Tiurìa dî furmi di Pitrè

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

La tiurìa dî furmi fa parti dâ Grammatica Siciliana di Giuseppe Pitrè (pubbricata ntô 1875). Si tratta supratuttu dî furmi grammaticali dâ lingua siciliana. Sutta putiti truvari na parti, 'n òrdini di comu veni prisintatu di Pitrè ntô so libbru.

Artìculi[cancia | cancia la surgenti]

Ditirminativi[cancia | cancia la surgenti]

Singulari:

Maschili Fimminili
Nom e Acc. Lu, 'u La
Gen e Abl. Di lu, d'u Di la, d' 'a
Dat. A lu, a 'u, ô A la, a 'a, â

Plurari:

Nom e Acc. Li
Gen e Abl. Di li, d' 'i
Dat. A li, ê

Nditirminativi[cancia | cancia la surgenti]

Singulari:

Maschili Fimminili
Nom e Acc. Un, nu 'na
Gen e Abl. D'un Di 'na
Dat. A un, ôn A na

Nomi[cancia | cancia la surgenti]

Gèniri[cancia | cancia la surgenti]

Sti nomi sunnu fimminili: ficu, manu e soru; e arrèstanu senza canciamentu nnô plurali.

Sunnu maschili: lu dilizziu, lu frunti, lu fruntuzzu, lu leccu, lu scrufulu, lu forzu, lu schinu; e fimminili: la pàsima, l'esami, la raja, la viaggia, la vommara e la ciura.

Nùmmura[cancia | cancia la surgenti]

Sti nomi maschili pìgghianu l'«a» nnô plurali: libbra, jardina, vòscura, tèmpura, jòcura, còrpura.

Sti nomi sunnu singulari ntô sicilianu: la forficia, la lenti, l'ucchiali.

Aggittivi[cancia | cancia la surgenti]

Gradi[cancia | cancia la surgenti]

L'aggittivi cumparativi: megghiu, peju, minuri, majuri (o maggiuri), suprajuri, nfiriuri, ricèvinu quasi sempri l'artìculu cchiù: cchiù suprajuri, cchiù maggiuri, cchiù megghiu.

Lu superlativu si fa usannu l'artìculi ditirminativi: lu, la.

Cc'e' macari la manera di fari lu superlativu pi menzu di l'avverbiu veru, chi signìfica assai: veru beddu, veru duci, longu veru. Si ripètiri p'aviri lu stissu senzu: duci duci; longu longu; nicu nicu.

Pussissivi[cancia | cancia la surgenti]

  1. miu, meu, me e mia, me; nostru/nostra/nostri
  2. to e tua, to; toi; vostru/vostra/vostri
  3. so e sua, so; soi; soi.

Quantatitivi[cancia | cancia la surgenti]

L'aggitivu quantitativu quantu nun si cancia pi gèniri, nè pi nùmmura; p'asempiu: «A Taurmina quantu su' l'acchianati su' li pinnina»; «Qauntu amici si perdinu tanti scaluna di scinninu».

Dui nun signìfica sempri nu nùmmuru pricisu, pò rifiriri a na quantitati nditirminata: «Vi purtai du' cusuzzi; datimi du' coccia di racina».

È cumuni usari vintina pi cuntari, spiciarmenti pi l'anni: «Quant'anni aviti? - Tri vintini e deci» (sittant'anni).

Prunomi[cancia | cancia la surgenti]

Pirsunali[cancia | cancia la surgenti]

Singulari Plurali
Nom. Io, iu Nui, nuatri
Gen e Abl. di mia di nui, nuatri
Dat. a mia, mi a nui, nuatri
Acc. mi, mia nui, nni
Singulari Plurali
Nom. Tu Vui, vuatri
Gen e Abl. di tia di vui, vi
Dat. a tia, ti a vui, vi
Acc. ti, tia vi
Singulari Plurali
Nom. Iddu Idda Iddi
Gen e Abl. d'iddu d'idda d'iddi
Dat. a iddu, cci a idda, cci a iddi, cci, li
Acc. lu, 'u, cci la, cci li, cci

Io nnî varî parrati passa 'n iu, eu, jeu, jè, jò, ju, i', ia, jua. Li littirati scriveru quasi tutti: jeu, iu e eu.

Nui nun si usa mai or quasi mai a sulu, chiossai si nn'attròvanu: nuatri, nuàutri, niàtri.

Vui si pò usari parrannu a pirsuna a cui si duna lu voi â manera francisi.

