Luciano Berio

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Luciano Berio (Imperia, 24 Uttùviri 1925 – Roma, 27 maiu 2003) fu un cumpusituri talianu d'avanguardia, 'n-prima lìnia puru ntâ spirimentazzioni dâ mùsica alittrònica. È unu di chiù mpurtanti e prulìfici cumpusituri dû Vintèsimu Seculu.

Vita[cancia | cancia la surgenti]

Berio nasci e crisci a Oneglia, città ndustriali lìguri. So patri e so nonnu foru tutti dui organisti e cumpusituri e d'iddi nzignò lu chianuforti. Doppu la guerra havi a lassari lu studiu di lu strumentu pi via di na ferita a la manu destra e si dèdica sulu a la cumpusizzioni, chî maistri Giulio Cesare Paribeni e Giorgio Federico Ghedini a lu conservatoriu di Milanu.

Ntô 1951, Berio va ntê Stati Uniti pi studiari cu Luigi Dallapiccola a Tanglewood. Doppu friquenta li corsi estivi di Darmstadt, canuscennu a cumpusituri di lu calibru di Pierre Boulez, Karlheinz Stockhausen, György Ligeti e Mauricio Kagel. Si cumìncia, ntô mentri, a nteressari â mùsica alittrònica e, assemi a Bruno Maderna, ntô 1955 funna lu Studio di fonologia musicale Rai di Milano, specializzatu ntâ produzzioni e spirimentazzioni di mùsica alittrònica. Ccà nvita a tanti cumpusitura, comu per esempiu Henri Pousseur e John Cage. Funna puru lu periodicu Incontri Musicali.

Ntô 1958 scrissi la prima dî quattòrdici cumpusiziuni pi strumentu sulu - sempri diversi - chiamati Sequenze. Sta produzzioni cuntinua sinu ô 2002. Lu scopu di sti è chiddu di esplorari li pussibbilità musicali ca li vari strumenti òffrinu.

Ntô 1965 ncumincia a nzignari â Juilliard School di New York, unni funna lu Juilliard Ensemble, un gruppu chi nasci pi sunari musica cuntimpurània. Berio vincìu nta stu periudu lu "Prix Italia" (1966) cull'òpira Laborintus II (testu di E. Sanguineti). Ntô 1968 scrissi la so Sinfonia, sunata â Carnegie Hall di New York chî Swingle Singers. Ntô 1972, Berio gira in Italia. Tra lu 1974 e lu 1980, diriggi â sezzioni alettru-acustica di l'IRCAM di Pariggi.

Ntô 1987 funna a Firenzi Tempo Reale, centru di ricerca, produzioni e didattica musicali chi ancora oggi esisti, cû fini di fari ricerca supra lu rapportu tra novi tecnologgìi e musica e pi promòviri la musica di ricerca. Ntô 1994 è "Distinguished Composer in Residence" â Harvard University, unni resta finu ô 2000.

Scrissi lu novu finali di Turandot di Giacomo Puccini ntô 2001, assai diversu di chiddu tradizziunali di Alfano[1], cummissiunatu a Luciano Berio dû Festival de Musica de Gran Canaria e ncintratu supra a l'appunti chi lassò Puccini.

Luciano Berio murìu ntô 2003 a 77 anni a Roma, na picca di tempu doppu chi finìu lu branu Stanze, pi barìtunu, coru e orchestra.

Lu so modu di scriviri musica fu ed è tuttora un puntu di rifirimentu pi li novi ginirazzioni di cumpusituri.

