Sicilia (èbbica piemuntisa)

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Vittorio Amedeo II.

La duminazzioni piemuntisa ntâ Sicilia accuminciau lu 10 di giugnu 1713, quannu ci fu lu passaggiu di l'ìsula di Fulippu V a Vittòriu Amideu II, e spirdìu ntô 1720, quannnu la Spagna nvasi l'ìsula pi ripigghiarisilla.

Vittoriu Amideu II[cancia | cancia la surgenti]

Ntâ l'uccasioni dô trattatu di Utrecht, dopu tanti guerri c'avìanu misu 'n ginòcchiu l'Europa, la Casa Savoia appi granni vantaggi, tra cui lu tìtulu reggiu e tutta la Sicilia: lu 10 di giugnu 1713, nfatti, la Spagna firmau lu ducumentu di cissioni di l'ìsula a li Savoia sutta la prissioni di la Nglaterra. Li cunnizzioni misi di Fulippu V di Spagna pri la cissioni dâ Sicilia eranu chisti:

  1. La Casa Savoia non puteva mai vìnniri l'ìsula o scanciàrila cu n'àutru tirritoriu.
  2. La Sicilia avìa a èssiri mantinuta comu feudu dâ Spagna: finutu lu ramu dê mùsculi dê Savoia, idda avìa èssiri turnata a la curona di Madrid.
  3. Tutti li mmunità 'n usu ntâ Sicilia nun avìanu èssiri abbrucati.

Ntâ rialtati, sulu l'ùrtimi dui punti foru accittati di Vittoriu Amideu II. A l'ùrtimu mumentu, Fulippu V ci fici mèttiri n'àutru puntu, e zoè:

  1. lu Re di Spagna puteva dispurri a sò piacimentu dê beni cunfiscati ê sùdditi siciliani curpèvuli di tradimentu.

Vittoriu Amideu accittau macari stu puntu pri evitari ca na prutesta dô duca avissi pututu arimannari la stisura di li trattati. Lu ducumentu cô quali si cideva la Sicilia a li Savoia vinni frimmatu lu 13 di giugnettu. L'arardi lu stissu jornu jeru pi Torinu annunciannu l'acquisizzioni dû tìtulu reggiu di Vittoriu Amideu. Na fudda fistusa s'arricugghiu davanti ô palazzu ducali acclamannu lu re, ca niscìu dô balcuni brindannu nzemi â fudda.

Lu 27 di giugnettu, Vittoriu Amideu II, prontu pri partiri pâ Sicilia, ci detti a sò figghiu Carlu Manueli la nòmina di prìncipi dô Piemunti, locutinenti di li Stati dâ terrafremma; ma lu picciottu non avìa ca sìdici anni e picciò vinni assistitu di nu Cunsigghiu di Riggenza. Lu 3 di uttùviru lu novu re salpau di Nizza pi jiri ammeri Palermu, unni sbarcau quarchi vinti jorna dopu. Lu 24 di dicèmmiru, dopu na granni cirimònia ntâ Cattitrali di Palermu, Vittoriu Amideu II e sò muggheri Anna Maria di Orléans riciveru la curona règgia.

Ô parramentu sicilianu iddu accusì parrau nta una di li primi siduti:

« Li nostri pinzera nun sunu rivurgiuti a àutru ca a circari di avvantaggiari stu Regnu pri rimettìrilu, secunnu la Grazzia di Diu, a lu prugressu dê tempi, ripurtarìlu ô sò anticu lustru e a ddu statu unni avissi aspirari pri la ficunnità dô solu, pri la filicità dô clima, pri la qualitati di l'abbitanti e pri la mpurtanza di la sò situazzioni. »


Li boni ntinzioni dô re vìnniru misi 'n pràtica ntâ lutta contra lu bricantaggiu, ntô sviluppu dâ marina mircantili e ntâ riurganizzazzioni finanziaria e di l'asèrcitu (pô quali si pigghiau a mudellu chiddu piemuntisi). La pirmanenza dô re ntâ Sicilia durau nzinu a lu 7 di sittèmmiru 1714.

La ripigghiata spagnola[cancia | cancia la surgenti]

La paci di Utrecht, cu tuttu chiddu ca purtò, fu sulamenti nu passaggiu ntâ stòria piemuntisa. La Spagna, nfatti, si stava riarmànnusi assai. Scantati di tutta ssa putenza, Francia, Olanda, Nglaterra e Austria fìciru chianu-chianu lijami difinzivi tra d'iddi. Vittoriu Amideu II, quannu appi la nutizzia dâ criazzioni di na pussìbbili Quatrùplici Allianza, si sintiu di èssiri n'àutra vota 'n pirìculu.

Ntô pruggettu dê suvrani allijati c'era chiddu di livàricci a la Spagna lu pinzeri supra a l'Italia, ma chistu non jeva d'accordu cû chiddu c'avìa ntâ testa la Casa Savoia. L'Austria, 'n particulari, vulìa aliminari li piemuntisi dâ Sicilia. Vittoriu Amideu dicidìu di aggiri cu astuzzia, mannannu nviati a Vienna e a Londra pri èssiri nfurmatu di li nuvitati nta la pulìtica estera. Si li paisi allijati avìssiru pri daveru frimmatu n'allijanza, allura Vittoriu Amideu s'avissi truvatu pri daveru ntê guai, circundatu di tutti li lati.

Dopu aviri circatu 'n ogni modu d'allijàrisi cu l'Austria (macari pri mezzu di na pruposta di spusalizziu), Vittoriu Amideu vinni attaccatu ntâ Sicilia dê spagnoli, ca iddu cunziddirava allijati. La Sicilia vinni mmasa di 30.000 surdati straneri e li picca furtezzi piemuntisi foru custringiuti a arinnìrisi.

Di Vienna ci arrivò a Vittoriu Amideu la pruposta di fari parti di l'urmai furmata Quatrùplici Allijanza 'n canciu dû tìtulu di Re di Sardegna. La distruzzioni di la granni frotta spagnola e la vittoria dâ Quatrùplici Allijanza ci pirmittìu a Vittoriu Amideu di tinìrisi nu tìtulu reggiu. Era lu 1718 e l'eredi di Casa Savoia vineva ncurunatu Re di Sardegna. La cchiù vicinanza di st'ìsula ci primmitteva di gistìrila e cuntrullàrila megghiu dâ Sicilia e accussì si pò diri ca lu canciu fu assai vantaggiusu pri Vittoriu Amideu.

Vuci currilati[cancia | cancia la surgenti]

Mappa storica Storia dâ Sicilia Tempi di Selinunti
pristoria | èbbica finicia | èbbica greca | èbbica rumana | èbbica vànnala | èbbica gòtica | èbbica bizzantina | èbbica àrabba | èbbica nurmanna | èbbica sveva
èbbica angiuina | èbbica aragunisa | èbbica spagnola | èbbica piemuntisa | èbbica burbònica | èbbica cuntimpurània