Arbëreshë

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Cercamu perzuni de Calabbria nteressati a scrìviri artìculi, grandi o pìcculi, 'n calabbrisi pe' 'u nostru progettu nciclupèdicu Wikipedia. Nci potìti scrìviri chidu ca volìti (pe' esempiu l'artìculi supra 'i cumuni calabbrisi). Ma pe' favuri, lasciàti una traduzioni d'i paroli diffìcili e ndicàti 'a pruvenienza de 'a parrata calabbrisi usata. Nun mporta se siti riggitanu, catanzarisu, cusentinu, de Cutroni, o de Vibbu, sempri calabbrisi siti! Grazi.

Cercamu persune de lu Salentu ntirissate a scrìvire artìcule, crande o pìccule, 'n salentinu per lu nosthru pruscettu nciclupèdicu Wikipedia. Putete scrìvire quiddhru ca vulete (per esempiu l'artìcule subbra le cumune salentine). Ma per favure, lasciate una thraduzione de le parole diffìcile e ndicàte la pruvenienza de la parlata salentina usata. Nun mporta se sete leccisu, brindisinu, o tarandinu, sempre salentinu sete! Crazie.
Na mappa itnugràfica titesca dô 1859 ca fa virri a distribuzzioni da pupulazzioni arbanisi nta l'Italia.

Lu nomu arbëreshë signìfica arbanisi ntâ lingua arbanisa antica. Sta parola ìnnica sia la lingua arbëreshë (zoè lu nziemi di li lingu arbanisi d'Italia), ca la cumunità albanisi nta tutta l'Italia miridiunali. Sta lingua nun è na lingua latina, ma apparteni ô gruppu di lingui indo-europei ditti ariani ca esìstunu sulu nta l'Arbanìa attuali, e idda è nni chiddi chiù antichi.

Storia[cancia | cancia la surgenti]

Prima dâ mmasiuni uttumanna di l'Arbania, tutti l'arbanisi s'acchiamàvinu arbëreshë. Poi di la mmasiuni circa 300.000 arbëreshë fujeru e si stabbileru ntâ l'Italia miridiunali. Li sò figghi e discinnenti c'àvinu nasciutu e campatu 'n Italia àvinu cuntinuatu a chiamàrisi arbëreshë, mentri 'n Arbanìa accuminzaru a chiamàrisi shqiptarëve.

L'arbëreshë arrivaru 'n Italia e 'n Sicilia rintra li sèculi quinnicèsimu e sidicèsimu, poi dâ morti dû granni eroi arbanisi Gjergj Kastrioti Skanderbeg (Giorgiu Castriota). Sparti dû nùmmuru cchiù granni d'arbanisi c'arristaru 'n Arbanìa, e chi àppiru a cunvirtìrisi a l'Islam, 'n Italia àppiru à cunvirtìrisi ô cattulicèsimu rumanu (prima mmeci èrunu cattòlici ortudossi), e sulu àvinu prisirvatu lu ritu urintali. La lingua arbëreshë hà statu assai nfruinzata dî dialetti miridiunali d'Italia, ma nun havi mai addivinutu nu dialettu talianu e havi arristatu sempri nu dialettu arbanisi.

L'arbëreshë èranu urigginari di l'Epiru, ca oi è na riggiuni dâ Grecia, e campàvinu ntra li muntagni dû Pindu. Sunnu li discinnenti dî pupulazzioni protu-arbanisi sparsi ntra tutti li Balcani uccidintali (vidi l'Arvaniti). Ntra lu sèculu unnicèsimu e quatturdicèsimu l'arberëshë agghìttiru versu lu sud dâ Grecia (Tissagghia, Corintu, Pilupunnesu, Attica) unni funnaru culoni. La sò capacità militari fici 'n modu ca addivintaru li megghiu mircinari dî serbi, francisi, catalani, taliani e bizzantini.

