali nun vinni cunzidirata da li ginirali sicilioti.

Muvimentu a ntunnari contru Missina[cancia | cancia la surgenti]

Imircuni II nun avìa fattu nenti contru l'èsercitu siciliota nnî vicinanzi, quannu pigghiau la dicisioni d'aggirari lu nimicu cu la supirioritati navali, urdinannu a 200 tririmi di muvirisi versu Missina e attaccari la citati senza difisa. Li triremi putìanu traspurtari 200 rimaturi, 10 o 40 marinai, la furza d'attaccu cartagginisi putìa cuntari tra i 2400 e i 8000 surdati. Mentri l'èsercitu cartagginisi s'attruvava nni li vicinanzi dû liturali di Capu Piloru, duccentu tririmi chini ri surdati e rimaturi, sbarcaru a sud di Missina. Sti mmarcazzioni arrivaru subbitu 'n citati grazzi a lu favurevuli ventu ri nord, e sbarcaru prima ca li sicilioti putissiru turnari 'n citati. Dopu ca pigghiaru lu cuntrollu dû portu, i cartagginisi traseru 'n citati, mentri na parti di li sò forzi appi a sbarcari e attaccari da nord riniscennu a pigghiari d'assartu la citati, na parti di la pupulazzioni riniscìu a fujiri e a sarvarisi 'n quarchi furtizza.

Cunsicuenza[cancia | cancia la surgenti]

Imircuni II pigghiannu putiri a Lìpari e Missina, cunquista ca mancu li Etruschi avìanu rinisciutu a fari nta nu sèculu ri cunflitti, avìa sutta lu sò cuntrollu lu strittu di Missina e nu portu pi li sò 600 mmarcazzioni.

Bibbliugrafìa[cancia | cancia la surgenti]

  • Baker, G. P., Hannibal, Cooper Square Press, 1999. ISBN 0-8154-1005-0
  • Warry, John, Warfare in the Classical World: An Illustrated Encyclopedia of Weapons, Warriors and Warfare in the Ancient Civilisations of Greece and Rome, Barnes & Noble, 1993. ISBN 1-56619-463-6
  • Lancel, Serge, Carthage: A History, Blackwell Publishers, 1997. ISBN 1-57718-103-4
  • Bath, Tony, Hannibal's Campaigns, Barns & Noble, 1992. ISBN 0-88029-817-0
  • Kern, Paul B., Ancient Siege Warfare, Indiana University Publishers, 1999. ISBN 0-253-33546-9
  • Freeman, Edward A., Sicily: Phoenician, Greek & Roman (3rd ed.), T. Fisher Unwin, 1892.
  • Church, Alfred J., Carthage, 4th Edition, T. Fisher Unwin, 1886.
  • Whitaker, Joseph I.S., Motya: A Phoenician Colony in Sicily, G. Bell & Sons, 1921.