Uovu o jaddina

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Illustrazzioni di lu libbru in lingua latina Tacuina sanitatis, quatturdicesimu sèculu

Lu paradossu uovu o jaddina è cumunimenti dichiratu comu "cchi vinni prima, a jaddina o l'uovu?"

Li jaddini niesciunu di l'ova, ma l'ova vènunu dipusitati dei jaddini stissi: chistu parissi nu paradossu ca fa addivintari diffìcili diri ccu cirtezza quali dei rui fici nàsciri l'autru.
Ppi li filosufi a quistioni dâ prima jaddina o di lu primu uovu facìa arriflettiri supra a quistioni di comu a vita e l'universu 'n ginirali accuminzarru.

Rifirenzi culturali a l'uovu e jaddina sèntunu a ddiri ca è inutili circari d'adintificari lu primu casu di na causa circulari e cunsiquenza.
Si putissi cunzidirari ca 'nta st'approcciu s'attrova a natura cchiu fundamnintali dâ quiestioni.
Ppi capìri lu significatu mitaforicu e mitafisicu miegghiu forsi s'avissi a rifurmulari a dummanna accussini:
"Cchi binni prima, X ca nun poti isistiri senza Y, o Y ca nun poti isistiri senza X?"

'Na situazzioni iquivalenti nasci macari 'nta l'ingigniria e a scienza e è canusciuta comu rifirenza circulari, unni nu paramitru veni addummannatu ppi calculari lu paramitru stissu.
Isempi sunu l'iquazzioni di Van der Waals e l'iquazzioni di Colebrook.
N'autri isempiu è lu calculu di rubustezza di nu tiettu o di na struttura 'n ginirali.
Ppi calculari lu spissuri addummannatu aviemu abbisognu di sapiri lu pisu stissu di lu tiettu, ca è pussibbili sulu quannu si canusci lu spissuri.
'Sta situazzioni è arrisolta faciennu finta ca gghia di l'inizziu si canusci lu spissuri di lu tiettu (lu parametru scanusciutu) e upirannu itirazzioni ripituti ca cunvergiunu versu li valori finali.

Storia di lu paradossu[cancia | cancia la surgenti]

Nu puddicinu ca 'sta nasciennu di n'uovu

Rifirenzi a stu paradossu s'attrovanu 'nta li scritti e li tistimunianzi dei filosufi 'ntichi.
Li scritti indicanu ca stu prubblema prupostu i facìa arriflettiri assai e ca ni discurrièunu circannu d'arrisulvirilu.

Aristotili 24 sèculi fa affruntau lu paradossu parrannu di ova e aucieddi e cunciurìu ca l'uovu e l'aucieddi avissiru duvutu aisistiri di nu passatu anfinitu.

"Si cia statu nu primu omminu chissu avissu duvutu nàsciri senza patri e matri– cosa ca fa tanticchia sensu. Dunqui nun poti essiri ca cia statu nu primu uovu ca fici accuminzari a aisistiri l'aucieddi, o ci avissi duvutu essiri nu primu aucieddu ca accuminzai a fari ova; picchini di n'aucieddu venunu l'ova."

U stissu pinzau c'avia assiri ppi tutti li speci, cririennu, ccu Platuni, ca tutti chiddu c'appari 'nta lu munnu prima aisistia comu spiritu.

Plutarcu 20 sèculi fa s'arrifiriu a na jaddina mmeci di simpricimenti n'aucieddu 'n ginirali.
Nta a raccolta "Moralia" c'eni nu libbru cu lu titulu "Parrata a buffetta" unni addiscurri na serie d'argumenti basati supra li quistioni ca avienu statu prisintati 'nta lu simposiu.
Sutta a sizzioni 'ntitulata "Si vinni prima a jaddina o l'uovu", a discussioni è 'ntruduciuta 'nta na manèra ca suggirisci ca l'uriggini di lu paradossu era macari cchiu 'ntica.