Centru dâ Via Làttia

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Mmàggini nfrarussa scattata dô telescopiu spazziali Spitzer ca ammùstra cintinagghia di migghiaia di stiddi nto centru vurticusu dâ Via Làttia.

U centru dâ Via Làttia, canusciuta puru comu Centru Galatticu, eni u centru firrìanti dâ Via Làttia; si trova a circa 8000 parsec (2.4×1017 km), ossia circa 26.100 a.l. da nuavutri,[1] 'n dirizziuni dî custiddazzioniSagittariu e Ofiucu, nto puntu 'n cui a Via Làttia appari cchìu luminusa. Chistu puntu dâ galassia currìspunni câ radiusurgenti cumpatta Sagittarius A*, alimintata da nu purtùsu nìuru supermassicciu.[2]

Ci sunnu circa 10 miliuna di stiddi dintra nu sulu parsec prìsenti nto centru dâ Via Lâttia, duminatu da na granni prìsenza di giganti russi, nzemi a na significativa pupulazzioni di stiddi supergiganti e stiddi di Wolf-Rayet nascìuti da iventi di furmazziuni stiddari succìruti circa nu miliuni di anni fa. Chista parti dâ galassia eni rimasta mistiriusa pî assai tempu e sulu ricenti osservazziuni, pussibbili grazzi a granni telescopi eurupei prìsenti nto l'emisferu australi, comu u Very Large Telescope ca hannu ratu a pussibbilitati di studiarini megghìu a struttura.

Scuperta e studiu[cancia | cancia la surgenti]

A causa dâ prìsenza di friddi nubbi ntirstiddari nnâ linea di vìruta, u Centru Galatticu nun poni essìri sturiatu nnê lunchizzi d'unnavissibili, mancu cu l'ultraviulettu e mancu ancùora cu li raggi X a debbuli friquenza; tutti li nfurmazziuni c'avemmu ci sunu furniti da l'osservazzioni a raggi gamma, raggi X a forti friquenza, nfrarussi e unni radiu.

Nto 1755 u filòsufu tidiscu Immanuel Kant cunsìgghia tramiti a sô opira Storia universali dâ natura e tiuria dû cielu ca na granni stidda jera ô centru dâ Via Làttia e ca Siriu putìa essìri chidda stidda.[3] I cuurdinati dû Centru dâ Via Làttia vinniru calculati e prìsintati pâ prima vota da l'astrònumu mèricanu Harlow Shapley nto sô studiu ncapu a distribuzzioni dî l'ammassi globulari1918, u stissu Shapley dissi ca li ammassi globulari ntornu â Via Làttia parìanu essìri cintrati ncapu li sciami di stiddi nnâ custiddazzioni dû Sagittariu, ma ca li nubbi muleculari nnâ chidda zona nun facìanu virìri nenti.[4]

Nto 1944 l'astrònumu tidiscu Walter Baade, sfruttannu l'oscuramentu di Los Angeles duranti u pìriudu di guerra, arrìnisciu a usari u massimu dû putinziali dû telescopiu di l'Osservatoriu di Monti Wilson, scuprennu 'n Andromida dui pupulazzioni stiddari ca chiamoni Pupulazzioni I e Pupulazzioni II. A prima eni custituita da gas, pruvulazzi e stiddi giovani ca s'attròvanu ne bracci a spirali, mentri l'avutra eni furmatu da stiddi vecchi ca s'attròvanu nnâ parti cintrali. Nnê fotu a culura iddi si arrìcanuscinu pû divìersu culuri; di solitu pû culuri blu dâ Pupulazzioni I e russastru dâ Pupulazzioni II. U fisicu tidiscu scuprìu puru ca vicinu a stidda Gamma Sagittarii c'eni nu vacanti di nu gradu nnê cursii di pruvulazzu ntirstiddari, ca furnisci na visioni relativamenti chiara dî sciami di stiddi ntornu ô nucliu dâ Via Làttia.[5] Da allura chista lacuna eni canusciuta comu finestra di Baade.[6]

Nnâ lucalitati di Dover Heights, 'n Australia, na squatra di radiuastronumi dâ Divisioni di Radiufisica dû CSIRO, guidata da Joseph Lade Pawsey, havi usatu la ntirferomitria marina pî scupriri alcuni dî primi funti radiu ntirstiddari e ntergalattiche, nto 1954 avianu custruitu na antinna fissa avuta 24 m e l'avìanu usata pî fari nu studiu dittagghiatu di na cintura di emissioni radiu assai putenti rilivata vicinu a custeddazzioni dû Sagittariu. Chiamarunu na forti fonti di punti vicinu ô centru di chista cintura "Sagittarius A", capennu ca s'attruvava nto centro dâ nostra galassia, nunustanti fussìru 32 gradi a sud-ovest dû centru galatticu pìnsatu 'n chidda epuca.[7]

Nto sistema di cuurdinati iquaturiali, chisti cuurdinati sunnu: Ascensioni ritta 17h 45m 40,04s; Declinazzioni −29° 00′ 28,1″.[8]

Discrizzioni[cancia | cancia la surgenti]

A radiusurgentu Sagittarius A*.

