Corrado Alvaro

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Cercamu perzuni de Calabbria nteressati a scrìviri artìculi, grandi o pìcculi, 'n calabbrisi pe' 'u nostru progettu nciclupèdicu Wikipedia. Nci potìti scrìviri chidu ca volìti (pe' esempiu l'artìculi supra 'i cumuni calabbrisi). Ma pe' favuri, lasciàti una traduzioni d'i paroli diffìcili e ndicàti 'a pruvenienza de 'a parrata calabbrisi usata. Nun mporta se siti riggitanu, catanzarisu, cusentinu, de Cutroni, o de Vibbu, sempri calabbrisi siti! Grazi.

abbiccidariu St'artìculu è scrittu 'n calabrisi d'I Cujjienti (CZ)e d'a zona d'u Savutu , vidi '.



Corradu Alvaru nasce a San Luca, 'nu paise d'a parte d'u mare jonio a ri piedi de l'Aspromunte, a ra provincia de Reggiu Calabria. Primu 'e sie figli de 'ntoni, maestru elementare, e de 'ntonia Giampaolo, figlia 'e proprietari 'e terre.

A jennnaru d'u 1915 parte militare pe cummattere a Prima guerra mondiale, e l'assegnanu a nu reggimientu d'a fanteria a Firenze.

Feritu vicinu San Michele d'u Carsu, a settembre d'u 1916 va a Roma duve comincia a scrivere a u "Resto del Carlino", pue quannu ne diventa redatture, si ne va a Bologna. L'8 aprile d'u 1918 se spusa cu na bolognese: Laura Babini.

U 1919 va a Milano cumu collaburature d'u "Corriere d'a sira". 'U stessu annu se laurea in Littere a ra Università de Milano. 'U 1921 diventa currispondente de Parigi de "Il Mondo" de Giovanni Amendola. intra 'u stessu periudu comincia na collaborazione cu "La Stampa", chi tranne n'interruzione d'u 43 a ru 47 continua sinu a ru 1952.
'U 1925 firma 'u Manifesto di 'ntellettuali antifascisti de Benedittu Croce.

U 1928 è a Berlinu duve fa u giornalista; torna all'Italia 'u 1930, pue va a ra Turchia (1931) e a ra Russia (1935) duve continua a fare 'u giornalista cume 'mmiatu de "La Stampa".

Scrive puru pe a rivista Omnibus 'e Longanesi, diversi articuli supra a rivoluzione d'ottobre d'u 1917. Collabura, puru si un d'è scrittu a ru partitu fascista, a ru Popolo di Roma.

A jennaru d’u 1941 torna pe l’urtima vota a San Luca pe ru luttu d’u patre. Va però cchiù vote a Caraffa del Bianco pe trovare ‘a mamma e ru frate Massimu, parracu d’u paise.

D‘u 25 lugliu a ru 8 settembre d’u 1943 è direttore d’u “Popolo de Roma”. Cu l'occupazione tidesca d’a città, scappa a Chieti, cu ru nume fauzu de Guidu Giorgi.

‘u 1945 fa ‘u Sindacato Nazionale Scritturi, cu Libero Bigiaretti e Francesco Jovine, e tene a carica de segretariu sinu a ra morte.

U 1947 è direttore d’u Risorgimento de Napuli ma, lassa subbitu pecchì dice ca cumu uominu ‘e sinistra ‘un po dirigere ‘nu giornale liberale.

u 1951 vince ‘u premiu Strega cu "Quasi una vita".

U 1954, tene nu tumore e se fa operare. Ma ‘a malatia ‘u piglia puru a ri purmuni e more a ra casa sua a Roma l'11 ‘e giugnu d’u 1956.

Corradu Alvaru è cruivicatu a ru campusantu de Vallerano (Viterbo).

L'opera[cancia | cancia la surgenti]

  1. Poesie grigioverdi (1917)
  2. La siepe e l'orto (1920)
  3. L'uomo del labirinto (1926)
  4. L'amata alla finestra (1929)
  5. Vent'anni (1930)
  6. Gente in Aspromonte (1930)
  7. L'uomo è forte (1938)
  8. Incontri d'amore (1940)
  9. L'età breve (1946)
  10. Lunga notte di Medea (1949)
  11. Quasi una vita (1950) ( premio Strega 'u 1951
  12. Il nostro tempo e la speranza (1952)
  13. Un fatto di cronaca (1955)