Zea mays

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Spichi di granu turcu
Zea mays "Ottofile giallo Tortonese”

Lu Zea mays (chiamatu granu turcu, ranu turcu, furmintuni, jimmanu oppuru nigghiu 'n Sicilia) è na chianta ervàcea ànnua dâ famigghiaGraminàcei (tribbù dî Maydeai).

È urigginariu dâ Mèrica centru-miridiunali e lu nomu (mais) è d'urìggini arauca (maiz).

'N sicilianu veni chiamatu videmma: granuni (o "'ranuni"), furmintuni, granu turcu, ecc.

'N talianu veni chiamatu: granturco o granoturco, granone, formentone, formentazzo, frumentone, grano siciliano, melica o melega, melgone, melgotto, ecc.

Discrizzioni[cancia | cancia la surgenti]

Havi ràdicchi fasciculati, fustu ribbustu e drittu cu gruppa evidenti; li fogghi anchî sunnu guainanti, lanciulatu-liniari; li ciuri sunnu diclini.

Li ciuri maschili sunnu arricogghiuti nta na pannocchia purtata a l'àpici dû culmu, mentri li ciuri fimminili fòrmanu na nciuriscenza a spica ngrussata (spàdici), a l'ascidda dî fogghi a mitati circa dû fustu; la ficunnazzioni è ncruciata.

Li cariòssidi, riunuti a maturitati ntô tùtulu lignusu (vulgarmenti e mprupiamenti ditta pannocchia), assùminu na culurazzioni variàbbili dû jancu ô giarnu, a l'aranciuni addumatu, ô viulàciu. Li cariòssidi sunnu disposti 'n fili di nùmaru pari d'8 a 24, ma si nni ponnu attruvari macai di 4 o 48. Ognidunu gruppu porta na sula pannocchia, cchiù raramenti dui o tri. Lu nùmmaru di pannocchî pi chianta varia assai chî varitati, finu a un màssumu di 23 ntâ varitati "duru".

Mpurtanza ecunòmica[cancia | cancia la surgenti]

Lu granuturcu è tra li ciriali cchiù diffusi ô munnu, comu furmentu e risu.
Li sumenzi dî diversi varitati sunnu usati pi farini, canigghî, mancimi, pâ fabbricazzioni di birra, p'arricavàrinni ogghiu, amitu, ecc.
Lu granuturcu è usatu videmma ntâ fabbricazzioni di licori.

Lu granuturcu veni classificatu 'n basi â lunghizza dû ciclu viggitativu:

  • maiulini - ciclu di 170-180 jorna
  • austani - ciclu di 140-150 jorna
  • austaneddi - ciclu di 110-140 jorna
  • cinquantini e quarantini - ciclu di 110-120 jorna

La tagghia dâ chianta diminuisci cû diminuiri dû ciclu viggitativu.

Lu granuturcu addumanna na nutèvuli ammiscata crumusòmica; esiggenza nota ê maiscultura dâ Carnia ca simìnanu un chiccu di granutucu giarnu ogni 20-25 chicchi di granuturcu jancu; ô stissu modu fannu li nnìggini dâ Mèrica cintrali ca ê màrgini o addrittura ô nternu dî campi, simìnanu o tullìranu la prisenza dû tiusinti (Euclaena mexicana), ritinuta d'arcuni butànici la forma spuntània dû granuturcu attuarmenti cultivatu.

Pruduttura[cancia | cancia la surgenti]

Li màssumi pruduttura di granuturcu sunnu Stati Uniti, Cina, Brasili, Messicu, Argintina. 'N Europa è cultivatu sulu ntê riggiuni a stati càuda e ùmita ntê paisi barcànici e 'n Italia.

'N Italia s'attròvanu quasi esclusivamenti mais di tipu nnurata (a cocciu 'n parti còrniu e 'n parti farinusu). Ntê riggiuni frischi, privali la cultivazzioni di mais cchiù tardivi e di granni tagghia, mentri ntê zoni sicchi di chiddi cchiù pricoci e vasci.
Li riggiuni nta cui è maiurmenti cultivatu sunnu: Vènetu, Lummardia, Pimunti e Friuli Vinezzia Giulia (di suli prudùcinu li 2/3 dû granuturcu talianu); la pruduzzioni nazziunali cummigghia l'85% dû fabbisognu nazziunali, lu ristanti veni mpurtatu suprattuttu di Stati Uniti e Mèrica miridiunali.