U parsec cintrali ntornu a Sagittarius A* cunteni cintinagghia di stiddi. Nunustanti a granni parti di chisti suunnu vecchi stiddi russi ncapu a siquenza principali, sunnu prisenti puru divìersi stiddi di granni massa: sunnu stati nfatti arrìcanusciuti cchìu di centu stiddi di pupulazzioni OB e di Wolf-Rayet, li quali parinu essìri nati a secuitu di nu unicu eventu di furmazziuni stiddari ca appi luogu picca miliuna di anni fa. L'esistenza di chisti stiddi rilativamenti giovani fu na surprisa pî l'esperti, cha pinsavanu câ forza marialipurtùsu nìuru avissi cuntrastatu a furmazzioni di chisti stiddi. Chistu "paradossu dâ giuvinezza" eni ancùora cchìu prìsenti 'n stiddi cha hannu na òrbita assai stritta ntornu a Sagittarius A*, comu i stiddi S2 e S0-102. L'ipotisi cchìu accreditati dicinu ca chistu ammassu di stiddi supermassicci s'havi furmatu oltri u Centru Galatticu, e ca poi fussi migratu 'n dirizzioni di Sagittarius A* attiratu dâ currenti gravitazziunali, o ca si fussi furmatu dda, grazzi â stissa forza gravitazziunali ca avi cuntrattu a granni nubbi dû discu di accrescimentu dû purtùsu nìuru. Assai di chisti stiddi giovani e massicci parinu essìri cuncintrati 'n unu o dui dischi,[9] cchìuttostu ca allargati 'n modu casuali dintra u parsec cintrali.

A furmazzioni stiddari nun pari tuttavia succerìri attualmenti dintra u Centru Galatticu, nunustanti u Discu Circumnucliari di gas muleculari orbitanti a dui parsec da Sagittarius A* pari essìri nu situ favurevuli pî l'eventu. Nu travagghiu di mappatura dâ dinsitati dû gas 'n na riggiuni di 400 a.l. ntornu ô Centru Galatticu prìsintato nto 2003 da Antony Stark e Chris Martin havi scupertu nu aneddu di accumulu la cui massa supìra di divìersi miliuna di voti chidda dû Suli e prossimu â dinsitati critica pìrfetta â furmazzioni stiddari. A cunclusioni di chistu studiu eni statu ca 'n circa 200 miliuni di anni nto Centru Galatticu putissi succèriri nu starburst, ossia nu viulentu episodiu di furmazzioni stiddari, cu stiddi supermassicci ca vilucimenti cancìanu 'n supernovi; comu talìatu 'n avutri galassi, s'accumpagna spissu â furmazziuni di getti galattici nnê poli. A Via Làttia, secunnu chistu studiu, putissi addìvintari na "galassia starburst" entru 500 miliuna di anni.

Distanza dû Centru dâ Via Làttia[cancia | cancia la surgenti]

A giusta distanza tra lu Sistema Sulari e lu Centru Galatticu nun si canusci cu cirtizza, ma alcuni studi dî primi anni 2000 fannu pìnsari a na distanza di circa 7,4/8,7 chiloparsec.[10]

Innìcari cu prìcisioni a distanza dû Centru Galatticu tramiti stiddi variabbili (comu i variabbili RR Lyrae) oppuru cannili standard (pî esempiu i stiddi russi) eni disturbatu da assai effetti, tra cui: na estinzioni, nu prìgiudizziu pî valuri minuri dâ distanza dô centru galatticu a causa di nu campiunamentu preferenziali di stiddi versu u latu vicinu dû bulge a causa dî l'estinzioni ntirstiddari e na ncirtizza nto caratterizzari comu na distanza media versu nu ruppu di stiddi variabbili truvati nnâ dirizziuni dû rivunciamentu galatticu si rifirisci â distanza dô centru galatticu.[11]

A natura dâ gallassia a spirali barrataVia Làttia, ca s'allarga attraversu u centru galatticu, eni puru attivamenti fruttu di discussioni, cu stimi pî la sô lunchizza media e l'orientamentu tra 1 000 e 5 000 pc (curtu o loncu) e 10-50°.[12] Alcuni studiusi sustennu câ Via Làttia prìsenta dui barri distinti, e l'una si trova nall'avutra. A barra eni deliniata dâ stiddi russi (viri puru [[giganti russa|giganti russi); tuttavia, i variabbili RR Lyrae nun traccianu na barra galattica di rilievu.[13] A barra putissi essìri circunnata da nu aneddu chiamatu "5-kpc ring" ca cunteni na granni frazzioni dî l'idrògginu moleculari prìsenti nnâ Via Làttia, accussì comu a maggiuri parti di l'attivitati di furmazzioni stiddari dâ nostra galassia. Vista dâ galassia di Andromeda, fussi a carattìristica cchìu luminusa dâ Via Làttia.[14]

Purtùsu nìuru supermassicciu[cancia | cancia la surgenti]

Visioni artistica di nu purtùsu nìuru supermassicciu ô centru di na galassia.

