Scizzia
Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
La Scizzia currisponni a l'aria euro-asiàtica chi 'n antichitati, ntra lu sèculu VIII a.C. e lu sèculu II d.C. fu abbitata dâ pupulazzioni dî Sciti.
La sò pusizzioni e la sò grannizza variaru ntô cursu dâ storia ma di sòlitu l'aria signalata di l'autura clàssici cunteni:
- La steppa dû Pontu: Kazakhstan, Russia miridiunali e Ucraina urientali (abbitata dî Sciti di l'ottavu sèculu a.C.);
- L'aria dû Caucasu sittintriunali, cuntinennu macari l' Azzirbaijan, e la Giorgia;
- Sarmatia, Ucraina, Bielorussia, Pulonia finu a l'Oceanu Sarmàticu canusciutu macari comu Mari Bàlticu; e
- Lu Sud di l'Ucraina câ zona dû vasciu Danubbiu e la Bulgarìa, nutata macari comu Scizzia Minuri.
Ntâ littiratura siciliana [cancia]
Giuvanni Meli ammuntua sta riggiuni nnû sò puema èpicu: Don Chisciotti e Sanciu Panza.[1] Pi dàrinni n'idia di n'avvintura chi sta p'accuminzari, certamenti chinu di difficurtati, Meli fici na rifirenna a nu locu luntanu, afflittu e abbannunatu. P'accabbari sta mmàggini, scrivìu:
- Da la Scizia 'gnilata era vinutu
- a cavaddu a li negghi e li timpesti,
- l'invernu, vecchiu, rigidu e ingriddutu,
- 'ncumpagnia di li venti chiù molesti;
Liami di fora [cancia]
Rifirimenti [cancia]
- ↑ Meli, Giuvanni (2002) Don Chisciotti and Sanciu Panza, traduciutu di Gaetanu Cipolla, Legas (edizzioni bilinguali: sicilianu e ngrisi)