Pulìtica

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Secunnu n'antica difinizzioni sculàstica, la pulìtica è l'Arti di cuvirnari li sucitati. Lu tèrmini, di dirivazzioni greca (di polis "Πόλις", citati), s'àpplica tantu a l'attivitati di chiddi chi s'attròvanu a cuvirnari pû menzu pupulari 'n dimucrazzìa, o pi àutri menzi nta àutri sistemi.

Storia[cancia | cancia la surgenti]

Èbbica Clàssica[cancia | cancia la surgenti]

Nnâ Grecia èrinu canusciuti tri formi di cuvernu e li sò rilativi digginirazzioni (sta suddivisioni apparteni a Aristòtili):

  • Politeia - simigghianti a la dimucrazzìa nti l'attuali linguaggiu (la sò curruzzioni è la Dimucrazzìa - ntô linguaggiu currenti dimaguggìa, lu cuvernu unni cumanna la massa).
  • Aristucrazzìa (Uligarchìa): Dû grecu Aristos (li megghiu) overussia lu cuvernu di li cchiù adatti a cuvirnari 'n contrappusizzioni a la sò curruzzioni, l'Uligarchìa (da Oligos, picca), ossia lu cuvernu d'arcuni, nun nicissariamenti li megghiu. Lu tèrmini aristucrazzìa, cû tempu, passau a significari lu cetu di li nòbbili, mmeci ca la forma di cuvernu.
  • Munarchìa (Tirànnidi): da Monos (sulu), signìfica lu cuvernu di n'omu sulu. Lu tèrmini Tirannu nnicava a chiddu ca si mpussissava nun ligarmenti dû putiri. Nni l'antica Grecia nun avìa lu significatu spriggiativu attuali ma nnicava sulu la nun "ligalitati" dû putiri.

Nta lu munnu ellènicu si canuscìa puru la Diarchìa, lu cuvernu di dui òmini, comu succidìa a Sparta.

Èbbica dû Mediuevu[cancia | cancia la surgenti]

Lu mediu evu è n'èbbica longa e la pùlitica appi cancimenti a secunnu dî pirìudi.

Doppu la cascata di lu rumanu mperu, li barbari ca arrivàranu, àppiru pocu senzu dâ pùlitica, su, cu stu tèrmini, vulemu diri cura da citati o cchiù 'n ginirali dû statu.

Li barbari prima di sistimàarisi ntra li cunfini di lu mperu nun èranu sidintari e nun avìanu citati. Quannu chisti arrivàranu ntê citati rumani pi cuvirnàrili usàvanu li genti rumani chi canuscìanu lu dirittu e li leggi. Li rignanti si limitàru a difènniri lu tirritoriu e a cummanari l'asèrcitu.

Ntrattempu pi curpa di li cuntìnui attachi, li citati s'accuminzaru a alliggirìrisi e li cristiani sinni scappàvanu versu li campagni. Accussì finu a l'annu milli li citati si ndibbuleru, e senza citati nun cci putìa èssiri libbirtati, diritti municipali, e pirciò pùlitica, mentri si raffurzava l'auturitati di li feudatari e i genti ca stavanu do feudu erunu comu servi.U feudatariu non si curava di comu stavunu i cristiani stanziati ntra lu sòo tirritoriu, iddu nuon si sinteva ubbrigatu a dari sirvizzi a li genti anzi pritinneva ca chisti avìanu a travagghiari gratuitamenti li sò terri.

Doppu lu milli, quannu lu cummerciu s'accuminzava a ricupigghiari e si furmava na classi bugghisi li citati accuminzarànu a crisciri e a chiamari genti dî campagni. A stu puntu era nicissariu furmari nu cuvernu dâ citati, picchì lu feudatariu pi diversi mutivi era ncapaci di cuvirnàrili.

Lassannu pèrdiri li diversi formi di cuvernu ca li citati si daru, li cuvirnanti si prioccupàvanu di dari sirvizzi e cittadini, d'accussi primu di tuttu si furmaru un sistema di tassazzioni pi custruiri mura, strati, ponti, e macari aviri n'asèrcitu di mircinari.

In agghiunta li citati arricivìanu dî feudatari diritti particulari e li cristiani ca stàvanu dda ntra nun èraunu assuggittati â liggi dû feudatariu ma a chidda da citati. Si furmava accussì un sistema di dirittu spiciali diverssu di chiddu dû feudu.

Pi tutti sti cosi veni citatu si pò diri ca â partiri di l'annu milli la pùlitica ricumincia a asìstiri comu elementu essinziali dâ vita dî cittadini.

Èbbica Muderna[cancia | cancia la surgenti]

Doppu lu Mediuevu ca vitti la nàscita e la crìscita dê Cumuni, lu Rinascimentu, ca si grapi nta l'annu Dòmini 1492 (scuperta di la Mèrica), rapprisenta la furmazzioni di li granni stati di l'Europa: lu Regnu di Castìgghia e chiddu d'Araguna abbiàru fora l'àrabbipinìsula Ibèrica e furmaru na munarchia putenti; li francisi, doppu la guerra dê cent'anni, rimannaru li ngrisi di unni hàvunu vinutu, nti la sò ìsula; e lu stissu rignanti ngrisi, doppu la guerra di li dui rosi, arrinisciu a aviri la meghiu contru a li baruni.
Sulamenti la Girmania e l'Italia aristaru spartuti nta tanti stati nichi ca si facèvunu la guerra ntra d'iddi stissi.
Li rignanti di ssi granni stati ca si furmaru, circaru nta tutti li modi di livari forza a li baruni e feudutari, picchì vulianu accintrari tutti li puteri nta li sò manu.
Fu nta chistu piriudu ca s'accuminzò a furmari a burocrazzìa, furmata di funziunari dû re ca sirvèvunu a ncassari li tassi e amministrari lu statu.
Nta stu piriudu, pirciò, la pulìtica nun era ristritta sulamenti alla citati, ma s'allargava a tuttu lu statu e era cumannata dô re e supra di iddu c'era sulu DominiIddiu. Li Rignanti nun arricanuscianu nudda àutra autoritati, ne dô Papa e mancu di lu Mpiraturi.
La pulìtica dô re era chidda di addifènniri lu statu contru a li cuntinui attacchi, àviri n'esèrcitu forti e armatu cu li novi armi di focu, aumintari la ricchizza cû l'acricurtura, lu cummerciu, e la navigazzioni.
Finu alla rivoluzzioni francisi lu re si rafforza e addiventa l'unicu centru di poteri dô statu.
Sulu nta la Nghirterra a lu puteri dô re si cuntrapponi chiddu dû parlamentu, sprissioni dâ burghisia.

Sistemi Pulìtichi[cancia | cancia la surgenti]

Vuci Cunzigghiati[cancia | cancia la surgenti]