Johann Sebastian Bach

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
L'òpiri di Bach cinsuti ntâ Bach-Werke-Verzeichnis sunnu oltri milli

Johann Sebastian Bach (Eisenach 21 di marzu di 1685 - Lipsia 28 di giugnettu 1750) fu nu cumpusituri tudiscu e urganista di lu piriudu baroccu, univirsarmenti cunziddiratu unu di li granni dâ mùsica di tutti li tèmpura.

Li sô òpiri sunnu famusi pi prufunnitati ntillittuali, patrunanza di li menzi tècnici e sprissivi, biddizza artìstica; foru di spirazzioni pâ granni parti dî musicisti ca s'hannu sussiquuti ntâ tradizzioni europea, di Mozart a Schoenberg.

L'anni dâ furmazzioni[cancia | cancia la surgenti]

Johann Sebastian Bach nascìu a Eisenach, 'n Girmania, ntô 1685. Sô patri, Johann Ambrosius Bach, figghiu di Christoph Bach, ricuprìa nni dda citati la càrrica di musicista di corti, rolu ca cumpurtava l'urganizzazzioni dâ mùsica a caràttiri prufanu ntâ citati, ma macari la supirvisioni di l'attivitati musicali ntâ cresia lucali, nclusa la dirizzioni di l'urganista di cresia. Bach discinnìa di na famigghia di musicisti prufissiunisti ca jiàvanu di l'urganista di cresia, ô musicista di càmmara ntê corti, ncludennu videmma cumpusitura: iddu li supirau tutti. Era di lu tuttu nurmali tannu ca li figghi assistìssiru a lu travagghiu dî sô patri, circannu di mparàrinni l'arti. Prubbabbirmenti macari J. S. Bach nizziau ripitennu la mùsica ascutata 'n tinnirìssima etati chî strumenta ca pò sunari nu priaduliscenti.

La matri di Bach, Elisabeth Lämmerhirt, murìu tantu prestu e sô patri la siquìu quannu J. S. Bach era un picciottu di suli 9 anni. J. S. Bach appi a trasfirìrisi pressu lu frati majuri Johann Christoph Bach urganista a Ohrdruf 'n Girmania. Duranti la pirmanenza ntâ casa di sô frati, J. S. Bach cuntinuau a cupiari, studiari, e sunari mùsica. N'anèddutu ristau circa la curiusitati di lu jùvini cumpusituri: sbigghiu duranti na notti, quannu lu restu dâ casa era ntô prufunnu dû sonnu, avìa attruvatu nu manuscrittu (prisumibbirmente na riccolta di travagghi di lu primu minturi di Johann Christoph, Johann Pachelbel) di la nica ammuarra di mùsica di sô frati e avìa nizziatu a cupiàrilu a lu chiaru di luna. Stu travagghiu nutturnu siquitau finchì nu jornu Johann Christoph sintìu lu jùvini Sebastian ca sunava arcuni dî mutivi carattirìstici tratti dî brani dâ bibbliuteca privata, e naturarmenti iddu vosi sapiri comu Sebastian nn'avìa vinutu a canuscenza, tantu di mparàrili accussì bonu.

Fu a Ohrdruf ca Bach nizziau a mparari li princìpi di funziunamentu di l'urganu. Lu strumentu dâ cresia d'Ohrdruf, pari, avìa cuntinuamenti bisognu di nichi riparazzioni e lu jùvini J. S. Bach fu spidutu ntâ panza di lu vecchiu urganu pi strinciri, rigulari, ajustari, o sustituirinni li varii parti. Appari chiaru ca ntô diciassittèsimu e diciuttèsimu sèculu l'urganu di cresia, chî sô soni particulari, li multiplici rigulazzioni e li culligamenti miccanici cumplicati dî chiavi e di li pèdali ê vari tubbi e a li canni, era la machina cchiù cumplessa ca putissi attruvàrisi 'n na citati. E' facili mmagginari comu Sebastian pò aviri statu enurmimenti affascinatu di stu munumintali uggettu, cchiù o menu comu li picciotti d'òi sunnu affascinati di quarsiasi uggettu ticnològgicu.Sta spirienza pratica cû nternu dû strumentu è già un cuntrappuntu unicu â sô abbilitati nun aguagghiàbbili â cunsolli di tali strumentu: J. S. Bach era aguarmenti a sô aggiu, sia siddu parrava chî custruttura d'urganu sia cu l'esicutura.