La mmasiuni dâ Grecia fatta dî turchi ottumani ntû sèculu XV, custrincìu tanti arbëreshë a migrari nzinu l'ìsuli vinizziani e l'Italia miridiunali. Ntû 1448 lu rè di Nàpuli Alfonsu V d'Aragona, canusciutu comu «lu magnànimu» (1396-1458), avènnuci a riprímiri na rivurtura ntra li nòbbili siciliani e calabbrisi, chiama 'n aiutu a Gjergj Kastrioti di Kruja, canusciutu comu "Skanderbeg", capu di l'allianza arbanisa. Nummurusi clan d'arbëreshë cummatteru p'astutari la ribbilliuni. Arfonzu d'Aragona li cumpinzau dunànnuci assai tirritori ntâ pruvincia di Catanzaru e Cusenza.

Ntû 1450, n'àutra armata d'arbëreshë aggìu ntâ Sicilia e ci foru dunati àutri tirritori nta diversi pruvinci. Nta sta manera l'arbëreshë cuntribbueru â criazzioni dû Regnu dî Dui Sicili.

A ddu tempu dâ guerra di succissiuni di Nàpuli, Firdinannu d'Aragona li chiama n'àutra vota contru l'armati francu-taliani e Skanderbeg varchiau ntû 1461 a Brìndisi. Poi ca iddi arrinisceru a vìnciri, ci foru cunzignati terri ntâ Pugghia, unni Skanderbeg arriturnau a pianificari la risistenza arbanisa contru li turchi, c'avìanu mmadutu l'Arbanìa ntra lu 1468 e lu 1492. Na parti dâ pupulazzioni arbanisa jìu nta l'Italia miridiunali e la Sicilia, unni lu rè ci prumisi àutri villaggi.

L'ùrtima unnata d'emigrazzioni, ntra lu 1500 e lu 1534, arriguarda l'arbëreshë dâ Grecia cintrali. Pagati comu mircinari di Vinezzia, àppiru a lassari li culoni dû Pelupunnésu cu l'aiutu di l'armata di Carlu V tannu ca li turchi accupàvinu la riggiuni. Carlu V li stabbilìu 'n Italia miridiunali pi raffurzari li difisi contru la mmasiuni turca. Stabbiliti nta villaggi sparsi l'arbëreshë èrunu tradizziunarmenti surdati dû Regnu di Nàpuli e dâ Ripùbblica di Vinezzia nzinu a la mmasiuni napuliònica.

L'unnata di migrazzioni di l'Italia miridiunali versu l'Amèrica ntû 1900-10 spupulau circa la mità dî villaggi arbëreshë, e assuggiattau la pupulazzioni a lu rìsicu di l'estinzioni culturali, nunustanti avìa accuminzatu na sorta di rinàscita culturali e artìstica propiu nta lu sèculu XIX.

Arfabbetu[cancia | cancia la surgenti]

L'arfabbetu arbëreshë (è macari chiddu arbanisi) si basa nni l'arfabbetu latinu, e si cumponi di 36 littri:

A || B || C || Ç || D || Dh || E || Ë || F || G || Gj || H || I || J || K || L || Ll || M || N || Nj || O || P || Q || R || Rr || S || Sh || T || Th || U || V || X || Xh || Y || Z || Zh

Storia di l'arfabbetu[cancia | cancia la surgenti]

L'arfabbetu arbanisi usatu oi di l'arbëreshë è lu risurtatu di l'evuluzzioni di diffirenti arfabbeti. La prima prova pi stabbiliri n'arfabbetu arbanisi standard si fici ntû 1824 di Naum Veqilharxhi, ca vulìa ca l'arbanisi avìssiru lu sò propiu arfabbetu, ma senza viniri nfluinzati di chiddi grecu e àrabbu. Iddu accussì fici n'arfabbetu cu 33 littri latini e lu chiamau Evetor. St'arfabbetu vinìa usatu nni l'Arbanìa miridiunali. Àutri variazzioni cumprinnìanu n'arfabbetu cattòlicu (talianu) usatu di l'abëreshë, n'arfabbetu àrabbu, prifirutu di li pascià, e chiddu dittu di Istanbul criatu di Sami Frashëri, stabbilitu supra chiddu latinu, ma cu quarchi caràttiri grecu. St'ùrtimu addivinni assai pupulari picchì hà statu aduttatu dâ «Sucità di Istanbul pâ stampa dî scritti arbanisi», ca ntû 1879 stampa Alfabetare, lu primu abbicidariu. N'àutra variazzioni sìmili a chidda di Istanbul, la Bashkimi, vinni criata dâ Sucità Littiraria Arbanisa Bashkimi (L'unioni) a Shkodër, cu l'aiutu dû cleru cattòlicu e dî franciscani, e circava d'èssiri cchiù sìmprici. Ancora n'àutra virsiuni, Agimi, fu criata di n'àutra sucità littiraria acchiamata Agimi (L'alba) e diffusa di Ndre Mjeda ntû 1901.

