Chianuforti

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
abbiccidariu St'artìculu è scrittu n sicilianu standard, si stai circannu l'artìculu scrittu n calabbrisi di Parmi (RC), vidi Chianuforti.


Nu pianu a cuda
Henriëtte Ronner-Knip (1897)

Lu chianuforti, cchiù familiarmenti chiamatu pianu o pianuforti è nu strummentu a cordi chi vibbranu grazzi â di martidduzzi azziunati di na tastiera di 88 noti. Pò èssiri a cuda, a menza cuda, o drittu, secunnu la dispusizzioni dî cordi. L'urìggini dû nomu diriva dû fattu chi lu pianu, a diffirenza dû clavicèmmalu, pirmetti di modulari lu vulumi di na nota facennu na prissioni cchiù o menu forti supra lu tastu. Cumpusizzioni pi pianu foru scritti di quasi tutti li musicisti cchiù cèlibbri, comu Beethoven, Mozart, o Chopin. Na cosa curiusa è ca Johann Sebastian Bach, puru si canuscìa l'esistenza dû pianu, nun apprizzava assai la mùsica sunata cu stu strummentu, forsi pirchì all'èbbica, la tècnica di custruzzioni dû pianu nun era stata ancora pirfizziunata.

Tipi di mudulazzioni[cancia | cancia la surgenti]

A diffirenza dû clavicèmmalu, lu chianuforti pirmetti la mudulazzioni e misurazziuni dû sonu (dinàmica) 'n:

  • Chianìssimu (pianissimo)
  • Chianu (piano)
  • Menzu forti (mezzoforte)
  • Forti (forte)
  • Furtìssimu (fortissimo)

Tipi d chianuforti[cancia | cancia la surgenti]

Ci sunnu dui tipi mpurtanti di chianuforti:

  • urizzuntali:

Lu chianuforti urizzuntali veni usatu principarmenti nta l'urchestri o pâ mùsica di càmmira e è mintutu pi urizzuntali.

  • virticali:

lu chianuforti virticali (chiamatu macari "a muru") veni usatu principarmenti pô stùdiu, picchì lu sonu nun è pulitu comu a chiddu urizzuntali e è mintutu pi virticali