Mihai Eminescu

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Mihai Eminescu

Mihai Eminescu canusciutu puru comu Mihail Eminovici (15 di jinnaru 1850 - 15 di giugnu 1889), facirmenti lu pueta cchiù ricanusciutu dâ Rumanìa. Òpiri celibbri cumprenninu Luceafărul (Stidda agghiurnata), Mai am un singur dor (Mi vogghiu sulu na cosa), e li cincu Scrisori (Littri).

Eminescu facìa parti ntâ Junimea sucietati littiraria, fu nu sociu dû partitu cunsirbativu dâ Rumania, e facìa giurnalista cu Timpul di Bucaresté e sciviu puru su u "Curriere di Iassi".

Opiri[cancia | cancia la surgenti]

Nicolae Iorga, lu storicu rumanenu, si cunziddira Eminescu lu patroni dâ lingua rumena. Veni cilibbratu comu lu cchiù granni pueta.

La sò puisia cumprenni assai temi e vuci: la natura, l'amuri e l'argumenti suciali. La sò vita giuvinali, senza mpegni, veni ricurdata cchiù doppu cu nustalgia.

L'opiri d'Eminescu sunnu traduciuti pi 60 lingui.

Li soi puemi cchiù mpurtanti:

  • Doina (lu nomu di na canzunedda tipica rumena),
  • Lacul (Lu lacu)
  • Luceafărul (Stidda agghiurnata)
  • Floare albastră (Lu ciuri azzolu)
  • Dorinţa (Diseu)
  • Sara pe deal ( Na sirata supra lu munti)
  • O, rămii (Ma stati nu pezzu)
  • Epigonii (Epigones)
  • Scrisori (Littri)
  • Si dacă ( Quann'e gghie),
  • Odă (în metru antic) (Ode (pi metru anticu))
  • Mai am un singur dor (Mi vogghiu sulu na cosa)
  • Viaţa mea fu ziuă (A me vita fu luce)
  • Veneţia (Vinezzia)
  • La steaua (A la stidda)

Prosa:

  • Făt-Frumos din lacrimi (Lu prìncipi beddu chî lacrimi)
  • Geniu pustiu (Geniu guastatu)
  • Sărmanul Dionis (Poviru Dioni)
  • Cezara (Cesara).

Liami esterni[cancia | cancia la surgenti]

Template:Wikisource author