Ntô nuvèmmiru dû 1908, si tinìu un cuncumiu a Monastir pi dicìdiri l'arfabbetu. S'avissi avutu a stabbiliri quali arfabbetu s'avìa a usari e ntra li diligati c'èrunu Midhat Frashëri, Sotir Peçi, Shahin Kolonja, e Gjergj D. Kyrias. Ci fu na granni discussioni e dintra sta sciarra rivàrsiru l'arfabbeti Istanbul, Bashkimi, e Agimi. Li diligati parò nun truvaru n'accordu ntra chisti ùrtimi e pirmìsiru l'usu sia di chiddu "istambul" ca di l'àutru latinu cchiù novu.

Ntra lu 1909 e lu 1910 ci foru manifistazzioni dî picciotti turchi, ca vulìanu la scrittura àrabba, essennu la cchiù parti di l'arbanisi musurmani. Manifistazzioni pi l'arfabbetu latinu si fìciru a Korçë e a Argirocastru, pi l'arfabbetu àrabbu a Elbasan. Ntû 1911 li picciotti turchi e lu cleru musurmanu (hoxsas) rinunciaru a l'oppusizzioni contra l'àutri arfabbeti, p'evitari di risicari la guerra civili, e accussì fu pussìbbili stabbiliri comu arfabbetu ufficiali na variazzioni di chiddu latinu "bashkimi", ca veni usatu nzinu a oggi. Chissu veni usatu sia pi scrìviri ntâ lingua Tosk (arbanisi miridiunali) ca Gheg (arbanisi sittintriunali), ca di l'arbëreshë (arbanisi talianu).

Ntû 1972 n'autru cuncumiu s'havi tinutu a Monastir, unni participaru puru l'arbëreshë.

Citati arbëreshë taliani[cancia | cancia la surgenti]

Assai citati arbëreshë àvinu dui noma, unu talianu e unu arbanisi. Li cità arbëreshë si spàrtunu ntra "isulitti" nti l'ària di l'Italia miridiunali.

Abbruzzu[cancia | cancia la surgenti]

Pruvincia di Pescara
  1. Villa Badessa (fraz. di Rosciano): (Badhesa)

Basilicata[cancia | cancia la surgenti]

Pruvincia di Putenza
  1. Barile (Barilli)
  2. Ginestra (Zhura)
  3. Maschito (Mashqiti)
  4. San Costantino Albanese (Shën Kostandini)
  5. San Paolo Albanese (Shën Pali)
  6. Brindisi di Montagna

Calabbria[cancia | cancia la surgenti]

