Biplanaritati

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Nta linguìstica la biplanaritati è na prupritati dô linguaggiu c'arriguarda lu signu linguìsticu accussì comu tutti l'àutri tipi di signu 'n ginirali.
Idda cunsisti ntô fattu ca nu signu linguìsticu havi dui facci, o dui piani cumprisenti.
Sti dui facci sunu:

  • lu significanti, zoè l'isprissioni o la furma fisicamenti pircipìbbili di lu signu, ca cadi sutta a li senzi umani;
  • e lu significatu, zoè lu cuntinutu ca viìcula l'infurmazzioni.

Pi fari n'asèmpiu siddu liggemu la palora "iattu" e picciò stu signu linguisticu, scrivutu nta stu casu,
lu sò significanti fussi tuttu lu nzemi dî littri scrivuti i-a-t-t-u;
mentri lu sò significatu fussi: filinu dumèsticu ca fà miaculìi eccitra...;

Tutti li signa sunu quinni cumposti da sti dui piani.
Quinni putiemu diri ca lu codici lingua è n'inzemi di currispunnenzi tra significanti e significati.