Usu dâ «RR» pû radduppiamentu dâ «R» nizziali
Di Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Ntâ lingua siciliana, la «R» nizziali è spissu prununzata duppia. Pirchissu, arcuni cristiani la scrìvinu usannu la «RR».
Ìndici |
[cancia] Diffusioni
Stu finòminu funèticu s'attrova nta assai àrii di la Sicilia. Picca sunnu l'autura siciliani ca ùsanu stu modu di scrìviri.
[cancia] Asempi
rrosi (rosi)
rregule (règuli)
rragusanu (ragusanu, rausanu)
ecc.
[cancia] Rifirimenti ca ùsanu palori cu sta "rr"
- Vucabbulariu di Piccittu, 1950-1980
[cancia] Rifirimenti ca nun ùsanu palori cu sta "rr"
- Grammàtica di Pitrè, 1870
- Dizziunariu etimològgicu di Giarrizzo, 1989
- Vucabbulariu di Camilleri, 1998
- Dizziunariu di Luigi La Rocca, 2000
- Grammàtica di Bonner, 2001
[cancia] Ntâ littiratura siciliana
- Dî pruverbi siciliani cugghiuti di Giuseppi Pitrè:
-
- Cavaddi rausani, muli spaccafurnari e scecchi muricani.
-
- Un casu nun fa règula.
-
- Quannu lu riccu accarizza lu pòviru, signu ca l'havi a ngannari.
- Diciottu Jarofuli di Sarvaturi Camilleri:
-
- di li ricordi di la primavera
- Lu Regnu di li Vulpi di Giuvanni Meli:
-
- Tra lu regnu e dominiu vulpignu
- Traduzzioni di William Shakespeare di Renzu Porcelli:
-
- e a lu to libbru duni la ricchizza.
[cancia] Sicilianu standard usatu ntâ wikipedia
Raccumannamu di nun usari la "rr" ca rapprisenta nu finòminu funèticu e cunzidiramu lu sò usu comu n'erruri.