Televisioni

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Televisioni dî primi anni cinquanta

La televisioni (neoluggismu gricizzanti pi "visioni a distanza") è unu dî menzi di cumunicazzioni cchiù canusciuti e cchiù utilizzati ô munnu, ca cunzisti ntâ trasmissioni e ntâ diffusa ricivibbilitati a distanza di mmàggini e soni. È unu dî menzi di cumunicazzioni di massa.

Cunziddirata cuncittuarmenti n'evuluzzioni dâ radiu, ca putìa trasmèttiri sulu soni, fu parallilamenti sviluppata di diversi gruppi di travagghiu ‘n diversi paisi (è quinni arduu ndividuari na riali primugginitura), videmma pi finalitati militari (comu spissu succedi pi tanti mminzioni) e fu faciuta dispunìbbuli ô pùbbricu sùbbutu doppu la fini dâ Secùnna Guerra munniali.

La sò simpricitati d'usu e l'attuali vasciu costu la purtaru a aciancari sempri cchiù afficacimenti li jurnali e la radiu comu funti di nfurmazzioni e, suprattuttu, di svagu, grazzî ê nun nummarèvuli film, telefilm e prugrammi di varitati ca sunnu trasmittuti.

Funziunamentu[cancia | cancia la surgenti]

Mentri pi l'audiu putìa aggivurmenti utilizzàrisi la ticnoluggìa dâ radiu, pâ riprisa, la trasmissioni e la ricizzioni dî mmàggini avìanu a studiàrisi novi formi tècnichi d’aciancari.

Partennu dû cuncettu dâ pirsistenza dî mmàggini supra la ritina umana, lu cui principali utilizzu cumunicativu era lu cinema, tannu ‘n marcatu cunzulidamentu, e carculannu dî prupurzioni di difinizzioni pî quali l'occhiu umanu nun avissi pututu distìnquiri li diffirenzi di diminzioni nfinitèsima, si pinzau di rènniri supra nu schermu idòniu (televisuri) na mmàggini alittrònica scannuta di na telecamera e ch’è trasmittuta via radiu.

La telecamera, ricarcata pi l’òttichi supra la cineprisa, analizzava alittronicamenti braneddi nfinitisimali dâ mmàggini nquatrata, usannu nu pinzeddu alittrònicu di littura ca scurrìa la mmàggini pi righi, di manca a dritta, cumpunìa nu paccheddu di dati dû tipu "lustru/scuru" (anàlucu a l'accessu/spentu e appoi ô 0/1 dû sistema binariu) e lu trasmittìa urdinatamenti via radiu.

Pi n’àutra manu, lu ricivituri dicudificava sti dati attraversu n’àutru pinzeddu alittrònicu (di scrittura) ca pircurrìa d’arreri, sempri pi righi alterni, lu schermu e cu nu fasciu d’alittroni addumava dî fòsfuri ca na vota "eccitati" emittìanu luci, lassannu inerti chiddi unni succidìa scuru.

Stu fasciu d’alittroni vinìa "guidatu" d’un campu alittromagnèticu criatu di dî bubbini ca s’attròvanu supra lu coddu dû tubbu catòdicu

Li tèmpura veru ridutti di scanzioni (25 fotugrammi ô secùnnu) cunzintìanu appoi di rènniri li mmàggini ‘n siquenza a ritmi supiriuri a chiddi dû cinema, cunzintennu n'uttimali rinnuta dû muvimentu.

Pâ trasmissioni foru scigghiuti gammi di friquenza ca cunzintìssiru n'anchia purtata di dati, li megghi risurtannu nfini chiddi dî VHF (Very High Frequencies, friquenzi di 30 a 300 MHz) e UHF (Ultra High Frequencies, friquenzi da 300 MHz a 3.0 GHz). Pâ ricizzioni si fici nicissariu dutari l’apparati riciventi di ntinni cumplessi, capaci di cògghiri cu sufficenti amprificazzioni li vari cumpunenti dû signali.