A cumplessa radiusurgenti astrunomìca di Sagittarius A pari truvarisi quasi esattamenti ô centru galatticu (circa 18 uri, -29 gradi) e cunteni na forti funti radiu cumpatta, Sagittarius A*, ca cuincidi cu nu purtùsu nìuru supermassicciu ô centru dâ nostra galassia. L'accrescimentu dû gas nto purtùsu nìuru, probabilmenti nteressa nu discu ntornu a iddu, irradia enìrgia pî alimintari a radiusergenti, assai cchìu granni dû purtùsu nìuru. Chistu ultimu eni troppu nicu pî essìri talìari cu li strumenti attuali.

Nu studiu dû 2008 ca lijava i radiutelescopii nnê l'Hawaii, Arizona e California (Very-long-baseline interferometry) misurava u diamitru dû Sagittarius A* a 44 miliuni di km (0,3 UA).[15] Pî fari nu esempiu, u raggiu dî l'òrbita tirrestri ntornu ô Suli eni di circa 150 miliuni di km (1,0 UA), mentri a distanza di Mercuriu dâ nostra stidda duranti u sô puntu i maggiuri vicinanza (perieliu) eni di 46 miliuni di km (0,3). Quinni u diamitru dâ radiusurgenti eni picca cchìu 'nfiriuri dâ distanza di Mercuriu dô Suli.

Li scinzatiMax Planck Institute for Extraterrestrial Physics 'n Girmania, usannu telescopi cileni, hannu cunfirmatu l'esistenza di nu purtùsu nìuru supermassicciu nto centru galatticu, cu na massa 4,3 miliuni di voti supiriuri a chidda sulari.[16] U 5 di jinnaru 2015, a NASA avi rìfiritu di aviri talìatu nu bagghìuri a raggi X 400 voti cchìu luminusu dû solitu, dû Sagittarius A*. Lu eventu nsolitu putissi essìri statu causatu dâ ruttura di nu astiròidi ca carìu nto purtùsu nìuru, oppuru di l'aggregazzioni di linii di campu magneticu dintra u gas ca scurri nto Sagittarius A*.[17]

Pupulazzioni stiddari[cancia | cancia la surgenti]

Mmàggini nfrarussa ca ammùstra cintinagghia di migghiaia di stiddi nto centru vurticusu dâ Via Làttia.

U parsec cubbicu cintrali ntornu ô Sagittarius A* cunteni circa 10 miliuna di stiddi.[18] Puru si la maggìuri parti di iddi sunnu vecchi stiddi giganti russi, u centru galatticu eni puru riccu di stiddi massicci. Finu a ùora sunnu stati identificati cchìu di 100 stiddi OB e stiddi di Wolf-Rayet.[19] Pari ca sunnu stati tutti furmati 'n nu sinculu eventu di formazzioni stiddari picca miliuna di anni fa. L'esistenza di chisti stiddi rilativamenti giovani eni stata na surpresa pî l'esperti, ca s'aspìttavanu ca li forzi di mareapurtùsu nìuru cintrali mpidissiru a loru formazzioni. Chistu paradossu dâ giuvinizza eni ancùora cchìu forti pî stiddi ca s'attrovanu su òrbiti assai stritti ntorno a Sagittarius A*, comu S2 e S0-102. Li scinari nvocati pî spiegari chista formazzioni mplicanu a formazzioni di stiddi 'n nu granni ammassu stiddari spustatu dô centru dâ Via Làttia ca pari essìri migratu nnâ sô pusizzioni attuali na vota furmatu, o formazzioni stiddari dintra nu discu di accrescimentu di gas massicciu e cumpattu ntornu ô purtùsu nìuru cintrali. A maggiuri parti di chisti 100 stiddi giovani e massicci pari cuncintrarisi dintra di unu di dui dischi, cchìuttostu ca distribuiti casualmenti dintra u parsec cintrali. Chista osservazzioni tuttavia nun cunsenti di trarri cunclusioni difinitivi a chistu puntu.

