Carta, Fòrficia e Petra

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
La tabella di Carta, Forficia e Petra; ammustrannu (pi ngrisi) ca la petra batti la forficia chi batti la carta chi batti la petra. Putemu vidiri li formi dî manu e zoccu rapprisentanu.

Carta, Fòrficia e Petra (o dittu pi qualunchi òrdini, e quarchi vota canusciutu p'autri lingui comu Rock, paper, scissors; Roshambo, Rochambeau, Row-Sham-Bow; Ick-Ack-Ock; Janken; Mora; Morra Cinese; Gawi-Bawi-Bo; JanKenPon; Ca-Chi-Pun; Farkle; Ken Ken Pa; or Kai Bai Bo) è nu jocu di manu pupulari, spissu jucatu di piciriddi. Tanti voti veni usatu ô postu di lanzari na munita nta l'aria, jittari li dadi o tirari a sorti pi scartari cu avissi a jiri primu pi qual'è gghie. Ma cuntrariu ê scelti ammuzzu, stu jocu si pò jucari cu tècnica, picchì assirvannu lu tò rivali, unu pò addunàrisi dî soi dibbulizzi chi ponnu èssiri sfruttati.




Dâ manu manca â manu dritta: petra, carta e forficia) ognunu batti l'autri dui.

Comu si joca[cancia | cancia la surgenti]

Ogni jucaturi fa la forma dûn pugnu câ sò manu. Nzemmula cùntanu "1 ... 2 ... 3 ... Vai!" (voldiri, "facèmulu ora!"), o dìcinu "Carta... Fòrficia... Petra... Joca!", o "Carta... Fòrficia e Petra!", ecetra, p'ogni palora ditta, li jucatura fannu finta a puntari lu sò pugnu a ciascunu. Sùbbutu ca l'ùrtima palora veni abbanniata, p'asempiu "Vai", "Joca", o "Petra", ogni jucaturi havi a fari la forma câ sò manu d'una di l'asempî chi sunnu pussìbbili:


  • Carta: la manu aperta, cu tutti li jita stinnuti.
  • Forficia: l'ìnnici e jitu mediu stinnuti e siparati, facennu la forma di na "V", assummigghiannu la mossa di na forficia.
  • Petra: s'arresta pi forma dûn pugnu.

L'obbiettivu è bàttiri lu tò rivali scartannu na forma chi è cchiù forti di chidda dû tò rivali sicunnu a sti reuli:


  1. La carta cummigghia la petra (la carta vinci)
  2. La forficia tagghia la carta (la forficia vinci)
  3. La petra spunta la forficia (la petra vinci)

Siddu tutti dui jucatura scègghinu la stissa forma, la partita finisci comu nu pareggiu, e jocanu nautra vota.

Tanti voti, stu jocu cuntìnua, p'asempiu, finu ca unu o l'autru vinci dui di tri partiti, o tri di cincu partiti, o puru quattru di setti partiti, accussì vincennu lu campiunatu.

L'Australiani jocanu pi stu modu: "forficia, carta, petra!" o "carta, forcicia, petra!" (comu l'ordini sicilianu), gridannu sulu tri palori (mmeci di quattru) e suttaliniari l'ùrtima palora chi è puru signali pi fari li formi dû jocu. Ovviamenti stu tipu di jocu va cchiù currennu e cci voli menu tempu pi jucàrilu, o si pô jucari lu campiunatu cumprinnennu tanti partiti.

Li Brasiliani accumènzanu lu jocu ntôn modu simili di chiddu australianu, gridannu li palori pi giappunisi pû fattu dâ nfluenza di migranti giappunisi.

Nta Taiwan, nun fannu la mussa chî manu mentri ca cùntanu. Tutti dui jucatura, ô stissu tempu, fannu li soi formi chî manu doppu cuntari finu a tri, senza mòviri li manu mentri ca cùntanu. St'abbitudini pò cunfùnniri li furasteri, arristannu cû pugnu quannu nfatti lu jocu havi accuminzatu pi veru. Pi chissu, li taiwanisi spissu accumenzanu câ carta jucannu li furasteri, spirannu di bàttiri la petra di lu furasteri.

Stratiggìa[cancia | cancia la surgenti]

La stratiggìa di stu jocu addipenni suprô usu di psicoluggìa pi nzirtari o nfruinzari lu cumpurtamentu dû tò rivali. Veni cunziddiratu accitàbbili parrari ntôn modu ngannusu o babbalunaru pi ntrappulari o illùdiri lu tò rivali. P'asempiu: "Ju fazzu sempri la petra", o "nenti è cchiù forti dâ fòrficia!" o "carta? ma cu usa la carta comu arma d'affisa?", ecetra.

Matimaticamenti lu jocu òttimu si tratta simpricimenti di scègghiri ammuzzu, e dunca si pò cunchiudiri ca si tratta dûn jocu di nenti quannu veni eliminatu l'usu di psicoluggìa (p'asempiu, jucannu contra nu computer). Ma siddu lu rivali è umanu o nu prugramma di computer chi nun joca ammuzzu, certamenti joca suttaòttima e cu na stratiggìa di cui unu cci pò appruffitàrisi.

Storia[cancia | cancia la surgenti]

Comu Go e Mahjong, Carta, Fòrficia e Petra era mmintatu dî cinisi. Sicunnu ôn libbru ntitulatu Wǔzázǔ (五雜俎 or 五雜組) scrittu di Xiè Zhàozhì (謝肇淛) nta l'èbbica tarda di Ming, li surdati di vintura jucàvanu nu jocu chiamatu shǒushìlìng (手勢令), e si cridi c'avissi a àssiri Carta, Fòrficia e Petra.

Nun avemu ducumenti di Carta, Fòrficia e Petra nta l'ovest prima dî rapporti ufficiali cu l'Asia. Li scritturi dû punenti dâ fini dû seculu XIX sulu ammuntuaru ca era nu jocu asiìticu. Li cinisi e coriani usanu Tissutu nzemmula cu petra e forficia, addimentri li giappunisi l'hannu richiamatu carta. Si pò cunchiudiri di sti fatti ca li miricani pigghiaru stu jocu dû Giappuni duranti lu sèculu XIX.

Rifirimenti[cancia | cancia la surgenti]

  • Sogawa, Tsuneo (2000). "Janken". Monthly Sinica, Vol.11, No.5. (giappunisi)
  • Culin, Stewart. (1895). Korean Games, With Notes on the Corresponding Games at China and Japan. (pi ngrisi - provi ca facirmenti stu jocu nun si canuscìa nta lu punenti a ddu tempu)
  • Gomme, Alice Bertha. (1894, 1898). The traditional games of England, Scotland, and Ireland, 2 vols. (pi ngrisi - cchiù provi ca nun asistia)

Liami esterni[cancia | cancia la surgenti]