Metafunìa

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Metafunìa ntâ linguistica (di lu grecu meta = trasfurmazzioni» e phonos = sonu) è nu tèrmini ginirali (di nun cunfùnniri cû nflissioni) pi na catigurìa di canciamentu di sonu unni na vucali (o na cunzunanti) ntâ na parola veni nfluinzata di n'àutra nta nu prucessu d'assimiliazzioni. La vucali (o la cunzunanti) canciata cunserva na parti traccia dâ sò orìggini criannu nu sonu ndistintu ntra li dui vucali (o li dui cunzunanti).

La metafunìa nun è diffusa ntra li lingui latini, ma asisti ntô sànscritu, ntô grecu, ntê lingui semiti (àrabbu, ebraicu, aramaicu) ntê lingui ugro-fìnnici (ungarisi, turcu, finlannisi), e àutri: puru ntô sicilianu unni assai dialetti sunnu metafunètici.

Metafunìa[cancia | cancia la surgenti]

Chissa veni puru ditta armunìa vucàlica. Si pò distìnguiri la metafunìa prugrissiva, unni na prima vucali nfluenza chidda ca secuta, dâ metafunìa rigrissiva, unni na vucali sussiguenti nfluenza la vucali ca la pricedi.

N'asempiu di metafunìa vucàlica rigrissiva è lu sicilianu «beddu», ca addiventa «biddizza» (la prima vucali "E" addiventa "I" comu chiddi ca sunnu doppu) o Milanu c'addiventa «Malanu» (la prima "I" addiventa simili â secunna vucali "A").

Sti vucali si ponnu diri «neutri» picchì hannu nu sonu nun ben difinutu.

Metafunìa cunzunàntica[cancia | cancia la surgenti]

Ntô sicilianu è assai diffusa. Chissa armunizza li nessi cunzunàntici e si sparti nta sti modi:

  1. Prugrissiva. As. mundu = munnu; tantu = tannu (la secunna cunzunanti addiventa aguali â prima).
  2. Rigrissiva. As. bunmunutu = bummunutu; tècnicu = tènnicu (la prima cunzunanti addiventa aguali â secunna).
  3. Inizziali. As. drumani (dumani) = rumani; dronna (donna) = ronna; Diu = Riu. (La prima cunzunanti sparisci).

Metafunìa vucàlicu-cunzunàntica[cancia | cancia la surgenti]

  1. La vucali cancia a secunnu dâ cunzunanti ca la pricedi:

Nu esempiu - p'asempiu.

  1. La cunzunanti inizziali cancia a secunnu dâ cunzunanti ca la pricedi puru si c'è na vucali ntô menzu:

Asempiu: verbu vuddiri (bollire): «Chi fa vuddha? Nun mudda. Quannu ca 'udda dimmilu».