Dimustrativi e Rilativi[cancia | cancia la surgenti]

Li prunomi dimustrativi: chistu, chista, chisti; chissu, chissa, chissi; chiddu.

Sti tri prunomi sunnu macari aggittivi, ma e' cchiù cumuni ca nni pèrdinu la prima silabba: stu, sta, sti; ssu, ssa, ssi; ddu, dda, ddi.

Si pò agghiùnciri n'avverbiu a ciascunu p'èssiri cchiù pricisu: chistu ccà, chissu ddocu, chiddu ddà.

Li prunomi rilativi sunnu lu quali, la quali, li quali; chi ca cui: «Cu' duna pani a lu cani di cui, perdi lu pani e lu cani cchiui» (pruvverbiu).

Verbi[cancia | cancia la surgenti]

Aviri e Essiri[cancia | cancia la surgenti]

Nnicativu prisenti:

Haju, hè Sugnu
Hai Si'
Havi, ha E'
Avemu Semu
Aviti Siti
Hannu Su', sunnu

Mpirfettu:

Avìa Era
Avivi Eri
Avìa Era
Avìamu Èramu
Avìavu Èravu
Avìanu Èranu

Passatu rimotu:

Appi Fui
Avisti Fusti
Appi Fu
Àppimu Fômu
Avìstivu Fùstivu
Àppiru Fôru

Cungiuntivu mpirfettu:

Avissi Fussi
Avissi Fussi
Avissi Fussi
Avìssimu Fùssimu
Avìssivu Fùssivu
Avìssiru Fùssiru

Verbi Rigulari[cancia | cancia la surgenti]

Nnicativu prisenti:

Purtari Ripètiri Finiri
Portu Ripetu Finisciu
Porti Ripeti Finisci
Porta Ripeti Finisci
Purtamu Ripitemu Finemu
Purtati Ripititi Finiti
Pòrtanu Ripètinu Finìscinu

Mpirfettu:

Purtari Ripètiri Finiri
Portava Ripitìa Finìa
Portavi Ripitivi Finivi
Portava Ripitìa Finìa
Purtàvamu Ripitìamu Finìamu
Purtàvavu Ripitìavu Finìavu
Purtàvanu Ripitìanu Finìanu

Passatu rimotu:

Purtai Ripitivi Finivi
Purtasti Ripitisti Finisti
Purtau Ripitìu Finìu
Purtamu Ripitemu Finemu
Purtàstivu Ripitìstivu Finìstivu
Purtaru Ripiteru Fineru

Cungiuntivu mpirfettu

Purtassi Ripitissi Finissi
Purtassi Ripitissi Finissi
Purtassi Ripitissi Finissi
Purtàssimu Ripitìssimu Finìssimu
Purtàssivu Ripitìssivu Finìssivu
Purtàssiru Ripitìssiru Finìssiru

Verbi nun rigulari[cancia | cancia la surgenti]

Nnicativu prisenti:

Dari Vidiri Jiri
Dugnu Viju Vaju
Duni Vidi Vai
Duna Vidi Va
Damu Videmu Jemu
Dati Viditi Jiti
Dùnanu Vìdinu Vannu

Mpirfettu:

Dava Vidìa Java
Davi Videvi Javi
Dava Vidìa Java
Dàvamu Vidìamu Jàvamu
Dàvavu Vidìavu Jàvavu
Dàvanu Vidìanu Jàvanu

Passatu rimotu:

Detti Vitti Jivi
Dasti Vidisti Jisti
Detti Vitti Jìu
Dèttimu Vìttimu Jemu
Dàstivu Vidìstivu Jìstivu
Dèttiru Vìttiru Jeru

Cungiuntivu mpirfettu:

Dassi Vidissi Jissi
Dassi Vidissi Jissi
Dassi Vidissi Jissi
Dàssimu Vidìssimu Jìssimu
Dàssivu Vidìssivu Jìssivu
Dàssiru Vidìssiru Jìssiru

Modi e tempi[cancia | cancia la surgenti]

Lu passatu rimoti pigghia quasi sempri lu postu dû passatu pròssimu comu lu latinu. Per lu futuru cumpostu, veni usata sta frasa: Haju a fari, haju ad aviri.

Lu futuru sèmprici nun si usa cchiù, usannu mmeci lu prisenti nnicativu: «N'âtr'annu, si voli Diu e campamu, nni videmu cu saluti».

