Laura Lanza

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Laura Lanza di Trabbia (7 di uttùviru 1529 - 4 di dicèmmiru 1563), cchiù canusciuta comu la barunissa di Carini, fu na siciliana nòbbili, e prutagunista di na famusa e tràggica vicenna siciliana, assai nutata nnâ cultura siciliana.

Biografìa[cancia | cancia la surgenti]

La figghia maggiuri dû baruni di Trabbia e cunti di Mussumeli Cèsari Lanza e di Lucrezia Gaetani: appi na soru, Giuanna, e due fratastri, Ottaviu (primu prìncipi di Trabbia, di cui discènninu l'attuali cumpunenti dâ famigghia) e Margherita, nati dû sicunnu matrimoniu dû patri cu Castellana Centelles.

Lu 21 di dicèmmiru 1543, a l'etati di 14 anni, si maritau a Palermu cu don Vicenzu II, figghiu dû baruni di Carini Petru III e di Eleonora Manriquez, e si trasfirìu ô casteddu unni campau pi vinti anni e nasceru li so' ottu figghi: Eliunara, Lucrezzia, Maria, Cèsari, Ottaviu, Tibberiu, Catirina e Giuseppi. [1]

Vìttima di nu matrimoniu malu cumminatu, Laura accuminzau na longa rilazzioni cu Ludovico Vernagallo, cuscinu dû maritu e di rangu nfiriuri, ma chi canuscìa e apprizzava di tantu tempu.

Lu 4 di dicèmmiru, lu patri dâ barunissa, dicidìu a turnari a casa, e mannau nu missaggiu avanti d'iddu pi dìrila ca stava pi viniri. Lu maritu dâ barunissa ricivìu stu missaggiu, jìu pi dariccilla e attruvau la barunissa e lu so amanti nzèmmula.

Quannu lu patri si cci arrivau, sintiri tuttu c'abbinìu, ammazzau tutti dui.

Cultura e tradizzioni[cancia | cancia la surgenti]

Ntra picca tempu, la storia dâ barunissa addiventa lu cuntinutu dî cantastorii, e nu puema, La Barunissa di Carini cu tutti li so' variazzioni, havi statu ricitatu attraversu li sèculi.

Lu folkloristu, Sarvaturi Salumuni-Marinu, studiau tutti sti variazzioni pi na cinquantina d'anni, e pubbricau dui libbra di stu puema, ntô 1873 e ntô 1914.

La liggenna ni dici ca doppu la prima corpa dâ spata dû patri, la Barunissa ncuminzau a gridari spirannu ca quarchidunu cci vinìa âjutàrila. Cu l'ùrtima corpa dâ spata, vistu ca currìa nuddu p'ajutàrila, jittava vuci, gridannu: «Cani, Carinisi». E di ddocu arristau lu mottu ca si dici: «Cani, Carinisi!»[2]

Vuci Currilati[cancia | cancia la surgenti]

Rifirimenti[cancia | cancia la surgenti]

  1. La Barunissa Di Carini, Arba Sicula, Supplement 3, 1986
  2. BARUNISSA RI CARINI LAURA LANZA: “Cani carinisi” di siciliastoriaemito