Ntô piriodu dî studî, la sô curiusitati l'ammuttau a cuntattari li granni urganisti râ Girmania comu Georg Böhm, Dietrich Buxtehude e Johann Adam Reinken; nunòstanti li longhi viaggi a voti nicissari, jìu spissu a sintirili sunari. Fu nfruinzatu videmma di l'òpiri di Nicholas Bruhns. Bach cumpritau la scola Latina quannu avìa 18 anni, carrera già sta mprissiunanti pi ddu tempu, cunziddirannu p'asempiu ch'iddu era lu primu ntâ sô famigghia a tirminari li scoli. Bach attruvau postu comu urganista a Arnstadt nta lu 1703. Iddu apparintimenti si sintìa sacrificatu ntâ piccidda citati e accuminzau a circari a n'àutra banna la sô furtuna. Grazzî ô sô virtuusismu, ci fu uffertu prestu un postu d'urganista cchiù ridditizziu 'n Muhlhausen. Arcuni dî primi cumpusizzioni esistenti di Bach acchiananu a stu piriodu (cumprisa, sècunnu arcuni studirsi, la sô famusa Tuccata e Fujuta 'n Re minuri BWV565), ma a causa di la nun mmaturitati ginirali di sta "prima" pruduzzioni, sfurtunatamenti tanta dâ mùsica d'iddu cumposta duranti stu piriodu jìu pirduta.

La vita prufissiunali[cancia | cancia la surgenti]

Nun ancora suddisfattu dû ncàrricu d'urganista ntâ citadina di Muhlhausen, ntô 1708, Bach uttinni lu rolu d'urganista di corti e mastru di cuncertu pressu la corti ducali a Weimar. Ccà happi modu nun sulu di sunari l'urganu, ma macari di cumpòniri mùsica p'òrganu e sunari nu ripirtoriu cchiù variu di mùsica di cuncertu 'n cullabburazzioni cu l'àutri strumintisti dâ corti ducali. Affizziunatu â mùsica cuntrappuntìstica, Bach cumponìu la majuri parti di lu sô vastu ripirtoriu di fujuti ntô piriodu di Weimar, unni gudìa di l'amicizzia e dâ prutizzioni di lu principi Johann Ernst, bonu cumpusituri. Prubbabirmenti l'asempiu cchiù notu è custituutu dû Clavicimmalu bonu timpiratu, ca ncludi 48 priludi e fujuti, dui pi ciascuna scala majuri e minuri, un travagghiu munumintali nun sulu pi l'usu maggistrali di lu cuntrappuntu, ma videmma pi l'aviri espluratu, pâ prima vota, la ntera gamma tunali, la multitudini dî scali, dî ntirvalli, dî chiavi musicali. Chistu avìa addivintatu pussìbbili pî strumenta cu tastera, di l'accurdaturasistema timpiratu di Andreas Werckmeister e dâ multitudini di modi sprissivi ca li nichi diffirenzi tra li vari ntirvalli dittati di lu novu timpiramentu rinnìanu pussìbbili.

Duranti lu suggiornu a Weimar, Bach nizziau a travagghiari supra l'Orgelbüchlein pi Wilhelm Friedemann. Lu "libbriceddu" dâ mùsica urganistica avìa a cuntèniri mùsica tradizziunali cu inni dâ cresia lutèrana: lu scopu principali avìa a èssiri chiddu d'istruiri li studenti d'urganìstica. 'N rialtati lu travagghiu, sippuru nun cumpletu, svulcìu dui granni temi nta l'òpira di Bach. 'N primu locu ammustra lu talentu pâ didàttica, e 'n secunnu locu lu sô amuri pâ tradizzioni curali sia comu fòrmula 'n iddu, sia comu surgenti d'ispirazzioni. La sô didizzioni pâ didàttica fu senza dubbiu nutèvuli: nun ci fu praticamenti nuddu piriodu 'n cui nun avissi studenti e apprinnisti a tempu chinu cu iddu, a voti pirsinu studenti privati jiàvanu a studiari â casa di Bach. Tra chisti macari nutàbbili, comu Johann Friedrich Agricola. Ancora òi, li studenti di tutti li strumenta o quasi ncòntranu l'òpiri di Bach tantu prestu ntê sô studi e spissu rivìsitanu cu majuri attinzioni chiddi ticnicamenti cchiù mpignativi duranti tutta la sô carrera.