Alimintazzioni[cancia | cancia la surgenti]

Lu granu turcu è na cumpunenti mpurtanti di l'alimintazzioni umana, e macari di chidda d'armali d'addivamentu: la sò cumpusizzioni chìmica nun è cumpreta comu chidda dû furmentu.

Alimintazzioni umana[cancia | cancia la surgenti]

Lu mais si cunzuma e cucina 'n diversi modi: Ancura supra la pannocchia ca veni lissata o fatta â grigghia. È n'usu tipicamenti miricanu.
Sgranatu e lissatu: li chicchi accussì trattati ponnu èssiri sirvuti nta nzalata o comu cuntornu.
Li chicchi scacciati e tustati si cunzùmanu, a l'usu anglusàssuni, assuppati ntô latti solitamenti pâ prima culazzioni e vennu ditti Corn Flakes, mentri si vennu simpricimenti tustati dùnanu locu a na paddina leggia, janca e cruccanti di forma nun riulari: è lu famusu Pop Corn.
Dû germi s'utteni n'ogghiu ca, comu chiddu di l' giriasuli, cuntribbuisci a abbasciari lu liveddu di culistirolu ntô sangu. Tuttavia havi un puntu di fusioni vasciu, zoè mudìfica la sò struttura a cuntattu cu gradi di caluri rilativamenti vasci e chistu nni renni autamenti scunzigghiàbbili l'usu di cottu, specî pî fritti.

La farina di granuturcu è utilizzata ntâ priparazzioni di diversi piatti (tra li quali lu cchiù notu è la pulenta), arcuni tipi di pani e arcuni duci. Si distinchi 'n farina bramata, a grana grossa, p'uttèniri pulenti particularmenti sapuruti e gustusi, ciurettu di farina pi pulenti pasticciati, moddi e dilicati, fumettu di mais, pi na farina finìssima adatta â pruduzzioni di duci e viscotta. Tra li cchiù noti 'n Italia attruvamu li Pasti di Mèlica.

L'usu dû granuturcu havi lu putiri d'allintari lu funziunamentu dâ tiròidi, e aggisci comu mudiraturi dû mitabbulismu.

Alimintazzioni animali[cancia | cancia la surgenti]

La distinazzioni zuotècnica è chidda cchiù cumuni e cchiù stisa, 'n particulari pi: pullami, buvini, viteddi d'addivamentu, suini, cavaddi e uvini.
Particularmenti elivata è la diggiribbilitati di li strattivi nazzutati, cu valuri di l'òrdini dû 90%. Cchiù mudesta, 'n ogni specî animali, la diggiribbilitati dâ prutiina.

Lu granu turcu veni utilizzatu nta l'alimintazzioni di l'ursi (la cussidditta alimintazzioni "nun diretta"). Nfatti, sti plantìgradi si nùtricanu cû cori dû fruttu dâ chianta dû granuturcu e, ntô cursu dî misi estivi, ntê lucalitati muntani e pidimuntani dû Parcu Nazziunali d'Abbruzzu, l'ursu si nni cibba a sazzitati duranti l'uri nutturni. Nta l'anni nn'arreri, l'Enti Parcu, cu na biddìssima e afficaci nizziativa, avìa privistu còngrui rimbursi ê privati cittadini pirchì cultivàssiru a mais (o a àrvuli di fruttu) li sò appizzamenti di tirrenu e nni distinàssiru parti dâ riccolta a l'alimintazzioni di l'ursu. 'N tali modu li campi cultivati s'èranu stisi sempri cchiù nta l'àrî ô di fora dî centri urbani e l'ursu putìa purtàrisi ntê siti, cu cchiù sicurizza pâ sò nculumitati. Purtroppu oi a càusa dî difficultati ecunòmichi di l'Enti Parcu, stu prucettu nun è cchiù attivu e l'ariali cultivati si sunnu arriduciuti nutevurmenti criannu un nutèvuli disaggiu tra la pupulazzioni ursina ca, si vidi sempri cchiù spissu, custrinciuta a abbicinàrisi ê centri abbitati cu cunziquenzi facirmenti mmagginàbbili.


