Discussioni:Calabbrisi

Contenuti della pagina non supportati in altre lingue.
Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Missaggiu lassatu di n'utenti anònimu[cancia la surgenti]

Ciao

Canuscite i rialietti ri Calavria ?

Potiti truvare lu Trupeanu (Ru poisii scritte r'Antonio Cotroneo):

A 'NA COTRAREA[cancia la surgenti]

Certi matini m’izav’o scuru, prestu,

mi lavava e stujiava a facci, lestu,

passandu, l’avutri rivigghiava,

patrima sulu, fundu, rocculiava .


Mauma du lettu: Chi succediu ?

Su misi chi stranu ti viu!

E sei sgarii e fai nu fracassu

Ima ! Chin’i compiti, o mi ripassu.


No ‘mbolea semp’u m’ammentu ,

ma no ‘bide ‘u momentu,

‘u smicciu l´atobussu di vitti scindiri,

i Sant´Angilu , alleggiu alleggiu veniri.


U carrettuni, portava figghiol’i scola,

sparaggia viaggiava ‘ncuna campagnola,

u cchiù, pi disbrigari documenti,

o diritt’a Mutua u si scippa ‘ncunu denti.


Quandu a cotrara du mezzu scindea,

e, libbr’e mani, a scola jiea,

già affujiendu, tagghiava di vinei,

u m’arrivu a funtana, o cant’e Coccimiei.


Com’avidea, ch’era quas’o portuni,

all’atri figghioli, dava spintuni,

u ma pozzu, l’urtimi metri accustari,

u ‘nci su vicinu, nu pocu parrari.


Sulu momenti, nu par’i gradini,

jeu e dia, ‘nte scali, anzemi, vicini,

u sent’a vuci soi, na parola,

cumpusu: e i compit’i scola.


Dint’o cori, era cuntenta,

spagnusa , occhi ‘nterra, attenta,

nommu m’affrunta, paisana o cunuscenti,

subbitu, ch’eramu anzemi, e quattru venti.


Capii longhi, cogghiuti, gangh’i focu,

tutt’i dia parea bellu, mi facea gioiosu,

n’avea vesti sgargiusi; vrigognusa, ma galanti,

a riservatizza c’avea, a rendè affascinanti.


Ricordu, mi parrò a prima vota,

mi chiamò e tri funtani, o largu Rota,

Pi ffavuri, cotrareu!

Pa scola ancora nu morziceu?.


Si bboi T’accumpagnu jieu,

tempu, ‘ndaiu a mundeu ,

fin’o portuni ti pozz’accumpagnari,

dop’o mi ‘ndi tornu, a gghiocari.


I tandu, a campanea, ‘ndi parraumu,

si no poteamu, cull´occhi ‘ndi cercaumu,

a jornata, no si potea concludiri,

prim´o parti, l´avea i vidiri.


Na vota, du Bullatu , a villettea,

s´offendiu ca ‘nci dissi: pulita massarea.

Trase ’a scola cu mussu, sa pigghiò,

passav’i mea, l’occhi ‘nterra, s’arraggiò.


‘Nci mandai, cu nu cumpagnu, nu bigliettinu,

‘nci’u ‘zzippo sutt’o bancu, o cant’o paninu:

A parola t’ha dissi, vezzeggiata,

cusì a Trupea pi “campagnola”, a parrata


Dopu cu leggiu, ‘nc’inteneri’u cori,

rispundiu: Cotrareu! No tegnu cchiu rancori.

Dumani, fora da scola, a funtanea,

adduv’a bettula di frati Goccimea.


Ti notava, cutrareu, scunfurtatu,

poi penzai, mu dicisti daveru ammaliziatu

Mi sente ’amariggiata, o ‘ndi riconciliamu,

mi mancanu l’occhi toi, o ‘ndi parramu.


Cotrareu! Ti dicu na cosa ‘mportanti,

pi tutt’i dui, tristi, scunfurtanti,

O prossim’annu, t’ha’i mancari,

papa è tostu, voli emigrari.


E’ sempi penzerusu, si lagna,

no bbidi abbeniri ca campagna,

vol’u vaci, a Milanu di parenti,

cchiù travagghiu, megghiu stann’i genti.


Fin’a fin’i l’annu, a cotrarea,

m’avea jincut’i jiornati, a vita mi lucea.

Fu na bellizza, u primu jiuri,

quandu partiu, dassò grandi duluri.