Nun si usa cchiì lu prisenti dû cungiuntivu, usannu mmeci lu prisenti nnicativu pricidutu dâ cunjunzioni: ca o chi. La ccizzioni asisti pi certi verbi e cunjugazzioni, p'asempiu: sia, vegna, fazza.

Li vuci cunnizziunali si ùsanu raramenti, sustituennu àutri formi, comu lu mpirfettu e lu chiuchipirfettu cungiuntivu, propiu nnâ manera latina: «Iu nun avissi nuddu timuri di vèniri si sapissi ca la casa arriniscissi»; «Putìssivu favuriri a la me casa>»;«Si li cosi si sapìssiru, gran cosi si facìssiru».

Àutri assirvazzioni[cancia | cancia la surgenti]

Quannu si tratta di nu cumprimentu di pirsuna, sia nomu, sia prunomu, chissu cumprimentu ricevi la pripusizzioni a (ad lat.), p'asempiu: «Iu cercu a me frati»; «Cu voli a mia, aspittassi a me patri». Quannu e' nu cumprimentu di na cosa, e' un accusativu senza pripusizzioni: Cercu un libbru; Cu voli dinari, vaja a lu bancu; Tintu cu ajutu di parenti aspetta. St'usu mustra nu cunfruntu cû spagnolu e latinu.

La vuci du participiu passatu nnî tempi cumposti a cui apparteni s'arresta mmariàbbili pi gèniri e pi nùmmuru, p'asempiu: «Ha vinutu me frati?»; «Ha vinutu me soru?»«Hannu vinutu nutizzii?». S'attrova la ccizzioni nta stu tipu di custruzzioni: «Vinuti chi foru, s'hannu misu tutti a tavula». Nnî verbi di forma passiva lu participiu passatu a cui si unisci l'èssiri tèrmina 'n u pû maschili, 'n a pû fimminili, 'n i pû plurali d'ogni gèniri.

Nnô sicilianu sunnu friquenti li furmi riflissivi chi nun lu sunnu nnô latinu, p'asempiu: «Iu mi manciai un piru»; «Ti la vidisti la miss?»; «Me frati si nsunnau».

Li terzi pirsuni singulari e plurali àttivi addivèntanu passivi pi menzu dâ vuci si. Nnî tempi cumposti ricèvinu 'n sicilianu l'ausiliari aviri e nun l'èssiri: «s'ha circatu», «s'avìa circatu»,

Nzècutu, si usa quasi sempri sulu aviri comu nu verbu ausiliari: «Ha chiuvutu»; «ha scampatu»; «ha truniatu»; «haju vinutu»; «haju trasutu»; «s'avìa pintutu»; «s'avìa scurdatu»; «ha successu», «ha divintatu», ecc.

Avverbi[cancia | cancia la surgenti]

Di locu[cancia | cancia la surgenti]

  • Ccà, ddocu, ddà, supra, ncapu, sutta, addabbanna, addavia, a jiri ddà, a sta banna, a sta via, jusu, susu, unni, a tutti banni, cci.

Di tempu[cancia | cancia la surgenti]

  • Ora, antura, poi, dipoi, doppu, ajeri, avanteri, oj, dumani, stamatina, stasira, doppudumani, tannu, quannu, mmeri, mmersu.

Di modu[cancia | cancia la surgenti]

  • Beni, mali (e megghiu e peju, gradu cumparativu), comu, ammucciuni, prestu, accussì, accuddì, nùtili, ntôn fiat, ntôn vidiri, ntôn fallanti, a la sdossa, a la bona di Diu, manu manu, a manu a manu.

Quantità[cancia | cancia la surgenti]

Cchiù, mmidiatu, menu, assai, picca, tanticchia, anticchia, tantu (variàbbili)

Vari[cancia | cancia la surgenti]

Si, no, nun, unni, mai, siccomu, dunqui, addunca, unca, ca, sparti, nnamentri, stamentri, gnursì, nnasi, nnanò.

Pripusizzioni[cancia | cancia la surgenti]

'N, nni, pi, pri, jintra, ntra, nta, di, a cu, e li cumposti di sti pripusizzioni e di l'artìculi: pi lu, p' 'u, pi la, p' 'a, pi li, p' 'i, di lu, d' 'u, d' 'a; ncapu, ncostu, sina, fina, nfina, p'assina, mmeri, mmersu, nfacci, a l'affaciu.

Cunjunzioni[cancia | cancia la surgenti]

Chi, ca, puru, ancora, midemmi, midemma, mmidè, ma, picchì, parò, sparti, aliunna, mancu, sippuru, mmeffi.