Sinèddoche

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

A sinèddoche è na fiura ritòricasignificatu ca scància na palora ppì n'autra c'apparteni a nu campu cuncettuali vicinu, accussì comu a mitunìmia, ma, a diffirenza di chista, cria na rilazzione di tipu quantitativu.

Quinni idda allarga o stringi lu significatu di na palora.

A sicunnu di comu stu significatu veni canciatu ci sunu addiversi tipi di sinèddoche:

  • A sinèddoche ca scància lu singulari pô plurali.
    N'asèmpiu è a frasi: l'italianu è cchiù gintile dill'ingrisi (nveci di diri: l'italiani sunu cchiù gintili dill'ingrisi)
  • A sinèddoche ca scància lu plurali pô singulari.
    N'asèmpiu è la frasi: nâ mà occupari dê li figghi (macari si lu figghiu di cu si parra è unu sulu).
  • A sinèddoche ca scància a parti pô tuttu.
    N'asèmpiu è la frasi: lu mari è chinu di veli (nveci di diri:è chinu di barchi a vela).
  • A sinèddoche ca scància u tuttu ppì la parti.
    N'asèmpiu è la frasi: m'accattai na borsa di sirpenti (nveci di diri: na borsa di peddi di sirpenti).
  • A sinèddoche ca scància lu geniri ppì la speci.
    N'asèmpiu è la frasi: li murtali sunu piccaturi (nveci di diri: l'ommini sunu piccaturi).