Utenti:Santu/pruggettu:Pupi siciliani - Palatini di Francia

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Carlu Magnu[cancia | cancia la surgenti]

Re dâ Francia e difinsuri dù cristanèsimu contru a l'àrabbi. Iddu e lu capu dû sò asèrcitu valurusu e nta ogni campu di battagghia, junci vittòria supra a vittòria. Lu sò asèrcitu veni cunziddiratu lu cchiù forti di tutti, àbbili e mbattìbbili, grazzi a la prisenza di li Palatini di Francia, ca nasceru pròpiu pi vuluntati di Carlu Magnu.

Lu sò regnu durau assai e nta ssu tempu, ntê terri cunquistati, diffunìu la fidi 'n Cristu. Fu nu Re nòbbili, giustu e ginirusu, macari ca, nta quarchi uccasioni, s'addimustrau tanticchia dèbbuli e, vulennu, macari ngènuu.

Murìu a lu ottucentuvintisetti e lassau a sò figghiu Aluiggi lu regnu e chistu cuntinuau li gesta dû patri.





Orlandu[cancia | cancia la surgenti]

E' lu primu Palatinu di Francia e ginirali 'n campu di l'asèrciti francisi e rumani; è figghiu di Miloni, Conti di D'Anglanti e di Berta, soru di Carlu Magnu; è cucinu di Rinardu , Bramanti e di Astolfu. La sò spata è la "durlindana".

Berta, soru dû Re Carlu, si nni fuji cu Miloni, duca di D'Anglanti e a sta nutizzia lu Re, siddiatu forti, fa n'edittu bannennu dû regnu soru e cugnatu. Nasci Orlandu ca già di picciriddu ammustra signali di granni curaggiu, ammazzannu ntô voscu sarpenti e ursi.
Ntantu Carlu Magnu, ncurunatu mpiraturi, mentri si nni torna a casa, 'n Francia, passa dû paisi unni s'avìanu arifuggiati Berta e Miloni e ddocu, avènnuni sintutu già parrari, ncontra a sò niputi Orlandu. Re Carlu ripigghia la sà caminata pâ Francia, purtànnusi d'appressu Orlandu e sò matri (Miloni avìa già murutu pri manu dû saracinu Altomonti).

La prima prudizza unni Orlandu ammustra d'èssiri nu granni guerrieru è quannu ammazza cô vastuni lu putenti saracinu Altomonti (assassinu di sò patri Miloni) e si pigghia li sò armi.
Fà appoi tanti àutri mprisi, ammustrannu curaggiu e valuri, meritannu, pri chissu, d'èssiri aricanusciutu comu primu Palatinu di Francia.

Oralandu, ora ca è granni, si marita cu Aldabedda e cu chista campa tranquillu pri quarchi annu, ma, appoi, un jornu, a la corti di Francia, s'apprisenta na picciotta bedda e un cavaleri, accumpagnati di quattru gicanti cu l'ali. Pri sta picciotta accussì bedda, ca havi pri nomu Angelica, tutti li palatini pèrdunu la testa, nnamurati; Orlandu, non currispunnutu d'idda, ortri a la testa, perdi macari la raggiuni.

Astolfu, cucinu e amicu di Orlandu, pi òridini di Diu, cavarcannu l'Ippògridu, nu cavaddu alatu, arvola supra la luna p'aripigghiaru la raggiuni di Orlandu; chistu, turnatu sanu di menti, si jetta, senza cchiù nenti taliari, ammenzu a li battagghi contru a li nfideli pri fari triunfari la fidi 'n Cristu. Appoi, nu tintu jornu, attrova la morti nta la sò ùrtima battàgghia, fatta sempri sutta a li nzegni di Diu, contru a li saracini, nta na lucalità dâ Spagna, saputa sèntiri Roncisvalle; apprima di mòriri sona l'Olifanti, un cornu ca servi pâ chiamata di l'ùrtimu succorsu.

Rinardu[cancia | cancia la surgenti]

File:Pupi catanesi.jpg

E' lu secunnu Palatinu di Francia e è lu cucinu di Orlandu; figghiù dû Duca Amoni, frati di Miloni, e di Biatrici, figghia dû Duca Namu; havi na soru ca si chiama Bradamanti, maritata cu Ruggieru; sò muggheri si chiama Clarici; la sò spata e la Frusberta.