Nun appena nizziau a pircipiri li tinsioni via via criscenti ô nternu dâ corti ducali di Weimar, Bach nizziau di novu a circari un travagghiu cchiù stàbbili, cumpatìbbili chî sô ntiressi musicali. 'N siquutu ô bruscu ditiriuràrisi dî rapporti cû Duca, Wilhelm Ernst, ca lu fici addirittura mpriggiunari pi quarchi jornu, ntô dicèmmiru di lu 1717, Bach si trasfirìu â corti di lu prìncipi Leopold d'Anhalt-Cöthen, unni pigghiau sirvizziu comu mastru di cappedda, o chiuttostu, diritturi di mùsica di càmmara. Siddu è puru veru ca lu prìncipi Leopold, iddu stissu musicista e granni stimaturi dû talentu di Bach, lu pajava bonu e ci garantìa na cunziddirèvuli tulliranza supra zoccu cumpunìa o sunava p'iddu, iddu era tuttavìa calvinista e nun tullirava mùsica elabburata ntâ sô fidi. Eccu quinni la natura siculari dâ majuri parti di l'òpiri di Bach 'n stu piriodu. Li Cuncerti branniburghisi, accussì comu tanta àutra mùsica strumintali, tra cui li suites) pi viulunceddu solo, li sunati e li partiti pi viulinu solo, e li "suites" p'urchestra sunnu fruttu di stu piriudu.

Ntô 1723, J. S. Bach vinni numinatu Cantor e diritturi musicali dâ cresia di San Thomas a Lipsia. Tali ncàrricu richidìa nun sulu ch'iddu nzignassi a cantari ê studenti dâ scola di cantu, ma ca furnissi macari simanalmenti mùsica pî dui cresii principali di Lipsia. Jennu bonu oltri li richiesti, Bach si sfurzau di cumpòniri un novu pezzu di mùsica di cresia, na cantata, ogni simana. Sta prugrammazzioni di lu travagghiu, ca tuttu summatu era sustinìbbili dû mumentu ca n pràtica cunsistìa nta lu scriviri na ura di mùsica ogni simana, puru siddu 'n aggiunta a li cchiù urdinari còmpiti dâ scola, si rivilau pi Bach tarmenti stimulanti di nducìrilu a prudùciri mùsica rialmenti subblimi, la majuri parti dâ quali fu cunzirvata. Tanti dî cantati di stu piriodu sunnu ispirati ê litturi bìbblichi duminicali dâ simana secunnu lu calannariu litùrgicu evancèlicu e utilizzannu l'inni di Cresia tradizziunali comu spirazzioni pâ cumpusizzioni, comu 'n Wachet auf! Ruft uns die Stimme e Nun komm, der Heiden Heiland.

Pî jorna dî sulinnitati fistivi, quali lu Natali, Venniridìa Santu e Pasqua, Bach scrivìu cantati e uratori di particulari biddizza, comu p'asempiu lu Magnificat pi lu Natali, o di nutèvuli cumplissitati comu la Passioni secunnu Matteu pi lu Vènniri Santu. Lu cumpusituri stissu cunziddirava la munumintali Passioni secunnu Matteu tra li sô òpiri megghi; ntâ sô currispunnenza, si rifìva a st'òpira comu â sô "granni Passioni" e nni priparau cu attinzioni un manuscrittu autugrafu ca richidìa tutti li musicisti dispunìbbili ntâ citati pâ sô rapprisintazzioni. La rapprisintazzioni bachiana di l'essenza e di lu missaggiu dâ cristianitati ntâ sô mùsica riliggiusa è acussì putenti, accurata e bedda, ca 'n Girmania lu sô auturi a voti veni cunziddiratu comu nu Quintu Evancilista.

La vita privata[cancia | cancia la surgenti]

Bach si maritau cu na cucina di sècunnu gradu, Maria Barbara Bach lu 17 d'uttùviru 1707, doppu aviri arricivutu na nica eriditati. Ebberu 7 picciriddi, 4 dî quali supravvissiru ê prubblemi di l'infanzia. Si sapi bonu picca di Maria Barbara, ca murìu mpruvvisamenti lu 7 di giugnettu 1720 mentri Bach era 'n viaggiu cu lu principi Leopold.

Duranti lu suggiornu a Cöthen, Bach ncuntrau Anna Magdalena Wilcke, juvini soprano. Si maritaru l'11 di dicèmmiru 1721. Nunòstanti la diffirenza d'etati chiuttostu marcata, idda nn'avìva 17 anni di menu, la coppia happi nu matrimoniu filici assai. Anna ajutava Johann ntâ cumpusizzioni (tanti virsioni difinitivi dî partituri sunnu di sô pugnu), mentri iddu la ncuraggiava nta lu cantu. Nzèmmula happiru 13 figghi.

