Sicilia (èbbica greca)

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

L' èbbica greca n Sicilia è para cû pirìudu dâ Grecia clàssica e va di la spirduta di l'uttavu sèculu a.C., câ funnazzioni dî primi culonî, ô spèrdiri dû terzu sèculu a.C. e la cunquista rumana di Sarausa.

Li 5 ari culturali 'n Sicilia ntò 400 a.C, li greci aviunu li costi urintali, e miridiunali, n'autra citati greca era Himera ntò nord di l'isula

Li primi nutizzi storichi[cancia | cancia la surgenti]

Secunnu Tucìdidi, li Calcidisi, cu a capu Teocli, fôru li primi greci ca vìnniru ‘n Sicilia e frabbricaru la prima culonia greca chiamata Naxos, versu lu 735 a.C. Picca tempu doppu vìnniru li Corinzi e frabbricaru Sarausa vicinu li terri margigni di Siraca. Un pòpulu vinutu di Creta frabbricau Gela e doppu, versu lu 580 a.C, Girgenti, chi lu pueta Pindaru chiamau “la cchiù bedda cità di li murtali”. Zancle canciau nomu e addivintau Missina nta lu 491 a.C., picchì fu accupata di un pòpulu scappatu di priggiunìa chi avìa origginatu a Messena nta la Grecia.

La prima unnata[cancia | cancia la surgenti]

Li Sìculi c’abbitàvanu la zona orientali di la Sicilia, si ribbillaru a st’accupazzioni di genti strania, ma fôru supraffatti di li greci c’avianu cchiù armi e cchiù canuscenza di l’arti di la guerra. La Sicilia avìa vistu cchiù di na migrazzioni, ma nudda nzinu a ora avìa statu ostili a l’abbitanti. Li Finici avianu vinutu senza ncuitari a nuddu, sulu mittennu cocchi basi cummirciali pi travagghiari cu li nazzioni di lu Mari Meditirraniu e puru cu l’abbitanti di l’ìsula. Ma mentri li Finici avianu fini cummirciali senza pinzari a culunizzazzioni, li Greci, mmeci vìnniru cu àutri pinzati. Iddi fìciru na mmigrazzioni nta la Sicilia, traseru, assicutaru l’abbitanti liggìttimi di la zona orientali e s’impusissaru di la terra cu l’idìa di curtivalla e fàrisi na casa e na patria. Iddi èranu cchiù ntirissati a l’ìsula pi lu benèssiri pirsunali e la libbirtà pulìtica e ecunòmica. Li Greci èranu na genti pòvira e vinianu pi fàrisi na vita megghiu ca nun si putianu fari ntê so nazzioni a causa di la curruzzioni pulìtica, li tassi esaggirati e la tirannìa di li cuvirnanti, chi ntaccàvanu assai nta la libbirtà di li pòpuli.

Prestu si fìciru cità-statu putenti, e accuminzaru a luttari l’una contru l’àutra pi suttamèttirisi l’una cu l’àutra e addivintari ognuna cchiù putenti di l'àutra. A causa di chistu nascìu la ligislazzioni p’addifènniri li pòviri contra li putenti, e li provi li truvamu prima nta li rivuluzzioni civili e poi nta li liggi di Caronda, chi misi liggi contra li disirtura e li tistimoni fàusi e si ntirissau assai di lu benèssiri di li picciriddi, spiciarmenti di l’òrfani. Iddu fu lu primu nta la storia ca ubblicau lu statu a pagari la scola pi li picciriddi pòviri.

L'ammiscata chê sìculi[cancia | cancia la surgenti]

Assai capi di statu greci, ca ora âmu a chiamari “sicilioti” (accussì fôru chiamati li greci di Sicilia doppu ca s’affirmaru nta l’ìsula), fôru tiranni tinti contra lu pòpulu, ma nun fôru tutti. Sparti a chiddi ca luttaru pi la dimocrazzìa, cci fôru chiddi ca luttaru pi tèniri la nnipinnenza di l’ìsula. Giluni di Siracusa e Teroni di Agrigentu sarvaru la civilizzazzioni occidintali contra li cartagginisi nta lu 480 a.C. a Imera, e nta lu trattatu di paci cci mpuneru di nun sacrificari cchiù li primi nati màsculi a li dei, quannu arrivàvanu a deci anni, mentri Geroni, puru di Siracusa firmò l’espanzioni di l’etruschi a Cuma.

La divisioni pulìtica dâ Sicilia â fini dû V sèculu a.C.

Cu tuttu chistu, parò, li Sìculi illenizzati capiati di Ducezziu si ribbiddaru a li greci e li luttaru cu successu nzinu a lu 446 a.C. Doppu di quannu li Greci vinceru e mannaru a Duceziu n esiliu a Curintu.

