Lingua esperantu

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
(Rinnirizzata di Lingua esperanto)
abbiccidariu St'artìculu è scrittu n sicilianu standard, si stai circannu l'artìculu scrittu n calabbrisi di Rumbiolu (VV), vidi Lingua esperantu.


La bannera di l'Esperantu
« Non m'arricordu quannu, ma nta tutti li casi abbastanza prestu, accuminciai a rinnìrimi cuntu ca l'ùnica lingua [bona pi tuttu lu munnu] avìa a èssiri niutrali, e no una di chidda c'apparteni a quarchiduna di li nazzioni ca ora asìstunu...
Pi nu pocu fi tempu fui attiratu di li lingui antichi, e m'ammagginava ca nu jornu putìa accuminciari a viaggiari pô munnu, e, cu discursi appassiunati, avissi cumminciutu a l'òmini a arusbigghiari una di sti lingui antichi pi l'usu cumuni. Doppu, non m'arricordu cchiui comu, arrivai a pinzari ca chistu non era pussìbbili, e accuminciai a vidiri ntê sònnira na lingua artificiali NOVA.
 »
(L. L. Zamenhof nt'a lìttara a Nikolai Afrikanovich Borovko)


L'Esperantu è na lingua artificiali criata tra lu 1872 e lu 1887mèdicu pulaccu Ludwik Lejzer Zamenhof. Li scopi di sta lingua sunnu la paritati di tutti li lingui chi si poti aviri grazzi a l'usu di na lingua nèutra, e nun usannu na lingua chi è proprietà di nu pòpulu. Quinni nun è lingua ufficiali nta nuddanazzioni. Lu nomu "esperanto" veni dô pseudònimu chi usava Zamenhof quannu firmava: Doktoro Esperanto (Dutturi Spiranti, chi spera). Zamenhof prima la chiamava Lingvo Internacia (pron. /lingvo internazìa/, chi voli diri "lingua nternazziunali").

Storia[cancia | cancia la surgenti]

Zamenhof campava a Bialystok, na cità ca aoggi è ntâ Pulònia, ma prima era ufficiarmenti ntô tirritòriu di lu Mperu Russu. Nta sta cità pi mutivi stòrichi c'èranu quattru pòpuli diversi: russi, pulacchi, tudischi e ebbrei, ognidunu câ lingua sò, e ognidunu 'n disaccòrdiu cu l'àutru. Comu scrivìu nta na littra[1], Zamenhof suffrìa ntâ Bialystok, unni si putìa capisciri megghiu ca nta àutri posti lu prubbrema linguìsticu e li diffirenzi chi chista cria. Nu jornu liggìu li scritti "svejcarskaja" (purtinirìa) e "konditorskaja" (pasticcirìa) e ci vinni la pinzata ca cû suffissu "-skaja" si putìanu furmari tanti palori: stu miccanìsimu di suffissi (e prifissi) fu appoi una di li carattirìstichi di l'esperantu. Di ddocu cuminciau a pinzari a na lingua artificiali (ca picciò non apparteni a nuddu pòpulu) e criàu na prima virsioni cu l'aiutu di certi cumpagni di scola, ca appoi pirò abbannunaru lu pruggettu. Foru d'aiutu li lingui ca Zamnehof parrava tutti li jorna (pulaccu, russu) o chiddi ca studiava (francisi, tudiscu, nglisi, grecu, latinu, ebbràicu). Quannu accuminciau l'universitati ntâ Russia, sò patri, prioccupatu pi sò figghiu, ca non avìa àutri pinzera ca chiddu dâ lingua, ci abbruciau lu primu pruggettu di lingua ntirnazziunali. Quannu Zamenhof turnau, turnau a travagghiari ô pruggettu, criannu vari lingui sempri cchiù raffinati, nzinu a quannu ntô 1887 pubbricàu lu Primu libbru (Unua libro), pubbricatu cô pseudònimu "Doktoro Esperanto" (Dutturi Spiranti, ca spera).

Muvimentu esperantista[cancia | cancia la surgenti]

Pi sùbbutu, doppu la pubbricazzioni di l'Unua libro, la lingua si spannìu ntra li ntillittuali e genti cumuni. Ntô 1905, a Boulogne-sur-Mer, ci fu lu primu cungressu esperantista, e fu fatta la "Dichiarazzioni di Boulogne" ca difinìa l'esperantìsimu. Di stu mumentu la cumunitati esperantista fici la storia di l'esperantu, e no cchiù Zamenhof, mentri ca li cungressi esperantisti cuntinuaru ogni annu, nzinu a ora (a parti l'anni dî Guerri Munniali). N'àutru cungressu stòricu fu chiddu di Praga1996, unni vinni scrivutu lu "Manifestu di Praga", ca tratta mègghiu la filusufìa dû muvimentu.

Filusufìa[cancia | cancia la surgenti]

Sìmmuli di l'esperantu
La tradizziunali Verda Stelo (Stidja Virdi) La bannera cô sìmnulu Jubilea
Bannera tradizziunali di l'esperantu La bannera Jubilea

Li megghiu riassunti dâ filusufìa esperantista sunnu la Dichiarazzioni di Boulogne,ma chiossai di tuttu lu Manifestu di Praga.