A formazzioni stiddari nun pari essìri prisenti ô centru galatticu ì, puru si lu discu circumnuclìari di gas moleculari ca òrbita ntornu ô centru dâ Via Làttia a dui parsec pari nu situ abbastanza favurìvuli pâ formazzioni stiddari. U travagghìu prìsintatu nto 2002 da li scinzati Antony Stark e Chris Martin ca mappanu a dinsitati dû gadi 'n na riggìuni di 400 a.l. ntornu ô centru galatticu avi rivìlatu nu aneddu accumulanti cu na massa diversi miliuna di voti supiriuri a chidda sulari e vicinu â dinsitati critica pâ formazzioni stiddari. I dui scinzati stimanu ca 'n circa 200 miliuna di anni ci sarà nu episodiu di scoppiu di stiddi nto centru galatticu, cu assai stiddi ca si putissiru furmari assaì vilucimenti, cu na prìsenza 100 voti supiriuri dî supernovi. Chistu starburst poni puru essìri accumpagnatu dâ formazzioni di getti galattici mentri a materia cari nto purtùsu nìuru cintrali. Si tìurizza câ Via Làttia subisca na esplosioni di chistu tipu ogni 500 miliuna di anni.

Oltri u paradossi dâ giovinezza, c'eni puru nu "enigma dâ vecchiaia" lijatu â distribuzzioni dî vecchi stiddi ô centru galatticu. I mudelli tiòrici avianu pridittu ca li vecchi stiddi, ca supiranu di gran lonca i giovani stiddi, avissiru duvutu avìri na dinsitati criscenti vicinu ô purtùsu nìuru, n'accussìditta cupsidi di Bahcall-Wolf. Nveci, nto 2009 eni statu scupertu câ dinsitati dî vecchi stiddi ragghìuncìu na distanza di circa 0,5 pc da Sagittariu A*, quinni carìu versu lu nternu: nveci di nu ammassu densu, c'eni nu purtùsu, o nuclìu, ntornu ô purtùsu nìuru.[20] Sunnu stati cunsìgghiati divìersi suggìrimenti pî spiegari chistu scuncirtanti osservazzioni, ma nuddu eni del tuttu suddisfacenti.[21] Pì esempiu, puru si lu purtùsu nìuru mancìassi stiddi vicinu a iddu, crìannu na riggìuni a vascia dinsitati, chista rìggiuni avissi a essìri assai cchìu nica di nu parsec. Vistu ca li stiddi talìati sunnu frazziuni dû nùmmaru tutali, eni tiuricamenti pussibbili câ distribuzzioni stiddari cumplissiva sia diversa da chidda talìata, sebbene nun sunnu stati ancùora cunsigghìati mudelli plausibbili di chistu tipu.

Note[cancia | cancia la surgenti]

  1. (EN) SINFONI in the Galactic Center: young stars and IR flares in the central light month
  2. (EN) A star in a 15.2-year orbit around the supermassive black hole at the centre of the Milky Way
  3. (EN) The Galactic Giants
  4. (EN) Shapley, H (1918). "Studies based on the colors and magnitudes in stellar clusters. VII. The distances, distribution in space, and dimensions of 69 globular clusters"
  5. (EN) Baade, W (1946). "A Search for the Nucleus of Our Galaxy
  6. (EN) Ng, Y. K; Bertelli, G; Chiosi, C; Bressan, A (1996). "The galactic structure towards the Galactic Center. III. A study of Baade's Window: Discovery of the bar population?"
  7. (EN) Pawsey, J. L (1955). "A Catalogue of Reliably Known Discrete Sources of Cosmic Radio Waves"
  8. (EN) Galactic Center
  9. (EN) Galactic Center Research
  10. (EN) [Francis, Charles; Anderson, Erik (June 2014). "Two estimates of the distance to the Galactic Centre"]
  11. (EN) Universe at a glance
  12. (EN) Concerning the Distance to the Center of the Milky Way and Its Structure
  13. (EN) Metallicity Analysis of MACHO Galactic Bulge RR0 Lyrae Stars from their Light Curves
  14. (EN) Introduction: Galactic Ring Survey
  15. (EN) Reynolds, Christopher S. (2008). "Bringing black holes into focus"
  16. (EN) Gillessen, S.; Eisenhauer; Trippe; Alexander; Genzel; Martins; Ott (2009). "Monitoring Stellar Orbits Around the Massive Black Hole in the Galactic Center"
  17. (EN) NASA’s Chandra Detects Record-Breaking Outburst from Milky Way’s Black Hole
  18. (EN) The Center of Our Galaxy
  19. (EN) Isolated Wolf-Rayet Stars and O Supergiants in the Galactic Center Region Identified Via Paschen-α Excess
  20. (EN) Composition of the galactic center star cluster. Population analysis from adaptive optics narrow band spectral energy distributions
  21. (EN) Dynamical Models of the Galactic Center

Talìa puru[cancia | cancia la surgenti]

Avutri prugetti[cancia | cancia la surgenti]

Commons
Commons
Lu Wikimedia Commons havi 'na catigurìa cca conteni media su Centru dâ Via Làttia