Dècimu Magnu Ausoniu

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Munumentu ad Ausoniu (Milanu)

Dècimu Magnu Ausoniu, megghiu canusciutu comu Ausoniu ('n latinu Decimus Magnus Ausonius) fu nu pueta latinu e nu maistru di ritòrica ca nascìu a Burdigala avveri lu 310 e murìu nti la stissa citati avveri lu 395.

Biugrafìa[cancia | cancia la surgenti]

Ausoniu jìu ad aducari Emiliu Magnu Arboriu, frati di sò matri. Si cunvirtìu a lu cristianèsimu e fu maistru di Paulinu di Nola e di lu mpiraturi Grazzianu. Fu questori sutta Valintinianu I e sutta lu stissu Grazzianu fu prifettu di lu Lazziu, di la Libbia, di li Gallii e a la fini cònsuli nti lu 379.

Òpiri[cancia | cancia la surgenti]

Sutta lu nomu di Ausoniu n'hannu tramannatu assai puisìi e ducumenti, li principali sunnu:

  • Epigrammaton Liber, cugghiuta di 150 epigrammi
  • Ephemeris
  • Parentalia, puemi curti.
  • Professores
  • Epitaphia Heroum, supra la Verra di Troia
  • Nu catàluggu di li primi dùdici Cèsari
  • Idyllia
  • Epistolae, vinticincu littri 'n parti 'n prosa
  • Periochae, riassunti supra l'Iliadi e l'Udissea

È assai ntirissanti macari na sò curta òpira annincata comu Nuptialis Cento, traduciuta comu "Nu cintoni nuzziali", fatta tutta para di citazzioni di Virgiliu. Lu puema cèlibbra nu matrimoniu ca va a finiri ccu na diflorazzioni, ccu n'ammiscamentu di stili e uscinitati.