L'idìa fu chidda di faciri na lingua fàcili di nzignàrisi (spinnenu picca sordi e tempu), e niutrali pi l'usu ntirnazziunali, mparànnula a tutti li nazzioni (cunquistati e cunquistaturi). Siccomu avìa a èssiri usata sulu comu secunna lingua, sulu quannu s'avìa a parrari cu li furastera, si putìanu sarvari li lingui 'n pirìculu e si putìanu scancillari li vantaggi di cui nascìu nta na nazzioni c'havi la lingua usata comu lingua ntirnazziunali (la nazzioni forti), ca parra megghiu di l'àutri. È forsi l'ùnica lingua ca poti èssiri candidata comu lingua franca nta l'Unioni Europea - picchì è già canusciuta e usata dâ fini dû 1800 - sparti dû nglisi, ca pirò non è nèutru e duna vantaggiu ô Regnu Unitu[2].Picciò, vantaggi senza prezzu pi na sula nazzioni, mentri cu l'esperantu si vulissi mintiri tutti ô stissu liveddu.

Nu mudellu ca certi esperantisti vulìssiru è: nu dialettu (o lingua lucali) ca veni parratu ntra li paisani, na lingua ufficiali pâ nazzioni pròpria, e l'esperantu pô munnu.

Sìmmuli[cancia | cancia la surgenti]

La bannera tradizziunali di l'esperantu rapprisenta la filusufìa di sta lingua: è virdi e supra a l'àngulu àutu a manu manca havi na stidda virdi a cincu punti nta nu riquatru jancu. Lu virdi signìfica spiranza pô futuru, lu jancu la paci e la stidda a cincu punti, li cincu cuntinenti abbitati junciuti tra d'iddi. N'àutru sìmmulu famusu è lu Jubilea, na bannera janca cu dui "e" simmètrichi e virdi chi rapprisèntanu lu munnu. Puru nta sta bannera li culuri jancu e virdi vòlunu dìciri paci e spiranza pô munnu.

Arfabbetu e prununza[cancia | cancia la surgenti]

Ludwik Lejzer Zamenhof, 1908

L'arfabbetu di l'esperantu usa 22 littri di l'arfabbetu latinu:

  • a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, l, m, n, o, p, r, s, t, u, v, z

cchiù àutri sei littri furmati cu nu signu:

  • ĉ, ĝ, ĥ, ĵ, ŝ, ŭ

'N tutali, sunnu 28 littri. Pi ogniduna littra c'è sulu nu sonu, e ogni sonu poti èssiri scrivutu sulu cu na littra, e no cchiossai. L'accentu di ogni palora casca supr'â penùrtima vucali sempri; ci sunnu dui menzivucali (j e ŭ) ca fòrmanu dittonghi siddu sù vicini a l'àutri vucali e non pìgghianu mai l'accentu, e quinni no sù cuntati quannu si faci la divisioni 'n sìllabi.

Li littri di l'esperantu e la sò prununza secunnu l'arfabbetu funèticu ntirnazziunali:

Aa Bb Cc Ĉĉ Dd Ee Ff
[a] [b] [ts] [ʧ] [d] [e] [f]
Gg Ĝĝ Hh Ĥĥ Ii Jj Ĵĵ
[g] [ʤ] [h] [x] [i] [j] [ʒ]
Kk Ll Mm Nn Oo Pp Rr
[k] [l] [m] [n] [o,ɔ] [p] [r]
Ss Ŝŝ Tt Uu Ŭŭ Vv Zz
[s] [ʃ] [t] [u] [w] [v] [z]

Na picca di grammàtica[cancia | cancia la surgenti]

Lu dutturi Zamenhof era poliglotta e quinni criàu na grammàtica mìnima (ma no banali) pigghiannu ispirazzioni di tanti lingui naturali parrati, d'unni vèninu paroli e règuli di grammàtica. Siccomu nenti fu nvintatu, assai pirsuni prifirìscinu chiamari sta lingua "pianificata". Era affascinatu dâ flissioni mìnima dâ lingua ngrisa, chi ispirau la flissioni dî verbi, cu diffirenzi mpurtanti.

Li modi e tèmpura dî verbi si distìnguinu sulu dî disinenzi, senza ca s'ùsanu ausiliari pô modu virbali; li disinenzi nun càncianu a secunnu dâ pirsuna virbali, ma sulu a secunnu dû modu e dû tempu. A diffirenza di lu ngrisi, nun cancia lu verbu ca s'adatta â terza pirsuna singulari, e mancu s'ùsanu ausiliari pi canciari modu virbali, pi furmari nigazzioni o nterrugazzioni (do, would, let, shall/will...). Arresta furzata la nnicazzioni dû suggettu (sulu si lu verbu nun è mpirsunali: "pluvas" = "chiovi"). C'è puru la cuniugazzioni cumposta, chi si forma cu li particìpi (aggittivi dirivati dî verbi) misi nzèmmula ô verbu èssiri ("esti"). Tutti li verbi sù rigulari.