Pruvincia di Catanzaru
  1. Amato. Paisi c'havi pirdutu l'usi e la lingua arbëreshë.
  2. Andali (Dandalli)
  3. Arietta, frazzioni di Petrunàu (Arjèta).
  4. Caraffa di Catanzaro (Garafa o Gharrafa)
  5. Curinga. Paisi c'havi pirdutu l'usi e la lingua arbëreshë.
  6. Gizzeria. Paisi c'havi pirdutu l'usi e la lingua arbëreshë.
  7. Marcedùsa (Marçedhuzha)
  8. Ursito, frazzioni di Caraffa. Frazzioni c'havi pirdutu l'usi e la lingua arbëreshë.
  9. Vena di Maida, frazzioni di Maida: (Vina)
  10. Zangarona, frazzioni di Lamezia Terme (Zingharona)
Pruvincia di Cusenza
  1. Acquaformosa (Firmoza)
  2. Cariati (Kariati)
  3. Castroregio (Kastërnexhi)
  4. Cavallerizzo, ora frazzioni di Cerzitu (Kajverici o Kejverici)
  5. Cervicati (Çervikati)
  6. Cerzeto (Qana)
  7. Civita (Çifti)
  8. Eianina, frazzioni di Frascineto (Ejanina)
  9. Falconara Albanese (Fullkunara)
  10. Farneta, frazzioni di Castroregio (Farneta)
  11. Firmo (Ferma)
  12. Frascineto (Frasnita)
  13. Ioggi, frazzioni di Santa Caterina Albanese
  14. Lungro (Ungra)
  15. Macchia Albanese, frazzioni di San Demetrio (Maqi)
  16. Marri, frazzioni di San Benedetto Ullano (Allimarri)
  17. Mongrassano (Mungrasana)
  18. Plataci (Pllatëni o Pllatani)
  19. Rota Greca
  20. San Basile (Shën Vasili)
  21. San Benedetto Ullano (Shën Benedhiti)
  22. San Cosmo Albanese (Strigari)
  23. San Demetrio Corone (Shën Mitri)
  24. San Giacomo di Cerzeto (Shën Japku o Sënd Japku)
  25. San Giorgio Albanese (Mbuzati)
  26. San Lorenzo del Vallo
  27. San Martino di Finita (Shën Murtiri o Shën Mërtiri)
  28. Serra d'Aiello
  29. Santa Caterina Albanese (Picilia)
  30. Santa Sofia d'Epiro (Shën Sofia)
  31. Spezzano Albanese (Spixana)
  32. Vaccarizzo Albanese (Vakarici)
Pruvincia di Crutoni
  1. San Nicola dell'Alto (Shën Kolli)
  2. Pallagorio (Puheriu)
  3. Carfizzi (Karfici)


Campania[cancia | cancia la surgenti]

Pruvincia di Avellino
  1. Greci AV (Katundi) nta sta cumunità si parra lu Tosk
Pruvincia di
  1. Ginestra degli Schiavoni BN

Mulisi[cancia | cancia la surgenti]

Pruvincia di Campobasso
  1. Campomarino (Këmarini) CB
  2. Montecilfone (Munxhfuni o Munxhufuni) CB
  3. Portocannone (Portkanuni o Porkanuni) CB
  4. San Giacomo degli Schiavoni CB
  5. San Martino in Pensilis CB
  6. Santa Croce di Magliano CB
  7. Urùri (Ruri) CB
  8. Santa Elena Sannita IS

Pugghia[cancia | cancia la surgenti]

Pruvincia di Foggia
  1. Casalnuovo Monterotaro FG
  2. Casalvecchio Di Puglia (Kazallveqi) FG
  3. Castelluccio dei Sauri FG
  4. Chieuti (Qefti) FG
  5. Faèto FG (ntâ cumunità si parra lu francu-pruvinzali, nu l'arbëreshë)
  6. Panni FG
  7. San Paolo di Civitate FG
Pruvincia di Taranto
  1. Carosinu TA
  2. Crispiano TA
  3. Faggianu TA
  4. Fragagnanu TA
  5. Muntiasi TA
  6. Montemesula TA
  7. Muntiparanu TA
  8. Roccaforzata TA
  9. San Crispieri TA (estintu)
  10. Santu Giorgiu TA
  11. San Marzanu (Shën Marcani o San Marcani) TA
Pruvincia di Lecce
  1. Galatina LE (anticu fèudu dû figghiu di Skanderberg)
  2. Sulitu LE

Sicilia[cancia | cancia la surgenti]

Pruvincia di Palermo
  1. Contessa Entellina (Kundisa)
  2. Piana degli Albanesi (Hora e Arbëreshëvet)
  3. Santa Cristina Gela (Sëndahstina o Shën Kristìna)


Liami Esterni[cancia | cancia la surgenti]