San Currau

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
(Rinnirizzata di S. Currau)
Tila di San Currau Eremu di San Currau fora di mura –Nuotu (SR )

San Currau Cunfalunieri, (Calendascu, pruvincia di Piacenza, 1290 - Notu, 19 di frivaru 1351), santu dâ Chiesa Cattolica.

Biografìa[cancia | cancia la surgenti]

Era di urìggini nobbili. Na vota participò a na battuta di caccia cû nobili Viscunti di Placentia e detti ordini di abbruciari la campagna pi truvari la sirvaggina. Lu focu fu granni e abbruciò tutta la zona, voschi, casi e campagni. Un poviru omu ca facia ligna ddà, fu accusatu di essiri l’auturi du incendiu, fu arristatu e cunnannatu a morti. Ma Currau s’accusò davanti o Signuri di Placentia e risarciu tutti li danni c’havia fattu. La tradizioni voli ca so muggheri addivintassi clarissa. Si nni ju girovagu pi tantu tempu, ‘nsinu all’Isula di Malta unni c’è la so grutta; a Palazzolu Acreidi e a Notu antica, unni passò trent’anni da so vita fatta di murtificazioni e priera. Aiutava li malati du Spitali di San Martinu, ma poi si nni ìu nta na grutta cu n’autru rimitu, oj Santu, Guglielmu Buccheri di Notu. Lu viscuvu di Sarausa Jacupu Guidu De Franchis arriciviu dui pani caudi di mani di Currau quannu lu ju a truvari na so grutta. Muriu lu 19 di frivaru 1351.

Canunizzazzioni[cancia | cancia la surgenti]

Fu sippillutu na Cresia normanna di San Niculò e sia l’abitanti di Notu ca chiddi di Avula vulevano lu so Corpu. Lu Prucessu canonicu si cuncludiu dopu dui seculi, quannu lu Papa Liuni X lu 12 di giugnettu1515 mannò un Brevi (Littra papali) pi autorizzari lu cultu di tanti seculi e putillu chiamari Santu. Li Riliquii sunnu custuditi 'n'un'arca d'argentu dû 1500 na Cresia Cattidrali di Notu e l'11 di marzu 1989 fu fatta la Ricognizioni Canonica dû Corpu du Santu.

San Curràu è lu Patronu di Notu, Avula, Pachinu.

Liami[cancia | cancia la surgenti]

Commons
Commons
Lu Wikimedia Commons havi 'na catigurìa cca conteni media su San Currau