Tutti li figghi di Bach, finu di nichi, ammustraru na forti prupinsioni musicali, cosa ca duvìu èssiri sicuramenti mutivu d'urgogghiu/urgugghiu pi lu cumpusituri, manu manu ca l'anni passavanu. Li figghi Wilhelm Friedemann Bach, Johann Gottfried Bernhard Bach, Johann Christoph Friedrich Bach, Johann Christian Bach, e Carl Philipp Emanuel Bach divinniru tutti musicisti affirmati, tra sô C. P. E. Bach fu n'òttimu cumpusituri. 'N ddu piriodu nun si putìa certu parrari di paritati tra li sessi e tanti èranu li barreri nta li cunfrunti dî fimmini ca ntraprinnìanu na carrira prufissiunali; nunòstanti chistu tutti li figghi (fimmini) di Bach si didicaru ô canti siddu nun addirittura a lu prufissiunismu musicali comu strumintisti. Sulamenti una dî figghi di Bach si maritau, Elisabeth Juliana Friederica scigghìu comu maritu lu studenti di Bach Johann Christoph Altnickol. La majuri parti dâ mùsica di Bach cha juncìu finu a nuàutri passau attraversu li sô figghi, ca prisirvaru la majuri parti di zoccu C. P. E. Bach chiamava lu "vecchiu archiviu Bach" doppu la morti dû patri.

A Leipzig, Bach s'attruvau a sô aggiu cu l'àutri ducenti di l'univirsitati, tanti di li prufissura divinniru parrina pî sô figghi e arcuni di l'òmini di littiri e dî tiuloggi 'n sirvizziu a l'univirsitati furnìanu li libbriceddi pî sô cantati. Bach, nta l'urtimi anni dâ sô vita, happi na rilazzioni d'amicizzia particularmenti ridditizzia supra lu chianu artisticu cu lu pueta Picander. Johann Sebastian e Anna Magdalena uspitavanu spissu amici, famigghi e musicisti di tutta la Girmania; li musici dî corti di Dresda e Birlinu, acussì comu àutri musicisti tra cui Georg Philipp Telemann (unu di li parrina di Carl Philipp Emanuel) èranu di friquenti òspiti a casa di Bach e ntrattinìanu rigulari currispunnenza cu iddu. E' singulari ca nun si ncuntrau mai cu Georg Friedrich Händel, puru essennu li dui cumpusitura nasciuti ntô midèsimu annu e nunòstanti Handel avissi statu diversi voti 'n Girmania.

L'urtimi anni[cancia | cancia la surgenti]

Nta l'anni trascursi a Leipzig, pâ pricisioni di lu 1729 a lu 1741, Bach avìa cumpostu di li cantati 'n media a cadenza simanali, cugghiennu accussì nu ripirtoriu di mùsica riliggiusa ca cu rilativamenti picca travagghiu di rivisioni e quarchi adattamentu ci pirmittìa di cuntinuari nu prugramma musicali di tuttu rispettu pi la Duminica e l'àutri fistivitati cumanmati, puru cultivannu 'n manera sirrata àutri ntiressi 'n materia di musica di carattiri cchiù munnanu, sia vucali, sia strumintali. Tanti di l'òpiri ca datanu 'n st'urtimi anni sunnu travagghi fruttu dâ cullabburazzioni dû Collegium Musicum di Leipzig; tuttavia arcuni d'iddi cunsistinu 'n cumpusizzioni majurmenti ntruspèttivi e astratti, veri capulavuri ca rapprisèntanu lu culmini di l'arte bachiana. Li cussidditti òpiri eruditi nizzianu cu li quattru vòlumi di lu sô Clavier-Übung (esircizzi â tastera), nu nsemi d'òpiri pi strumenta a tasti ca ncludinu li 6 Partiti pi chianu (Vol. I), lu Cuncertu talianu, l'Ouverture â francisa (Vol. II) e li Variazzioni Goldberg (Vol. IV).

E' dû midèsimu piriodu la Missa 'n Si minuri, na missa cantata cumpleta, 'n parte ricavata di pezzi già pricidintimenti cumposti. La Missa nun fu mai esiquuta duranti la vita di Bach, ma di fattu è cunziddirata unu di li sô capulavuri di mùsica curali.

Doppu lu ncontru cu reghi Fidiricu II di Prussia a Potsdam ntô 1747, c'avìa sunatu nu tema pi Bach, sfidànnulu a mprubbisari na fujuta a sei parti basata supra ddu tema, iddu fici donu ô reghi dell'Ufferta Musicali, ca cumprinnìa diversi fujuti e canuni basati supra lu "tema riali". 'N siquutu, utilizzannu nu propiu tema, Bach scrivìu/scrissi l'Arti dâ Fujuta, 14 fujuti (chiamati cuntrappunti di Bach), tutti basati supra lu smidèsimu tema, dimustrannu la virsatilitati e la flissibbilitati di na singula milodia.

