Lu Prìncipi

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Lu retru dû libbru di Lu Principi

Lu Prìncipi è un trattatu di duttrina pulìtica scrittu di Niccolò Machiavelli ntô 1513 addimentri s'attruvava a San Casciano cunfinatu doppu aviri statu accusatu di ntricàrisi contra li Medici. Machiavelli didicau l'òpira a Lorenzo II de' Medici, figghiu di Piero II de' Medici, e fu pubbricata pòstuma ntô 1532. Si tratta senza dubbiu dâ sò òpira cchiù cèlibbri, chidda di cui (spissu supirficiarmenti ntirpritati) hannu natu lu sustantivu "machiavellismu" e l'aggittivu "machiavèllicu".

Machiavelli discurri e cunzigghia li normi chi lu prìncipi havi a assicutari pi furmari, cunsirbari e putinziari lu Statu.

Li carattirìstichi dû prìncipi idiali[cancia | cancia la surgenti]

Li qualitati chi nu prìncipi idiali havi a pussèdiri sunnu ssi siquenti:

  • la dispunibbilità d'imitari lu cumpurtamentu di granni òmini, p'asempiu, chiddi di l'Antica Roma
  • la capacità d'ammustrari la nicissità d'un cuvernu pû binèssiri dû pòpulu, p'asempiu, llustrannu li cunsiguenzi di n'oclocrazzìa
  • lu cumannu di l'arti dâ guerra - pâ supravvivenza dû statu
  • la capacità di capiri ca lu mali simulatu pò èssiri essinziali pi mantèniri stabbilità e putiri
  • la prudenza
  • la saggizza di circari cunzigghi sultantu quannu è nicissariu

Lijami sterni[cancia | cancia la surgenti]