Cartàggini

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
In gghiarnu, la colonizzazioni cartagginisi nta riggiuni dû Canali di Sicilia tra l'VIII e lu VI sèculu a.C.

Citati antica, situata vicinu chidda chi oi è la citati di Tunisi, fu funnata dî Finici ntô 814 a.C. Fu la culonia finìcia cchiù mpurtanti dû miditirràniu e centru di cultura pi diversi sèculi.

Secunnu la liggenna, Cartàggini fu funnata di Didoni, figghia di Belu, riggina di Tiro, ammucciata 'n Àfrica pi fuirisinni di sò frati Pigmalioni ca ci avìa ammazzatu a lu maritu. Ntâ l'Eneidi di Virgiliu veni cuntata la storia di Didoni ca s'ammazza idda stissa dispirata picchì, nnamurata di Enea, veni di chistu abbannunata.

La rialitati stòrica dici mmeci ca la cità fu funnata comu sèmprici basi cummirciali â fini dô IX sèculu a.C. di culoni finici ca vinèvanu di Tiro. Lu sò nomu latinu veni di "Quart Hadasht" ca veni a diri "cità nova".
Pusizziunata 'n capu a na pinìsula ntra lu golfu e lu lacu di Tùnisi, Cartàggini si sviluppau alleggiu alleggiu nzinu a addivintari, tra lu V e lu III sèculu a.C., na granni putenza ecunòmica e militari di l'èbbica. Appi a cummàttiri cuntr'a li tribbù berberi e dâ Numidia p'aviri lu cumannu ntâ zona dâ custa dô mari Miditirràniu. Ntô 536 a.C. trasìu 'n Sicilia. L'ìsula era 'n parti già occupata dî grechi, e ntê sèculi VIII e VII a.C. appi na longa guerra contr'a li grechiSicilia e di chisti vinni scunfiggiuta ntâ battagghia di Imera dô 480 a.C.. (ntô mentri di ssi guerri li cartagginisi distruderu li culonî grechi di Selinunti e Kamarina).

Lu diclinu di Cartaggini accuminzau chê guerri pùnichi, e la fini cuincidìu cu la fini dâ terza guerra pùnica, ntô 146 a.C., quannu Cartàggini fu cumpritamenti distruduta.