La banna c’ogni canali uccupa è di 7 MHz pi trasmissioni ‘n VHF, 8 MHz pi trasmissioni ‘n UHF.

La televisioni a culuri[cancia | cancia la surgenti]

Cû tempu, e cû prugressu dî ticnoluggìi alittrònichi (ma videmma câ prugrissiva riduzzioni dî diminzioni dî cumpunenti, grazzî a li transistor), fu pussìbbuli iputizzari e rializzari na trasmissioni di mmàggini a culuri, effittuannu anàlisi e suddivisioni dâ mmàggini scannuta secùnnu li cumpunenti dî culuri funnamintali (russu, azzolu e virdi), di riprudùciri ‘n tutta analuggìa supra schermi. Li cui fòsfuri èranu dividuti ognidunu ‘n 3 fòsfuri cchiù nicareddi, unu russu, unu azzolu e unu virdi. Ntô 1977 veni quinni ntruduciuta ‘n Italia la televisioni a culuri, prisenti a l'àstiru d’arcuni anni.

La televisioni nta l’Italia[cancia | cancia la surgenti]

Nta l’Italia li primi trasmissioni spirimintali dâ televisioni foru effittuati a pàrtiri dû 1934, ma nu survizzu di trasmissioni riulari accuminzau surtantu lu 3 di jinnaru di 1954, a cura dâ RAI, ubbiamenti ‘n jancu e nìuru.

Lu signali agghicau supra tuttu lu tirritoriu nazziunali dui anni doppu, e a ddu mumentu l’abbunati èranu ancora rilativamenti picca - 360.000 - a causa dû costu elivatu di l’apparecchi.

Di l’anni Cinquanta la diffusioni dâ tv criscìu a ritmi stupifacenti, comu pricidintimenti succidutu supra lu mircatu miricanu.

Nta dd’anni la televisioni era nu beni di lussu ca picca taliani putìanu pirmèttirisi, tantu ca li bar o li casi di li propi vicini addivintaru lochi pridiletti pi visioni di gruppu, suprattuttu ‘n accasioni dî trasmissioni dû primu e sùbbutu pupularìssimu telequiz talianu, li primi piuneri foru Mariu Riva cu Il Musichiere, e Mike Buongiorno cû pupularìssimu Lascia o raddoppia?, tannu quasi nu dibbuttanti ma ca di ddà avissi pigghiatu li mossi pi na stripitusa e lunghìssima carrera.

Nta l’anni '60, cû prugressu di l'econumìa, lu televisuri divinni accissoriu di sempri maiuri diffusioni, nzinu a jùnciri macari classi suciali menu aggiati; l'elivatu tassu di anarfabbitismu riscuntratu tra chisti suggirìu la mittuta ‘n unna di "Non è mai troppo tarde" (1959-1968), nu prugramma di nzignamentu elimintari ch’era cunnuciutu dû mastru Alberto Manzi e ca, fu stimatu, avissi aiutatu quasi un miliuni e menzu d’adulti a cunzèquiri la licenza elimintari.

Videmma li tappi succissivi dû sviluppu televisivu talianu ndìcanu un ritardu rispettu a l’àutri paisi europei: sulu ntô 1961 nizziaru li trasmissioni di lu secùnnu canali RAI, lu culuri agghicau ntô 1977 e la terza riti tv tra la fini dû 1979 e lu nizziu dû 1980 (comu di riforma dû 1975), sempri ntô stissu annu nasci Telemilano 58 (Canale 5).

Lu dicenniu succissivu vitti l'affirmazzioni di l’emittenti privati di Silvio Berlusconi e lu sò mmidiatu successu (cu l'aiutu di Bettino Craxi, ca c’un dicretu ligalizzau la tv privata, ca prima nun era ligali pû monopoliu di statu RAI).

