Micheli Servetu

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Micheli Servetu.

Micheli Servetu (Villanova de Sixena, Spagna, 19 di sittèmmiru 1511 - Ginevra, Svìzzira, 27 di uttùviru 1553), Miguel Servet pi spagnolu, fu un tiulogu, un mèdicu e un umanista. Sparti dû studiu dâ Bibbia, si ntirissau ê scienzi comu l'astronumìa, mitiuruluggìa, giografìa, jurisprudenza, anatumìa e matimàtica.

Comu picciottu[cancia | cancia la surgenti]

Servetu era sempri nu studenti brillanti. A 14 anni canuscìa già lu grecu, il latinu, l'ebbraicu e avìa arricugghiutu na vasta canuscenza 'n campi comu la filusufìa, la matimàtica e la tiuluggìa. A 16 anni jiù a studiari a l'univirsità di Tolosa, nnâ Francia unni liggìu pâ prima vota la Bibbia - lu fici 'n sicretu, datu ca era vitatu - e cci arristau affascinatu.

Contra la Cresia[cancia | cancia la surgenti]

Propiu liggennu la Bibbia Servetu accuminzau a aviri dî dubbi supra li soi duttrini. Dubbi accintati dâ digradazzioni murali dû cleru spagnolu e dâ cirimonia di ncurunazzioni di Carlu V: secunnu a iddu, stu sfarzu era cuntrastu câ simpiricità dî Vangeli. Ntô giugnettu 1531 pubbricau De trinitatis erroribus: 'n stu libbru crìitica cu forza li patri dâ Chiesa Cattòolica, accusànnuli d'aviri nzitatu fausi nzignamenti quali la trinità ô nteru dû cristianèsimu. L'annu succissivu vinni pubbricatu lu sò Dialogorum de Trinitate (Diàlugu supra la trinità) e puru De Iustitia Regni Christi (Supra lu regnu di Gesù Cristu).

Sta sò presa di pusizzioni supra la trinità lu facìu aviri na tinta riputazzioni, nun sulu tra li cattòlici, ma puru tra li prutistanti.

Scuperti scintìfichi[cancia | cancia la surgenti]

Doppu la pubbricazzioni dî soi òpiri supra la trinità, pi Servetu accumenzau nu pirìudo di pirsicuzzioni. Pi chissu era custrittu a scappari a Pariggi, sutta lu nomu fàusu di Villanovanus. Ccà accuminzau a studiari l'arti e la midicina e la sò cusiurità lu spincìu a attagghiari li cadàviri pi capiri l'anatumìa umana. Ntô 1533 scrivìu Christianismi Restitutio, ntô quali mintìu li soi scuperti supra la circulazzioni nica, 75 anni prima ca William Harvey scuprissi l'apparatu circulatoriu. Priparau puru na nova edizzioni dâ Giografìa di Tolomeo e scrivìu un trattatu di farmacoluggìa (Syruporum universa ratio).

Priciuni, prucessu e cunnannata[cancia | cancia la surgenti]

Servetu vinni arristatu lu 4 di aprili 1553 p'affruntari l'auturità dâ Chiesa Cattòlica, ma câ cumplicità di Calvino chi avìa dinunzatu a l'auturità cattòlica l'erètica. Doppu sulu 3 jorna Servetu si nni scappau dâ priciuni. Lu 13 di austu vinni acchiappatu nta na cresia rifurmata di Ginevra. Pû vuliri di Calvino, lu quali avìa nfruinzatu la justizzia dî cresi rifurmati di Zuricu, Berna, Basilea e Sciaffusa, quantu ca lu 24 di uttùviru vinni prucissatu e cunnannatu ô rogu, nzèmmula chî soi òpiri antitrinitari. L'esecuzzioni abbinìu tri jorna doppu, lu 27 di uttùviru 1553. Ntô 1900, li auturità di Ginevra cci fìciru custruiri 'n Place Champel un munumentu d'espiazzioni â mimoria di Micheli Servetu.

Vuci currilati[cancia | cancia la surgenti]