Depeche Mode

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
(Rinnirizzata di Depeche mode)
Depeche Mode
Li Depeche Mode cu li musicisti Peter Gordeno e Christian Eigner, a Barcillona, 2006.
Li Depeche Mode cu li musicisti Peter Gordeno e Christian Eigner, a Barcillona, 2006.
Paisi d'urìggini:  Regnu Unitu
Gèniri:  Alternative Rock, College rock, Synth pop, New wave, Rock littrònicu
Pirìudu d'attivitati:  1980 - 'n attività
Casa discugràfica:  Mute, EMI, Sire, Reprise, Some Bizzare
Album:  23:   13 studiu;   4 live;   6 raccolti
Situ Web:  Official site
'n cuncertu 2006
'n cuncertu 2006

Li Depeche Mode sunnu un gruppu ngrisi, di Basildon, ca nascìu nni lu 1980 comu nu gruppu ca facìa mùsica littrònica. Nni lu gruppu cci sunnu Dave Gahan (vuci), Martin Gore (chitarra e tasteri) e Andy Fletcher (tasteri, bassu e portavuci).

Quannu accuminciaru cc'era puru Vince Clarke, ca si nni jìu nnô 1981. Quannu Clarke si nni jìu, Alan Wilder pigghiò lu so postu nnô 1982 pi poi jìrisinni nnô 1995. Lu gruppu accuminciò nni la scena synthpop ngrisa e havi appressu na carrera di cchiù di trent'anni, e addivintaru lu gruppu synth-pop cu cchiù successu nnâ storia di la mùsica littrònica. Rolling Stone dissi ca sunnu "la quintissenza di la mùsica littrònica di l'anni 80"

Li Depeche Mode vinneru qualchi 100 miliuna di album nni tuttu lu munnu, ma fìciru assai successi, comu Just Can't Get Enough (1981), People Are People (1984), Never Let Me Down Again (1987), Enjoy The Silence (1990), Precious (2005) e Wrong (2009), sulu pi dirinni alcuni.

Storia di lu gruppu[cancia | cancia la surgenti]

Quannu si chiamàvanu Composition Of Sound[cancia | cancia la surgenti]

Nnô 1976 Vince Clarke e Andrew Fletcher fìciru un gruppu ca si chiamava No Romance In China, ma nun fìciru nenti. Nnô 1979, Vince nzemmula cu Martin Lee Gore fìciru un gruppu ca prima lu chiamaru French Look e poi Composition Of Sound. Nnô 1980 Vince ntisi David Gahan ca cantava Heroes di David Bowie e cci addumannò di juncìrisi cu iddi. Fu Gahan ca proposi di canciari lu nomu 'n Depeche Mode, ca era lu nomu di na rivista francisi di moda. Accuminciaru comu gruppu ufficialmenti nnô 1980 quannu fìciru nzemmula cu autri gruppi la compilation Some Bizzare, cu la canzuna Photographic. Guidati di Daniel Miller, nnô 1981 pubblicanu lu primu sìngulu Dreaming Of Me e New Life. Chisti dui canzuni èranu puru nni lu primu album, Speak & Spell, scrivutu principalmenti di Vince Clarke, cu Martin Gore ca cantava tri canzuni. Vince Clarke però nun vulìa jiri girannu pi paisi pi fari li cuncerti e abbannunau li Depeche Mode pi juncìrisi prima cu Alyson Moyet e criari li Yazoo, poi cu Andy Bell pi fari li Erasure.

Li primi successi[cancia | cancia la surgenti]

Quannu Vince si nni jìu, Martin accuminciò a scriviri li canzuna ô so postu. Nnô 1982 lu gruppu pubblica A Broken Frame, fattu cu assai canzuni ca Martin avìa scrivutu quannu avìa 16 anni. Pi lu tour però lu gruppu havi bisognu di un autru tastirista, e accussì chiamaru Alan Wilder, ca poi addiventa membru effettivu di lu gruppu. Cu sta squatra, lu gruppu accumincia a fari un album ogni annu: nnô 1983 niscìu Construction Time Again, nnô 1984 pubblicanu Some Great Reward cu cui addivintaru famusi â Merica. La prima parti di la so carrera finìù nnô 1985 cu dui raccolti: Catching Up With Depeche Mode (sulu pâ Merica) e The Singles 81-85, ca su quasi li stissi.

Mùsica pi li massi[cancia | cancia la surgenti]

Artìculu dâ seria Mùsica
ARTÌCULI E LISTI

Storia di la mùsica
Tiurìa | Gènira | Strummenta
Cumpusitura
Dirittura | Òpiri / Album / Gruppi

CATIGURÌI

Mùsica | Gruppi
Cantanti


Nnò 1986 accumincia la secunna parti di l'attivitati dû gruppu, cu Black Celebration, discu cchù accupatu, gòticu e dark, ca poi nfluenza tutta la produzzioni appressu. Cu chistu album, e câ canzuna Here Is The House, Martin accumincia arreri a sunari la chitarra, ca avìa lassatu quannu lu gruppu decisi di didicarisi a sonoritati cchiù elettronichi. Nnô 1987 câ pubblicazzioni di Music For The Masses e dî singoli Strangelove, Never Let Me Down Again e Behind The Wheel, li Depeche Mode conquistaru puru li Stati Uniti cûn cuncertu enormi ô Rose Bowl di Pasadena ca fu arriggistratu nnô discu 101

Violator e Songs Of Faith And Devotion: prima l'apici e poi la crisi[cancia | cancia la surgenti]

Cu Violator ca niscìu nno 1990 (ca è unu dî album ca piacìeru cchiù assai grazzi puru a dui canzuni, Enjoy The Silence e Personal Jesus) li chitarri addiventanu fondamentali. Lu tour ca ficiru poi (lu World Violation Tour) fu un successu enormi, sulu ca â fini dû tour accumincia un periodo di crisi, Dave canusci Theresa Conway e abbannuna la mugghieri Joanne Fox cû figghiu. Di chista crisi, lu gruppu rallenta la nisciuta dî album: Songs Of Faith And Devotion fu pubblicatu sulu nno 1993. Cu chistu addiventanu puru cchiù rock, vistu ca Alan accumincia a sunari puru la batteria. Lu fattu ca Songs Of Faith And Devotion vinnìu 4-5 miliuna di copie un significava ca lu gruppu stava buonu: Andy era depressu, Dave era tossicodipendenti, Martin e Alan un si capevanu.