Rinardu già di carusiddu duna la prova dû sò curaggiu: nu jornu, mentri và cu la matri a lu mircatu, veni avvicinatu di na vecchia ca ci duna n'armatura cumpreta e n'elmu e ci dici: «Ti vogghiu diri, figghiu, ca l'armaura e l'èlimu sunnu ncantati ! Accura ca, si tò matri nun hà statu fideli a sò maritu e ti metti st'armatura e st'èlimu, tu mori.» Rinardu senza nuddu scantu, si metti l'armatura e l'elmu , sicuru ca sò matri è na fìmmina anesta. Allura, la vecchia, ci fà fari un giuramentu: iddu havi a minnicari l'unuri di sò matri, c'avìa statu nfangatu dû vili Gimanu.

Passa lu tempu e Rinardu, o ciancu dî Palatini, lutta ntê battagghi contru a li saracini; nuddu lu canusci e nuddu sapi cu è; iddu, comu a nu sèmprici surdatu, cummati pri Diu e pri lu Re. Ma lu curaggiu e lu valuri ammustratu ntô campu di battagghia veni purtatu a l'arìcchia di Carlu Mpiraturi ca lu manna a chiamari e ci spia cui iddu è, picchì pû Re nun è pussìbbili ca nu surdatu comu egghiè pò aviri n'ànimu accussì nòbbili e ntrèppitu. Rinardu, allura, s'apprisenta e ci rivela la sò nascitura, ma a na cunnizzioni: apprima di diri lu sò nomu, voli di lu Re lu primessu di sfidari a duellu Gimanu di Bajona, ca, ngiustamenti, urtraggiau lu nomu di sò matri !.Lu primmessu veni accurdatu. Rinardu chiama a disfida Gimanu e l'ammazza.
Rinardu, pò caràttiri ca havi, non s'hà tiratu mai arredi a li disfiti e mancu a l'avvinturi: na vota ammazzau lu trimentu gicanti Atlanti e si pigghiau tutti li sò armamenti e la spata Frusberta ; n'àutra vota assicutau e vincìu a lu cavaddu ncantatu di nomu Bajardu e addivintau lu sò patruni; ancora, na vota àutra, nzemi a lu sò amicu e cumpagnu Florindu, allibbirtau chiossai di trenta fìmmini priggiuneri dû gicanti Brunamunti.
Lu prodi Rinardu porta a tèrmini tanti mprisi timirari, comu a chidda d'ammazzari lu turrìbbili Mambrinu e tràsiri 'n pussessu di lu sò elmu ncantatu; vìnciri e firiri a morti la valurusa saracina Rovenza ca, pô sò valuri e macari pô sò mantellu ncantatu, avìa vinciutu a tutti li palatini.

Quannu Angelica s'apprisenta nti la corti di Francia, Rinardu, comu a tutti li Palatini, veni pigghiatu di la smània d'amuri e, p'amuri d'idda, arriva macari a fari nu duellu cu sò cucinu Orlandu. Ma assai sunnu li nnamuramenti ca havi Rinardu pri tanti fìmmini, comu a chiddu pri la bedda Liandra e appoi pri Bellisarta, figghia dû re di Nàpuli, ca havi 'n coddu l'occhi di Re Carlu ca la voli pri spusa: pri ssu namuramentu, Rinaldu e tutta la sò famigghia è mannatu fora dâ Francia, asiliatu. Dopu tanti piniamenti Rinardu torna 'n Francia e addumanna pirdunu ô Re e chistu ci lu duna.

Rinardu arritorna ô ciancu dî Palatini di Francia nzinu a la battagghia di Roncisvalle, unni mori sò cucinu Orlandu pri curpa dû tradituri Ganu di Magonza. Rinardu addinunzia ô Re lu tradituri ca veni cunnannatu a èssiri squartariatu. Appoi Rinardu si leva l'àbbiti dû Palatinu e si metti chiddi dû cummentu e nuddu ni sapi cchiù nenti (forsi aresta doccu nzinu a la sò morti).