Buvini[cancia | cancia la surgenti]

La granedda di granuturcu veni sumministrata 'n pannocchia, 'n granu nteru o dicurticatu, 'n granu, 'n granu vapurizzatu e scacciatu, 'n granu macinatu. Ccillenti mancimi pî vacchi di latti, abbastacchì è ntigratu cu àutri alimenti 'n gradu di cumpinzàrinni la dificienza prutèica. Lu granuturcu è un cibbu pisanti e pirchistu tanti addivatura prifirìscinu usàrilu comu parti di na'ammiscata di cuncintratu cu furaggi cchiù ricchi di cillulosa, comu la canigghia o l'oriu macinatu.

Suini[cancia | cancia la surgenti]

Lu granuturcu è lu ciriali d'elezzioni pû ngrassu dû maiali, tantu di vèniri prisu comu standard di cunfrontu cu àutri ciriali. Li dificienzi prutèichi vennu curretti cu sieru di latti e câ junciuta di na justa pircintuali di cruscami e farini prutèichi, d'arridùciri manu manu ca lu suinu crisci.

Pullami[cancia | cancia la surgenti]

Videmma nta l'alimintazzioni dû pullami è un prizziusu e nun sustituìbbuli mancimi di basi. La quantitati d'usari addipenni dâ scigghiuta d'àutri mancimi, ca sunnu 'n gradu di dunari un bonu apportu d'amminuàciti essinziali, di càuciu e di vitamini.

Cavaddi[cancia | cancia la surgenti]

Nzèmmula a l'aina, lu granuturcu è lu ciriali cchiù sumministratu ê cavaddi. L'equini sàrvanu megghiu lu sò pisu siddu alimintati cu frenu e granuni, mmeci ca cu frenu e aina.

Storia[cancia | cancia la surgenti]

Resti di granu turcu scuperti 'n Mêssicu, acchiànanu ô 3000 a.C.. 'N arcuni ritruvamenti archiològgici di l'anni '60, a Citati dû Mèssico, foru scuperti pòllini dâ specî 'n turrena ca foru datati a circa uttantamila anni prima.
Sicuramenti canusciuti di Maya e Aztechi, nfatti lu diu dâ chiuvuta era raffiguratu cu 'n manu na chianta di granuturcu. Lu granuturcu fu purtatu 'n Spagna di Cristuforu Culommu.
'N Italia fu canusciutu versu lu nizziu dû XVI sèculu, ma la sò ntruduzzioni 'n Europa fu assai lenta. Vinìa chiamatu (e l'è tuttura) granturcu, pi nnicàrinni la pruvinenza esòtica.

Ntô XVII sèculu la cultivazzioni dû granuturcu si diffunnìu ntâ chianura padana; 'n prupòsitu, Emiliu Sireni scrissi "di marcia triunfali dû granuturcu" (Storia del Paesaggio Agrario: cap. 55) e junsi "nunustanti li risistenzi e li cuntrasti dî travagghiatura agrìculi (jurnateri), lu cui sfruttamentu e li cui cunnizzioni alimintari arrèstanu fortimenti aggravati dâ diffusioni dû granu turcu. La cultura e lu cunzumu dû granuturcu ntrasi suventi nun sulu a chiddu dî ciriali minuri tradizziunali ma nzinu a chiddu dû furmentu; e già lu Goethe, ntô sò viaggiu 'n Italia, putìa rilivari li cunziquenzi nifasti di n'esclusiva nutrizzioni a basi di granu turcu pî pupulazzioni rurali".

Ntô XVIII sèculu lu granuturcu, nunustanti risulti carenti d' amminuàciti essinziali e dipaupiranti pû turrenu, si spanni pû prufittu c'arrinesci a garantiri.

Cultivazzioni 'n Italia[cancia | cancia la surgenti]

Ntô trivenetu si cultiva lu granu turcu giarnu (Maranu Vicintinu) e varitati cû chiccu jancu; ntê Lanchi s'usa ancura oi la varitati ottufila 'n quantu la pannocchia è custituiuta d'ottu fili di simenzi. Ntô Canavisi è tuttura ripirìbbuli la "melia d'la spina " (o pignulettu o nustranu d'ìsula), varitati assai priggiata e pruduttiva cu chicchi dutati di punta spinusa.

Linguaggiu dî ciuri[cancia | cancia la surgenti]

Ntô linguaggiu dî ciuri e dî chianti è cunziddiratu sìmmulu di pruspiritati.