Santu Vitu (Brìndisi)

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Cercamu persune de lu Salentu ntirissate a scrìvire artìcule, crande o pìccule, 'n salentinu per lu nosthru pruscettu nciclupèdicu Wikipedia. Putete scrìvire quiddhru ca vulete (per esempiu l'artìcule subbra le cumune salentine). Ma per favure, lasciate una thraduzione de le parole diffìcile e ndicàte la pruvenienza de la parlata salentina usata. Nun mporta se sete leccisu, brindisinu, o tarandinu, sempre salentinu sete! Crazie.
abbiccidariu St'artìculu è scrittu 'n sicilianu standard, si stai circannu l'artìculu scrittu 'n salentinu di Santu Vitu (BR), vidi Santu Vitu (artìculu 'n salentinu).


Santu Vitu
Nomu ufficiali: San Vito dei Normanni
Riggiuni: Pugghia
Pruvincia: Brindisi (BR)
Cuurdinati: 40°39'20"N, 17°42'13"E
Ammustra ntâ mappa
Superfici: 66 km²
Abbitanti: 20.071
Dinzitati: 304 ab./km²
Cumuni cunfinanti: Brìndisi, Carvigni, Francaidda, Latianu, Misciagni, Stuni, Sammichel
CAP: 72019
Prifissu telefònicu: +0831
Situ ufficiali: http://www.sanvitobr.it/


Santu Vitu o Santu Vitu ti li Normanni è nu cumuni salentinu ca s'attrova nta la pruvincia di Brindisi. È lu sèttimu cumuni di la pruvincia pi nùmmuru di cristiani. S'attrova ntra la zona di lu Salentu àutu, a 9 km di lu mari Adriàticu. Li abbitanti si chiàmanu santuvitisi.

Giografìa

S'attrova ntra la chianura salentina, ma nun luntanu di la valli d'Itria. Lu tirritoriu è a tàvula, sulu picca picca cchiù àutu mmeru li cumuna di Carvigni e Stuni. S'attrova ntra la terra e lu mari cchiù vicinu è la Spicchiodda, supra l'Adriàticu, lu lidu di li santuvitisi, a 12 km ci sta Uacitu, riserva naturali di lu wwf puru supra l'Adriàticu. Lu ioniu nveci sta a na quarantina di km. Santu Vitu sta chiù o menu a 100 m supra lu mari, pi èssiri pricisi tra li 57 e li 146 m. La banna cchiù àuta di lu paisi è mmeru lu Casteddu d'Alceste, ca sta a 119 m.l.m.

Li distanzi di li cchiù granni paisi di la Pugghia sunnu:

Di lu satèlliti (wikimapia)

Mappa (wikimapia)

Storia

Comu nascìu

Alivu tìpicu
La Basìlica, Cresia Matri di Santu Vitu
La chiazza Liunardu Leu
Fori santuvitisi, "Ammazzaciucci"

Comu nasci Santu Vitu nun si sapi. Havi picca ca hannu truvatu riperti archiològgici di na tomba cu li resti di 30 sipurturi e vasi di lu XVIII - XVII sèculu a.C. mmeru li Mondescine, quinni lu paisi era abbitatu già a l'èbbuca di lu bronzu. Doppu vìnnuru l'Illiri di l'àutra banna di lu mari adriàticu e doppu ancora, tra lu XII e l'XI seculu a.C. vìnnuru li Cretesi e li Micenei. Di la fusioni di sti pupulazzioni nascìu na civilità particulari, li Messapi, ca custrueru li primi paisi furtificati, di chisti certi ancora oggi esìstinu, li primi strati, ca ancora ora sunnu rimasti ugguali, armenu pi li lìnii ginirali. Santu Vitu s'attrova ammenzu a lu tirritoriu messàpicu, chiamatu Dodecàpuli e nfatti hannu attruvatu pariti e custruzzioni di lu VII-VI sèculu a.C. di li Messapi mmeru Casteddu e Paritoni. Sti riperti ni fannu capiri ca cc'era na civilità, chi nn'appi dui pirìudi: la prima cu custruzzioni primitivi a capanna, chidda doppu cu na cupritura a cannizzu. Di lu paisi si nni jeru (sarà pirchì pirderu na guerra). Doppu tuttu lu Salentu si lu pigghiaru li Romani ntô 267 a.C.-266 a.C.; Brindisi divinìu culonia latina ntra lu 244 a.C. e pô municipiu ntra l'89 a.C. criscennu economicamenti e strateggicamenti pi la pusizzioni e pi la ricchizza di la terra: lu ogghiu, lu mieru e la biava. Nascìu, ntra la zona, puru l'artiggianatu: ntra li furni di Apani e Giancola si facìanu li ànfuri pi lu mieru e lu ogghiu e jìvanu in Grecia, Eggittu, Siria e a lu Mari Nìuru.

