Rulòggiu

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Nu prizziusu rologgiu di taschinu.

Lu rològgiu (o rulòggiu e macri rilòggiu ), è nu strumentu ca servi pi nnicari l'uràriu e, 'n senzu cchiù ginirali, pi la misurazzioni dô trascùrriri dô tempu. È custituitu essinzialmenti di nu muturi, di nu sistema di trasmissioni e di cuntrullu d'enirgìa e di nu veru e propriu nnicaturi dû tempu: lu quatranti.

Di l'antichi rologgi a pènnulu a li muderni mudelli a enirgìa sulari, n'assai èbbichi lu rològgiu scavarcau lu significatu pi lu quali vinni ammintatu (chiddu appuntu di misurari lu passari dô tempu) finennu p'addivintari nu veru e propriu status symbol, ntrèppiti di l'usi e di li custumi dî pòpuli diversi e di diversi ginirazzioni.

Lu rològgiu, pi quannu è n'uggettu di usu cumuni, appi ô spissu na mpurtanti valenza artìstica e simmòlica. Nzinu di lu principiari dâ rologgirìa li cassi di fora èranu dicurati e a li voti macari d'intra, pi magificàrini lu fàscinu dâ miccanica rològgica. Li rologgi di tàvulu sunnu fatti cu matiriali prizziusi, cumu oru, argentu e bronzu.

Ci sù assai tipi di rologgi: a acqua, a pènnulu, di pusu, di tasca, atòmicu, subàcquiu, autumàticu, ecc.

Talìa puru[cancia | cancia la surgenti]