Li Sicilioti fòru lu arrisurtatu di n'ammiscata di li pòpuli autòctuni dâ Sicilia cu chiddi di koinè greca (macari iddi nun jeranu un sulu pòpulu, nti la manera chiù stritta), n particulari cu li Siculi, purtannu li sicilioti stissi a ddifinirisi "Nè Dori, nè Ioni, ma Siculi" quannu la Sicilia fu ammaduta di l'atinisi (ca foru appoi jittati fora) (cù cchiù pricisiuni ô Cungrissu di Gela pi vuci di Ermocrati).

La guerra dû Peloponnesu[cancia | cancia la surgenti]

Duranti la Guerra di lu Peloponnesu, Ateni attaccau la Sicilia ma si pigghiau na bona scunfitta e la sò flotta vinni tutta pigghiata di li greci sicilioti nta lu 415 a.C. e Nicia, lu sò ammiragghiu, s’ammazzau nta la priggiuni.

Splinnuri dâ Sicilia Siciliota[cancia | cancia la surgenti]

Tra li greci sicilioti ci fôru òmini di valuri e di granni ncegnu. Archimedi di Siracusa lassau signali ca nun si ponnu cancillari mancu cu lu tempu. Li sò princìpî di fìsica sunnu usati ancora oi. Lu filòsufu e matimàticu Empedocli di Agrigentu, ca si dici ca la sò curiusità pi lu sapiri lu fici cadiri dintra l’Etna unni iddu avìa jutu pi vidiri chi succideva dintra la vucca di lu vurcanu. Lu pueta e filòsofu Archistratu ca fu l’auturi di lu primu trattatu di cucinari, “Lu bonu gustu” . Pindaru e tanti àutri chi nasceru tutti ntâ Sicilia e Stesicoru ca fu unu di li cchiù bravi pueti Sicilioti e fu pigghiatu a mudellu puru di lu pueta latinu Virgiliu, e Timeu di Taurmina unu di li stòrici cchiù granni di la Sicilia e tanti, tanti àutri.

Autri forti mprisi fìciru li sicilioti, comu Dionisiu I chi scunfissi li Cartagginisi e addivintau lu patruni di lu Miditirraniu custruennu culonî puru nta la Magna Grecia. Li sicilioti, brillaru nta la Sicilia comu na luci nta la notti, sia pi cultura, pi pulìtica e pi ligislazzioni e addivintaru la putenza cchiù forti di lu Miditirraniu. Cu tuttu ciò nun àppiru lu cuncettu di statu-nazzioni. Emigraru in Sicilia ‘n cerca di na terra megghiu e cchiù amica e quannu cuminciaru a ciuriri, si organizzaru a cità-statu e cuminciaru a fàrisi guerra l’unu contra l’àutru, ignurannu li Sìculi, li Sicani, l‘Elimi e puru li Finici. Pinzaru di na manera egoìstica e nun tintaru mai di riuniri la Sicilia sutta un sulu cuvernu cu na sula lingua.

Finu ca ‘n Sicilia c’èranu li Sìculi, li Sicani. li Finici e l’Elimi, chistu nun si putìa fari, picchì nta un certu senzu , nun si trattava di un pòpulu sulu ma di gruppi di pòpuli c'un nùmmaru limitatu di genti di diversu modu di pinzari e di diversi lingui. Li greci c’avianu espirenzia di pulìtica, di civilizzazzioni, di custumi suciali ecc., èranu un pòpulu ùnicu, ma iddi nun fìciru àutru chi cupiari li cuverni d’unni vinianu e accussì nascìu n’àutru sistema pulìticu comu nta la Grecia. Cu lu tempu iddi si fìciru accussì ricchi, ca campàvanu cu tantu lussu comu si ddu jornu fussi l’ùrtimu jornu pi iddi. Nzumma la curruzzioni civili, pulìtica e murali fu accussì forti, ca a causa puru di nun aviri pinzatu di fari di la Sicilia nu statu ùnicu, doppu la ribbellioni di li Sìculi, accuminciata ntô 466 a.C., e finuta cu la scunfitta di Duceziu nta lu 446, l’egimunìa greca cuminciò a dari li primi signali di la sò morti.

La dibbulizza pulìtica e cuvirnativa a cui s’arridduceru, purtau li Mamirtini a accupari Missina e chista fu la fini di la putenza Grecu-siciliota. Chista fu la scusa chi purtau li Rumani in Sicilia.

Viditi puru:[cancia | cancia la surgenti]

Mappa storica Storia dâ Sicilia Tempi di Selinunti
pristoria | èbbica finicia | èbbica greca | èbbica rumana | èbbica vànnala | èbbica gòtica | èbbica bizzantina | èbbica àrabba | èbbica nurmanna | èbbica sveva
èbbica angiuina | èbbica aragunisa | èbbica spagnola | èbbica piemuntisa | èbbica burbònica | èbbica cuntimpurània