Età di mmenzu

Lu nomi di lu paisi veni di li Schiavoni o Slavoni (emigrati di la Slavonia, ntra la Croazzia di oggi) cu si nni scàppanu a li pirsicuzzioni di li Saraceni, ncircaru furtuna supra l'àutra costa di l'Adriàticu e dicideru cu si fèrmanu ntra la bona terra di Santu Vitu ca chiamaru "Castri Sancti Viti" n onuri a Santu Vitu màrtiri ca, sarà, iddu stissu era slavu. Di tannu, lu paisi si chiamau simplicimenti Santo Vito, San Vito degli Schiavoni o puru San Vito in terra d'Otranto. Certi studiusi pènzanu ca lu paisi fu criatu di lu nurmannu Boemonnu d'Altavilla (1050-1111), figghiu di Rubbertu lu Guiscardu ca, pi l'amuri pi la caccia, ordinau la custruzzioni di la turri quatrata, ca ancora oggi esisti ammenzu a li vòschira, propia com'era Santu Vitu a li tempi. Lu paisi criscìu versu la fini di l'età di mmenzu, quannu la turri nurmanna difinnìa tutti li cristiani ca abbittàvanu Santu Vitu di l'àutri paisi, pirchì si ni scappàvanu di l'attacchi di li Turchi. Pi la tranquillità li santuvitisi cuminciaru a penzari a lu cummerciu e a cummannari supra la zona. Sulamenti ntra lu 1440, quannu lu paisi fu organizzatu a Cumuni, cuntinuò lu stissu l'organizzazzioni fiudali di la sucità e l'abbidienza a lu re. Lu paisi appartinìu a li Altavidda, poi a li prìncipi Sambiase, a li Orsini di lu Balzo e a li Dentice di Frasso.

Di lu rinascimentu a l'età muterna

Ntra lu 1450 circa, lu prìncipi di Tàrantu Giuvanni 'Ntonniu Orsini di lu Balzu ca difinnìa megghiu Brìndisi, custruìu nu canali ca unìa lu portu di intra cu chiddu di fora. Nasceru parò prubblemi: l'acqua stagnanti fici viniri la malaria e pi stu mutivu Brìndisi divintau pòvura, mureru assai cristiani e àutri si nni jeru chiù intra, ntra li paisi, unni si vivìa megghiu. Ntra stu pirìudu li massarìi èppiru furtuna, puru a Santu Vitu. Di lu XV sèculu lu paisi cuminciò a crìsciri, versu lu fora mmeru nord e est. Ntra lu 1484 fu sacchiggiatu di li Vinizziani. 'Ntra lu 1571, certi santuvitisi turnannu d la Battagghia di Lepantu, pi la vittoria ca èppiru, dicideru di custruiri la Cresia Matri. Quannu accumencia lu Seicentu la situazzioni econòmica va fiacca: l'agricultura resta ntra li manu di li prèviti e di li nòbbili, nun pò godiri quinni di chiddi nnuvazzioni ca canùscinu ntra àutri banni di l'Europa. Appartinennu a la Terra d'Otrantu, a li tempi riggiuni di lu Regnu di Nàbbuli, Santu Vitu stava sutta a lu re spagnolu ca, ntra stu pirìudu, pinzava cchiuni a li culoni di l'America Latina, china d'oru e argentu, cce a li tirritori di lu Mari Miditirràniu. Nizzia accussì nu pirìudu di dicadenza gio-pulìtica e econòmica, ma nun culturali; crisci cu tutta la forza l'arti barocca ntra la mùsica e ntra l'architittura. Doppu nu pirìudu di l'Asburgu, re di Nàpuli, Santu Vitu va sutta li Burboni e poi trasi ntra lu Regnu di li dui Sicili. Ntra lu 1799 la pupulazzioni partècipa a li idiali di la Ripùbblica Napulitana e ntra l'Ottucentu lu paisi ospitau cìrculi di la Carboneria. Ntra lu 1861 trasìu ntra lu Regnu d'Italia e ntra lu 1863 San Vito degli Schiavoni canciò nomi e divintau San Vito dei Normanni.

Oggi

Sutta a Mussolini, Santu Vitu canuscìu nu sviluppu urbanìsticu e nfrastrutturali bonu: foru custruiti mpurtanti palazzi comu la scola elementari I cìrculu, la pineta, lu Municipiu e lu palazzu di li posti. Ntra lu 1927 nascìu la pruvincia di Brìndisi, unni trasìu Santu Vitu, spartennu la banna cchiù àuta di la pruvincia di Lecce. Ntra lu 1943 lu re Vittorio Emanuele III, cu si ni voli scappari di la Libbirazzioni ca scutulava l'Italia, si ni jìu a Brìndisi pirchì vulìa arrivari 'n Grecia cu lu guvernu di lu marusciallu Pietru Badogliu. Nta stu pirìudu lu re durmìu la sira a Santu Vitu. Ntra l'anni sissanta, la fràbbrica petrolchìmica di Brìndisi ca si agghiuncìu a chiddi miccànichi e ariunavali, pigghiau assai òmmini santuvitisi, ca passaru a travagghiari di lu fori a la fràbbrica. Ntra stu pirìudu l'Amiricani graperu la basi aeronàutica (San Vito Air Station), ntra na zona strateggicamenti cintrali a li tempi di la Guerra Fridda. Doppu la fìciru divintari cchiù piccidda cu la caduta di lu Pareti di Berlinu, ma criò travagghiu pi la pupulazzioni lucali e vìnniru puru travagghiaturi amiricani. Ntra l'anni sittanta, Santu Vitu canuscìu nu secunnu pirìudu di crìscita urbanìstica cu la zona 167, mmeru lu nord di lu paisi. Stu quartieri teni cundomini pupulari ma puru residence e villette. Di lu 14 aprili di lu 1994, pi cuncissioni di lu prisidenti di la Ripùbblica, Santu Vitu è Cità. Oggi lu paisi canusci nu prucessu di tirziarizzazzioni di l'ecanumìa e voli nu sviluppu cu la cummircializzazzioni di li prudotti lucali boni e voli usari li risorsi di lu tirritoriu pi fari crìsciri lu turismu.

Dialettu

Lu dialettu di Santu Vitu apparteni a la famigghia di la lingua siciliana: è lu dialettu salentinu.

Liami nterni

Purtali di lu Salentu – Jiti a l'artìculi di Wikipedia supra lu Salentu.