La prulifirazzioni d’emittenti televisivi addumannau a cchiù riprisi ntirventi liggislativi di riulamintazzioni, nuddu dî quali niscìu ubbiamenti indenni di pulèmichi. L'articulazzioni dî prubbrimàtichi nnistati è tali di cuimmòrciri nta l’argumenti di discussioni dritti custituzziunali e custioni d’uppurtunitati pulìtichi, essènnusi addirittura sviluppata na jurisprudenza spicialìstica (p’asempiu li mai rispittati sintenzi dâ Corti Custituzziunali). ‘N particulari si riteni ca la situazzioni taliana, bucciata di diversi assuciazzioni suvranazziunali a causa dâ prisunta cuncintrazzioni di mass-media ntê manu di Silvio Berlusconi, è ‘n cuntrastu cû funnamintali artìculu 21 dâ Custituzzioni (libbirtati di sprissioni), armenu ntô dilicatìssimu campu tv.

Cronoluggìa di l'evuluzzioni dâ televisioni ntô munnu[cancia | cancia la surgenti]

  • 1974: lu 10 di giugnettu li sintenzi n. 225 e n. 226 stabbilìscinu li cunnizzioni mìnimi pi cunziddirari lu monopoliu radiutelevisivu pùbbricu cunformi a li principi custituzziunali; pigghia lu via la liggittimazzioni dî trasmissioni ‘n Italia dî prugrammi àstiri e dî prugrammi via cavu ‘n àmmitu lucali.
  • 1975: lu 14 d’aprili la liggi n. 103 sancisci la riforma dâ Rai; la tv di Statu passa dû cuntrollu dû Cuvernu a chiddu dû Parramentu: nasci ufficiarmenti la luttizzazzioni; si pruggetta la custruzzioni di na terza riti pùbbrica.
  • 1976: lu 31 di dicèmmiru va ‘n unna l'ùrtima puntata di Carosello. Accabba quinni la veru siquiuta trasmissioni pubbricitaria di prima sirata ca tantu successu avìa scutuliatu sia ntâ fascia adulta ca tra li cchiù nichi teleutenti. Câ sintenza n. 202 dû 28 di giugnettu s’agghica a lu supiramentu dâ liggi di riforma dâ Rai dû 1975 e la liggittimazzioni di l’emittenti privati via eteri ‘n àmmitu lucali.
  • 1977: veni ntruduciuti ‘n Italia lu culuri, già prisenti di tempu nta àutri paisi (li primi videocameri a culuri, ntê Stati Uniti, èranu già ‘n circulazzioni spirimintali duranti la secùnna guerra munniali).
  • 1979: lu 15 di dicèmmiru nìzzianu li trasmissioni di Raitre.
  • 1980: nasci TeleMilanu, la futura Canale 5.
  • 1994: lu furmatu tv passa di li 4/3 (rapportu tra larghizza e autizza) a li 16/9 utilizzati sulitamenti ntô cinema.
  • 1997: cumpari supra lu mircatu lu primu televisuri a lu plasma.
  • 2000: la ticnoluggìa LCD (Liquid Crystal Display), nata pî monitorpersonal computer, veni aduttata videmma ntâ custruzzioni di l’apparecchi televisivi.
  • 2002: nasci OrfeoTv, la prima televisioni di strata - Telestreet ca trasmetti lu propiu signali supra nu conu d'ùmmira dû centru di Bulogna.
  • 2003: l'1 di dicèmmiru lu network televisivu Mediaset accumenza li trasmissioni diggitali tirrestri.
  • 2004: lu 3 di jinnaru, cinquant'anni doppu la nascita dâ televisioni taliana, la RAI nizzia a sò vota lu survizzu di trasmissioni diggitali tirrestri; lu 6 di frivaru nasci Sportitalia, nu canali televisivu gratuitu ntiramenti didicatu ô sport.
  • 2005: Mediaset e La7 lànzanu nu novu survizzu supra lu diggitali tirrestri: la pay-per-view di vari abbinimenti (partiti di serî A, film, cuncerti...).

Vuci currilati[cancia | cancia la surgenti]