Vocabolario siciliano

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Li cincu vulumi dû Vucabbulariu sicilianu.

Lu Vocabolario siciliano (Vucabbulariu sicilianu) è n'òpira munumintali di cincu vulumi. L'idìa pi lu dittu dizziunariu sicilianu-italianu vinni dû pruffissuri Giorgio Piccitto nnû 1950. Lu pruggettu vinni organizzatu cuncritamenti comu sizzioni linguìstica sutta lu Centro di Studi filologici e linguistici siciliani. Fu pubblicatu tra lu 1977 e lu 2002, màssima rifirenza ntâ materia, cu nu tutali di chiossai di 5.000 pàggini. Fu rializzatu cu cuntributi dâ Riggiuni Siciliana e dû Consiglio Nazionale delle Ricerche. È una dî cchiù mpurtanti òpiri mai fatti supra la lingua siciliana.

La storia dî dizziunari siciliani[cancia | cancia la surgenti]

Già ntô XVIII sèculu ci foru li primi tintativi di rializzari dizziunari siciliani, comu chiddu di l'abbati Micheli Pasqualinu chi ntô 1790 pubbricau nu dizziunariu etimologgicu sicilianu italianu. Ntô XIX sèculu, àutri tintativi avèvanu statu fatti, comu pi esempiu cu lu Dizziunariu sicilianu-talianu di Francescu Pasqualinu o puru cu lu dizziunariu di Vincenzu Murtillaru.

Vuci currilati[cancia | cancia la surgenti]