Lu cuntribbutu di Johann Sebastian Bach â mùsica o, p'utilizzari na sprissioni risa pupulari dû sô addevu Lorenz Christoph Mizler, â "scienza dâ mùsica" è di friquenti cumparatu a lu cuntribbutu di William Shakespeare â littiratura ngrisa e d' Isaac Newton pi la fisica. Duranti la vita, iddu cumpunìu oltri 1000 òpiri.

C'è n'àutra singulari cuincidenza ca lega la vita di Bach a l'àutru granni musicista cuevu Georg Friedrich Händel: tutti li dui pirsiru/pirdiru la vista, già duramenti pruvata dî fatichi dâ cumpusizzionu e - cu tanta prubbabilitati - dâ cataratta, pi manu dû stissu ciarlatanu, l'uculista itiniranti John Taylor, dittu the Chevalier pi distinguirilu dî tanti umònimi. Bach avissi murutu di sitticemia, propiu 'n cunziquenza dû sècunnu dî ntirventi a l'occhi di parte di Taylor, prubbabbirmenti effittuatu cu attrizzatura nun stèrili.

BWV[cancia | cancia la surgenti]

Li sô òpiri foru classificati e catalugati di lu musiculogu Wolfgang Schmieder ntô Bach-Werke-Verzeichnis, lu catàlogu di l'òpiri di Bach, ntô 1950.

Apprufunnimenti[cancia | cancia la surgenti]

La prima biografia è di Johann Nikolaus Forkel, datata 1808, dispunìbbili 'n ristampa nta The Bach Reader (W. W. Norton, 1966); idda è di valuri nutèvuli, dû mumentu ca Forkel putìa aviri rapporti diretti cu quanti avìanu canusciutu Bach. The Bach Reader, pubblicata d'Hans T. David e Arthur Mendel, cunteni tantu àutru matiriali ntirissanti, tra cui ua vasta silizzioni di ducumenti dû tempu, arcuni dû stissu Bach.

Un primu studiu criticu dâ vita e dâ mùsica di Bach è di Philipp Spitta: Johann Sebastian Bach: Sein Leben etc..., Dover, 1951, (ISBN 0-486-22278-0).

N'àutru studiu famusu supra la vita e la sô mùsica è J. S. Bach dû studiusu e urganista Albert Schweitzer, 'n dui vòlumi (1908).

L'òpiri ricenti di Christoph Wolff (Johann Sebastian Bach: The Learned Musician e Johann Sebastian Bach: Essays) cimprènninu na discussioni dû "geniu urigginali" di Bach nta l'estètica e ntâ mùsica tudisca.

Douglas Hofstadter, "Gödel, Escher, Bach: un'eterna ghirlanda brillante", 1979, ed. taliana Adelphi 1984 (ISBN 88-459-0755-4), punnirusu vòlumi di lòggica e cibernètica ca ntrezza mùsica, arti e scienza.

Pi n'analisi di l'òpira riliggiusa di Bach si pò cunzultari Gianni Long, "Johann Sebastian Bach. Il musicista teologo", Claudiana, Torino 1997.

Di signalari lu libbru di Pieru Buscaroli, "Bach", Mondadori, 1998, ristampatu ntâ cuddana Oscar Saggi (ISBN 88-04-43190-3), di bonu 1180 paggini, ripirìbbili 'n libbraria pi circa 15 euro.

Di funnamintali mpurtanza ntô panòrama sturiugraficu talianu: Albertu Bassu, Frau Musika. La vita e le opere di J.S. Bach, EDT/MUSICA, Torino 1979, II voll.

Vuci currilati[cancia | cancia la surgenti]

Nta Commons s'attròvanu àutri mmàggini rilativi a Johann Sebastian Bach.



Artìculu dâ seria Mùsica
ARTÌCULI E LISTI

Storia di la mùsica
Tiurìa | Gènira | Strummenta
Cumpusitura
Dirittura | Òpiri / Album / Gruppi

CATIGURÌI

Mùsica | Gruppi
Cantanti


Culligamenti esterni[cancia | cancia la surgenti]

Fonti[cancia | cancia la surgenti]

La fonti di st'artìculu è Uicchipidia Taliana:

http://it.wikipedia.org/wiki/Johann_Sebastian_Bach