L'artìculu è unu sulu (nun cancia pi gèniri e nùmmaru), e è ditirminativu (la). Si quarchi cosa è nditirminata, abbasta nun mèntiri l'artìculu.

Lu plurali si forma sempri mintennu na "-j" a fini dî paroli.

Classificazzioni linguìstica[cancia | cancia la surgenti]

Li paroli sù d'urìggini innuaurupea, ma la grammàtica s'avvicina cchiossai a lingui nun innuaurupei, comu lu turcu, lu giappunisi o lu finlannisi, picchì havi carattirìstichi agglutinanti.

Diricati[cancia | cancia la surgenti]

Ogni palora è furmata di na diricata, o puru cchiù di una misi nzèmmula (agglutinazzioni). La stissa diricata poti appartèniri a nu tipu grammaticali a secunnu di l'ùrtima vucali sò. Pigghiamu la diricata "muzik-":

  • muziko = mùsica (nomu)
  • muzika = musicali (aggittivu)
  • muziki = sunari, fari mùsica (verbu)
  • muzike = musicarmenti (avverbiu)

Accussì, canuscennu una sula di sti palori, quannu si ncuntra n'àutra si capisci lu significatu.

Urìggini dî palori[cancia | cancia la surgenti]

Li diricati ca fòrmanu li palori foru pigghiati suprattuttu dî lingui girmànichi (tudiscu e ngrisi...), lingui neolatini (francisi, spagnolu, talianu, latinu...), lingui slavi (polaccu, russu...). Quarchi asempiu di palora e la lingua d'urìggini sù scritti ccà sutta. S'havi a tèniri cuntu ca li vucali a fini palora ìnnicanu la catigurìa verbali (-o ìnnica nu nomu, -e n'avverbiu, -i nu verbu, -a n'aggittivu):

  • birdo = aceddu → ngrisi bird + "-o"
  • rajto = dirittu → ngrisi right (scrittu comu si prununza n esperantu: /rajt/) + "-o"
  • domo = casa → polaccu dom + "-o" (diricata innuaurupea, apposta assumigghia ô latinu "domus")
  • muziko = mùsica → palora cumuni aurupea
  • ĉielo = celu → talianu cielo
  • patro = patri → latinu (ma sìmili cu la maiuri parti dî lingui innuaurupei, picchì è na diricata innuaurupea)

Li palori cchiù ricenti vèninu di lingui puru nun innuaurupei. Pigghiamu p'asempiu:

  • samurajo = samurai (giappunisi)
  • Budho = Budda
  • Ndujo = Nduja (salami calabbrisi tìpicu dâ pruvincia di Vibbu)

Pirò n ginirali, la maiuranza dî palori (o megghiu, dî diricati, comu si poti vìdiri ntâ parti ca veni doppu di chista) vèninu dî famigghi linguìstichi mintuati prima.

Agglutinazzioni[cancia | cancia la surgenti]

A ogni diricata, sparti dâ vucali ch'ìnnica la catigurìa grammaticali, si ponnu agghiùnciri puru àutri diricati, oppuru suffissi o prifissi pi canciari lu significatu:

  • mal- (prifissu ch'ìnnica nu significatu cuntrariu) + bela (beddu/a) = malbela (làdiu/a, bruttu/a)
  • muziko (mùsica) + ilo (strummentu) = muzikilo (strummentu musicali)
  • akvo (acqua) + birdo (aceddu) = akvobirdo (aceddu d'acqua)

Usu[cancia | cancia la surgenti]

L'esperantu fu usatu pi tradùciri òpiri d'àutri lingui naturali, ma puru pi scrìviri direttamenti (puisìi e prosa) dannu dimustrazzioni ca poti èssiri na lingua "viva". Li cìrculi espirantisti (assai pirsuni ca adirìscinu sù giùvini) si riunìscinu e fannu nizziativi di tutti li tipi parrannu esperantu.

Rifirenni[cancia | cancia la surgenti]

  1. Litero al N. A. Borovko, Littra a N. A. Borovko
  2. Pi lingua franca si voli diri ca li liggi e li dirittivi sù scrivuti nta na lingua ùnica, e tutti li paìsi poi si tradùciunu li liggi ognidunu ntâ sò lingua. Siddu la lingua franca è na lingua nazziunali, allura li paisi ca la espurtaru hannu menu spisi di traduzzioni (miliuna di euru ogni annu), li pirsuni fannu viaggi di struzzioni nta ddu paisi, e li pulitichi di dda nazzioni hannu cchiù prubbabbilitati di vìnciri n'elizzioni, pirchì sannu èssiri cunvincenti cchiù di l'àutri ntâ lingua matri sò. Na cosa quasi la stissa, succedi ntô cuncorsu Miss Universu, unni vìnciunu quasi sulu li participanti ca pàrranu megghiu lu ngrisi