Vattìu

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Vattìu

Lu vattìu, ntô cristianèsimu, è lu primu sacramentu amministratu pi nfusioni d'acqua supra la testa dû vattiannu o pi mmirsioni, nta nu munzieddu di riliggioni antichi comu lu Mitraismu e moderni comu a riliggioni cristiana.


Li motti "vattìu", "vattiare" dirivanu di lu grecu (βαπτίζω, βάπτειν), unni a radici currispundenti significa "immergiri nta l'acqua". A diri lu veru lu vattiare stapissi a simbuliggiari lu sippillimentu di lu omu viecciu e a rinascita di lu omu rinnuvatu.

Nta li setti di li cusiddetti culti misterici si trasìa a fari parti attraversu nu ritu ca li greci ciamarunu battesimu di la vuci "baptizzo", ca vulissi diri "immergu". L'inizziatu duoppu nu periodu d'indottrinamentu vinìa immersu nta na vasca cuntinenti acqua lustrale che, avissi avuti lu putiri di cancillari tutti li colpi du passatu e ci pirmittia d'arriceviri comu premiu a vita iterna si avissi arrispittatu i regguli di la riliggiuni c'avìa bracciatu.

Li primi a mimoria d'uomu a praticari lu battesimu fuorru li sacirdoti egizziani di la dea Isidi.
Sta pratica era arrisibbata a li Faraoni, e puoi data a li grandi sacirdoti infini a li dignitari pulitici e a li ufficiali, e infini fu istesa a tutti cumpresi li cìù umili.
Era na forma di cumunismu spirituali ca, lìava i massi a n'unica cridenza, e favurì l'imperialismu faraonicu.
Duoppu lu sucessu puliticu-suciali ripurtatu di li egizziani, nta lu giru di picca seculi tutti i riliggioni di lu Mediu Urienti sustinuti da li vari imperialismi, si truvarru a praticari lu vattìu.

Nta lu ritu liatu a lu cultu di li diu Attis, mentri l'inizziatu vinìa immersu nta l'acqua lustrali, lu sacirodti ricitava: «Tu si rinatu e di stu mumentu farai patti di lu mondu di li iletta a cui su apetti li potti di l'iternità ».

Li cirimonie battisimali, macari si ricitati nta lu nomi di divinità diversi, s'assumigghiaunu tutti. Lu stessu ritu cilibbratu nta l'Igittu pi la dea Iside vinìa ripitutu nta la [Frigia]] pi Attis, a Babbilonia pi lu diu Marduk, e nta la Grecia pi Dionisiu e Demetra ( Misteri Eleusini) e nta a Pessia pi lu diu Mitra.
Accumunati accussì di nu stissu rituali e di nu stissu fini, chiddu di assicurari a li propri siguaci a risurrizzioni, tutti sti divinità si truvarru nta lu pienu di na cumpitizzioni pi a suprimazzia, ca ci avìa lu scopu di siri a duminatrici su tutti lu Mediu Urienti tra lu V e lu VI secolo a.C.


Nta tutti li chiesi cristiane lu vattìu rapi i potti a tutti l'autri sacramenti.

Veni amministratu pi mirsioni suprattuttu nta li chiesi prutistanti.

Voci currilati[cancia | cancia la surgenti]


Bibbliografia[cancia | cancia la surgenti]

Chiesa Cattolica, Catechismu di la Chiesa Cattolica, Città dô Vaticanu, 1992 (ISBN 88-209-1888-9)