Lingua rumena

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

La lingua rumena ('n rumenu: limba română) è na lingua rumanza o neo-latina appartinenti ô gruppu dî lingui indoeuropei, fideli cuntinuatrici - ntê sô formi cchiù origginari - dû latinu. Lu sô alfabbetu è furmatu di 26 littri (8 vucali e 18 cunsunanti).

Secunnu na statistica, u rumenu havi lu 90% di elementi latini ntâ lingua cumunimenti parrata e scriuta, contra lu 10% di elementi slavi. È parrata di circa 18 miliuna di pirsuni n Rumania e macari nta diversi parti dâ Serbia e Montenegru, dâ Croazzia, dâ Slovenia, dâ Bosnia-Erzegovina e dâ Macidonia. E' usata macari n Bulgaria e n Ungaria. N Moldavia si ni pratica na varianti chiamata moldavu.

Origini e struttura[cancia | cancia la surgenti]

Ntâ pircintuali di li elementi nun latini trasinu li palori di origgini slava, turca, bizzantina e greca, ungarisi e albanisi. Trasiru duranti li sèculi, e suprattuttu doppu lu sèculu VII, quannu lu latinu fu ancura lingua officiari di l'antica Dacia, culunizzata dî rumani ntô sèculu I.

Ntra tutti li lingui rumanzi, u rumenu prisenta n'evuluzzioni maggiurmenti naturali; c'havi nfatti un carattiri abbastanza pupulari ppicchì nun fu nterruttu ntô sô sviluppu di na littiratura classica ntô sensu strettu; chistu spiega, p'asempiu, u fattu ca chista lingua c'havi na quantitati mpurtanti di palori e formi latini ca nun esistunu cchiù ntê àutri lingui rumanzi.

La sô origgini s'arritruva ntô dacorumenu dâ riggiuni stùrica di Valacchia, n Rumania. U primu testu canusciutu prudottu nta chista lingua è dû sèculu XVI, esattamenti ô 1521; di allura, abbisugna fari un sàutu di cchiù di 200 anni ppi arritruvari un àutru testu: n'iscrizzioni n dialett arumenu (o macidorumenu) dû 1731.

U rumenu - ca cunsirva ntra li tratti latini a particulari flissioni dî nomi - havi macari a particularitati di previdiri - comu nta àutri lingui d'origgini balcanica, nta chistu casu nun rumanzi - l'usu di l'artìculu ditirminativu doppu lu nomu.

Dialetti[cancia | cancia la surgenti]

Ntra li diversi dialetti nterni dâ lingua rumena (usati picca picca e parrati di pochi migghiara di pirsuni - sunnu a signalari u meglenorumenu (o megleniticu), parratu nta l'aria di Saluniccu, n Grecia, e l'istrorumenu (praticatu ntâ pinìsula istriana).

Autri pruggetti[cancia | cancia la surgenti]

Lijami sterni[cancia | cancia la surgenti]

"Dicţionare ale limbii române" - Dizziunariu dâ Lingua Rumena