Òpiri[cancia | cancia la surgenti]

Cuncerti[cancia | cancia la surgenti]

Mùsica orchistrali[cancia | cancia la surgenti]

Sequenze[cancia | cancia la surgenti]

Chemins[cancia | cancia la surgenti]

  • Chemins I per arpa e orchestra (1964)
  • Chemins II per viola e nove strumenti (1967)
    • Chemins IIb per piccola orchestra (1969)
    • Chemins IIc per clarinetto basso e piccola orchestra (1972)
  • Chemins III per viola, nove strumenti ed orchestra (1968)
  • Chemins IV per oboe e 11 strumenti ad arco (1975)
  • Chemins IV b per sassofono soprano e 11 strumenti ad arco
  • Chemins V per chitarra e piccola orchestra (1992)
  • Kol - Od (Chemins VI), per tromba e ensemble (1996) - dedicato a Gabriele Cassone
  • Recit (Chemins VII) per sassofono contralto e orchestra (1996)

Mùsica di càmira[cancia | cancia la surgenti]

Mùsica pi strumenti a tastiera[cancia | cancia la surgenti]

Mùsica vocali[cancia | cancia la surgenti]

  • Magnificat per 2 soprani, coro e orchestra (1949)
  • El mar la mar per 2 soprani e 5 strumenti (1950)
    • El mar la mar, versione per soprano, mezzosoprano e 7 strumenti (1969)
  • Quattro canzoni popolari per voce femminile e pianoforte (1952)
  • Chamber Music. testo di James Joyce, per voce femminile, clarinetto, arpa e violoncello (1953)
  • Circles per voce femminile, arpa e 2 percussionisti (1960)
  • Epifanie per voce femminile e orchestra (1967 con Cathy Berberian al Teatro La Fenice di Venezia)
  • Questo vuol dire che per 3 voci femminili, coro e nastro magnetico (1968)
  • Sinfonia per 8 voci e orchestra (1968)
  • Agnus per 2 soprani, 3 clarinetti e organo (1971)
  • Bewegung II per baritono e orchestra (1971)
  • Ora per soprano, mezzosoprano, flauto, corno inglese, coro e orchestra (1971)
  • Calmo - in memoriam Bruno Maderna per mezzosoprano e 22 strumenti (1974)
  • Cries of London per 6 voci (1974)
  • a-ronne, testo di Edoardo Sanguineti, per 8 voci (1975)
  • Coro, testo di Pablo Neruda, per coro e orchestra (1976 - 1977)
  • Ofanìm per due gruppi orchestrali, coro di bambini, voce femminile e live electronics (1988 - 1997)
  • Canticum novissimi testamenti per 8 voci, 4 clarinetti e 4 sassofoni (1989)
  • Rage and Outrage per voci e orchestra (1993)
  • Hör per coro e orchestra (1995)
  • Altra voce per mezzosoprano, flauto contralto e live electronics (1999)
  • E si fussi pisci elaborazione di canto popolare per coro misto (2002)
  • Stanze per baritono, coro e orchestra (2003)

Mùsica alettrònica[cancia | cancia la surgenti]

Musica teatrale[cancia | cancia la surgenti]

Òpiri[cancia | cancia la surgenti]

Arranciamenti, orchestrazzioni e cumplitamenti di musica di autri cumpusitura[cancia | cancia la surgenti]

Berio arranciò mùsica di vari autori, comu Claudio Monteverdi, Henry Purcell, Johannes Brahms, Gustav Mahler, Kurt Weill, John Lennon e Paul McCartney. Pâ Berberian scrissi li Folk Songs (1964), unu di sò travagghiu cchù 'ccanusciuti e sunati ô munnu, basati supra a canti pupulari di provinenza di vari tradizzioni orali (Stati Uniti, Armenia, Italia, Francia, Azerbaigian).

Orchestrò mùsichi di autori dû passatu, comu Johann Sebastian Bach (contrappuntu finali di L'arte della fuga), Manuel de Falla (Siete canciones populare españolas), Johannes Brahms (Sonata op. 120 pi clarinettu e chianuforti), Giuseppe Verdi (lirichi di càmira pi vuci e chianuforti).

Dedicò parti da sò attività cumpusitiva pi cumplitari sti dù brani:

Rifirimenti[cancia | cancia la surgenti]

  1. http://www.lucianoberio.org/system/files/2001_Cappelli.pdf