Tutti l’anni, pa festa du paisi ‘nchianava,

e di sutt’o barcuni, mestu guardava,

Picchì si ‘ndi jiu luntanu, i mea,

‘nc’avea volutu beni, a cutrarea.


Dulcizza, cu mea all’urtimu eppisti ,

prim’u ti ‘ndi vai pi sempi, mi dicisti:

Figghioleu! Cuntenta d’amicizia, i tea.

Partu, no ti scordari i na pulita massarea.

A STAZIONI =[cancia la surgenti]

Cu 'nchianava pi passiata,

o arsuriatu pi 'mbiviri,

noleggianti fora 'nta strata,

e tanti cu scatul'e balici pi partiri.


Centinar'e genti,

jieanu e veneanu,

si n'aveanu i fari nenti,

all'umbra di chianti discurreanu.


Giuvani allorditta, vecchiarei stanchi,

assettati subb'e panchini,

si riposavanu l'anchi,

guardandu sprecciari merci, litturini.


Chi ggheri pulita e bea,

curata, tutt'arburi e jiuri,

o cant'e binari da funtanea,

scurrea acqua tutti l'uri.


Non eri spiciali, randi,

'mbecchiata stazionea,

serviziu rendei a tanti,

di casali e Trupea.


'Mbernu, stati, sempi china,

di frusteri e paisani,

chi beneanu da marina,

chi tappini e con´e mani.


Tren'e treni transitavanu,

alleggiu alleggiu, velocementi,

o primu binariu si fermavanu,

lesti 'nchianavanu e scindenu genti.


Chiu tempu daveru lucei,

nu veru splenduri,

diretti, espressi e localei,

e ferruveri tutti l'uri.


Nta sala aspettavanu,

poviri e gnuri,

gnuranti e dutturi,

mammi, fimmini schetti,

bagnaroti cu cascetti.


Menz'addurmentati cangiaturi,

cu cati rocchellini e maccaturi,

Massari cu cernigghi,

chin'i formaggiu, gaini, cunigghi.


Giuvinei e chiumputi signurini,

cu labbra pittati e randi ricchini,

vindituri i doti, cummercianti,

'mpegati e rapprisintanti.


In permessu recluti e militari,

u si ricogghinu di familiari.

Sparaggiu 'ncunu frusteri,

cu figghi ninni e muggheri.


Ufficiali postali cu l'occhi sgariati,

ferruveri cu divisi ´nzivati,

'nta murra 'ncunu 'ntuntutu,

chi guarda scumpundutu.


Penzerusu nu nuvellu carabbineri,

cu vicinu du paechi e nu pileri,

e i soliti abbitudinari,

chi campanu binari binari,

viaggiaturi senza bigliettu,

chi 'nchiananu diritti 'nto gabinettu.


Sira, a stazioni cangia aspettu,

malincunia, tristezza nta sala d'aspettu,

i tutt'i vandi cu grandi bbalici,

accumpagnati di parenti e d'amici.


E 'ndi partunu tanti,

scumfurtati, avviluti, affranti.

L'urtimi minuti son'a campanea,

prim'u si distaccan'i Trupea.

Abbrazzi, stringiuti, nu lacrimari,

prima u si 'ndi vannu, emigrari.


Staziunea, quantu e quantu sceni,

subb'a chi struduti binari,

e quantu e quantu peni,

partendu, si portaru l'amari.


Tandu, du paisi vecchiarea,

eri nu veru amuri,

parti viva du paisi, Trupea,

nu profumatu jiuri.


Mo’, quandu vegnu,

m'affacciu cu duluri,

di chiu tempu nujiu segnu,

sulu mundizza, fituri.


Nu trenu a gghiornata,

l´ufficiu 'mperratu,

mancu na ritirata,

nu scenariu disulatu.


Senz'acqua a funtanea,

u signaturi du tempu ruttu,

porta scassata, senza vitri a finestrea,

anima no si vidi, nu luttu.


Di bellizzi c'avei,

resto’ nenti,

comu tutt'i cosi bei,

i stu paisi decadenti.


Emigranti e frusteri,

appena i tea mentunu pedi,

si fannu amman'ammanu pinzeri,

i quantu succedi.


Stu locu, na vota attrazioni,

primu 'mpattu, “bigliettu”,

n'amara presen..stazioni,

di nu poiticari “inettu”.


Di glori campamu, e si vantanu,

sindacu, atri eletti,

i probblemi chi vruscianu, u scottanu o, comu sempri, pront'u si dimetti.